​Are cocaina potențial ca antidepresiv?

Acum doi ani, tatăl Madeleinei a murit de cancer. Madeleine a fost devastată. Avea cam un gram de coca rămas de la petrecerea de Anul Nou și a început s-o folosească, puțin câte puțin, în fiecare zi. Spune că cocaina e singurul lucru care i-a dat energie să-și vadă de viața de zi cu zi, să aranjeze înmormântarea și să aibă grijă de mama ei îndoliată. Cocaina a salvat-o de durere.

Nu există doctori care să susțină metoda de automedicație a Madeleinei – la urma urmei, pare un obicei periculos. Dar faptul că fata spune că a ajutat-o să treacă peste depresie nu l-a surprins pe dr. Matthew Johnson, care cercetează farmacologia comportamentală la Universitatea Johns Hopkins.

„Ideea de a folosi cocaină sau alte droguri similare pentru depresie nu e nouă", a explicat el – și nici nu se poate spune că nu e fondată din punct de vedere științific.

În primul rând, puțină istorie: cocaina a fost folosită regulat în medicină la sfârșitul secolului XIX și la începutul secolului XX, ca tratament pentru orice, de la epuizare și durere până la astm – dar mai ales pentru melancolie sau tristețe cronică. În 1853, chimistul francez Angelo Mariani a notat că vinul în care e presărată puțină cocaină poate înveseli chiar și cele mai depresive persoane, iar un text medical din 1885 a sugerat că „cele mai bune rezultate în cazurile de depresie le-a avut administrarea de cocaină." Într-un studiu prezentat Societății Americane de Neurologie în același an, un doctor a explicat cum le-a injectat cocaină pacienților profund deprimați și a avut rezultate excelente. Un caz de melancolie suicidală s-a recuperat în mai puțin de o lună, după doar cinci injecții cu cocaină (doza n-a fost specificată).

Cel mai faimos susținător al terapiei cu cocaină a fost Sigmund Freud, care a lăudat drogul pentru proprietățile sale de a îmbunătăți starea de spirit (și pentru efectele benefice asupra libidoului). Freud a fost foarte hotărât în privința potențialului cocainei de a înlătura depresia; a dirijat numeroase experimente asupra lui însuși și a observat că „până și o doză mică mă ridica la înălțime în cel mai frumos mod posibil". Principala contribuție științifică a lui Freud – înainte de psihoterapie sau alte asocieri între sex și psihologie – a fost o lucrare din 1884 în care lăuda drogul, intitulată simplu „Despre cocaină".

Totuși, până în secolul XX, doctorii și farmacologii au realizat că cocaina dă dependență și îți poate distruge viața. Chiar și Freud a devenit dependent, iar unul dintre pacienții și prietenii săi, Ernst von Fleischl-Marxow, a murit la vârsta de 45 de ani din cauza dependenței de cocaină. Deși cocaina e foarte eficientă în tratarea tristeții, poate cauza și multă amărăciune.

Antidepresivele moderne nu au același efect instantaneu ca și cocaina, ceea ce înseamnă că dau o dependență mai moderată. Dar funcționează asupra creierului într-un mod similar – și anume, echilibrează neurotransmițătorii de monoamine, care se spune că ar fi cauza depresiei. Wellbutrin, un antidepresiv popular, îți dă senzația că ai tras cocaină, și tocmai de asta e numit „cocaina săracului".

Deși cocaina e doar vag similară cu antidepresivele moderne, e aproape identică cu un alt drog: metilfenidatul, cunoscut sub numele de Ritalin. Cocaina și Ritalinul funcționează foarte similar – ambele substanțe blochează activitatea acelorași neurotransmițători în creier pentru a crește nivelele de dopamină.

Ritalinul e prescris deseori pentru tratarea tulburării ADHD, dar e folosit uneori pentru tratarea depresiei rezistente la tratament sau cazurile de depresie în care antidepresivele n-au funcționat. Dr. Johnson a explicat că acest medicamente are mai puține efecte secundare decât restul antidepresivelor.

Unul dintre avantajele utilizării de stimulenți de dopamină pentru tratarea depresiei e că rezultatele sunt instantanee. Poate dura săptămâni sau luni până antidepresivele încep să-și facă efectul – o perioadă prea lungă de timp pentru o persoană suicidală sau una care trece printr-o perioadă foarte dificilă. Există un thread pe Reddit (care, în trei luni de la postare, a ajuns în secțiunea „Cele mai citite") despre un tip care spune că a călătorit până în Mexic să cumpere barbiturice ca să se sinucidă. Când a ajuns, taximetristul i-a dat niște coca și după ce a tras coca vreo săptămână, a hotărât că „viața nu e chiar așa de nașpa". Crede că, deși cocaina nu l-a vindecat de depresie, i-a salvat viața.

Până acum s-au făcut doar câteva studii științifice care au analizat eficacitatea utilizării de stimulenți de dopamină la pacienții cu tulburări de stare, dar studiile la scară mică au avut rezultate pozitive. Din păcate, după cum susține o recenzie a unui studiu din 2013, posibilitatea de a dezvolta dependență de cocaină e prea mare ca drogul să poată fi prescris vreodată ca medicament.

Dar pentru pacienții care nu au făcut abuz de substanțe chimice în trecut și pentru care n-au funcționat antidepresivele, utilizarea de stimulenți dopaminergici „poate oferi destule avantaje cât să merite riscul", spune recenzia.

Din nou, dr. Johnson nu găsește acest lucru surprinzător. „Ce să spun, nu recomand oricui să iasă pe străzi și să ia cocaină în loc de antidepresiv", a lămurit el. „Dar din punct de vedere științific, ideea că unele persoane au raportat că drogul i-a ajutat să scape de depresie nu e imbecilă. Există destule cercetări despre droguri foarte asemănătoare care sugerează că teoria asta are un sâmbure de adevăr."

Urmărește-o pe Arielle Pardes pe Twitter.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Urmărește VICE pe Facebook.

Mai multe despre depresie:
Să fie depresia doar o reacție alergică? Mi-am tratat depresia cu ketamină A apărut o nouă explicație științifică pentru depresia sezonieră Ketamina m-a reparat