Cum arată „Globurile de Aur ale pornografiei”

Uneori comparate cu „Globurile de Aur ale pornografiei”, XBIZ Awards sunt premiile din industria divertismentului pentru adulți. Producători de film, regizori, actori, companii de producții și site-uri de hosting bifează prezența la XBIZ încă din 2003 pentru networking, ca să-și colecteze trofeele aurii și - mai mult ca orice - să se distreze și să se expună. Am fost invitată la ceremonia de anul ăsta de Erika Lust, producătoarea de filme indie pentru adulți și fondatoarea Lust Cinema, Else Cinema, XConfessions și The Store. 

Ca scriitoare despre sex, face parte din jobul meu să fiu la curent cu lumea sexului și cum vorbim despre el. Lust e mai vocală decât majoritatea. I-am urmărit TED Talk-ul despre Big Porn (Pe care Lust l-a comparat cu Big Pharma, pentru toate problemele pe care le cauzează), i-am ascultat tratatul despre „female gaze” (un răspuns la male gaze omniprezent și adesea definitoriu pentru industrie) și am văzut documentarul de pe Netflix Hot Girls Wanted: Turned On, care a intrat în culisele studioului lui Lust din Barcelona. 

Deși știam deja despre Lust, nu eram sigură la ce să mă aștept de la o noapte plină de staruri la Hollywood. Cu toate astea, știam ce voiam să aflu. Având în vedere criza COVID, adoptarea FOSTA-SESTA din era Trump, succesul OnlyFans și o cerință din ce în ce mai mare pentru conținut erotic etic și centrat pe queer, a trebuit să întreb: Care este viitorul pornografiei?

„Pot vedea cum se transformă industria, ca să fiu sinceră, datorită OnlyFans”, spune Tomie Tang, o creatoare queer independentă care și-a început cariera în industrie în timpul pandemiei. Tang a venit la XBIZ cu cea mai bună prietenă a ei din viața reală și colega de pe ecran, Ivy, iar cele două constituie ceea ce numesc ele „pornografie de la fermă-pe-masă”, cu oameni queer reali și conexiunile lor organice. 

Site-uri precum OnlyFans au oferit creatorilor libertatea de a face filmele porno pe care le vor ei și să se conecteze direct cu fanii - în loc să treacă printr-o agenție sau companie de producție. Pentru majoritatea oamenilor cu care am vorbit la XBIZ, puterea asupra conținutului înseamnă mai multă putere asupra propriei vieți, mai multe drepturi din culise și mai mulți bani. Așa cum a spus o performeriță: De ce să petrec 13 ore pe platou când pot să fac la fel de mulți bani acasă cu doar jumătate din efort?

Tang speră că creatorii vor continua să se miște spre crearea de conținut indie. „E mai bine pentru noi, în special ca femei, să putem să deținem și să ne producem propriul conținut. Avem mai puține șanse să fim exploatate și facem mai mulți bani așa.”

Ambele susțin că succesul lor are de-a face cu faptul că se conectează direct cu fanii lor și că fac filme porno care arată sex queer autentic - ceea ce înseamnă că nu includ multe standarde de aur din pornografia mainstream pentru privirea masculină, cum ar fi cadre cu ejaculări de spermă (și uneori chiar orgasmul cu totul).

„Oamenii caută de fapt în filmele porno o conexiune”, spune Ivy. „Nu întotdeauna, dar în special cu mulți creatori independenți. Comunicăm cu clienții. Oamenii îmi povestesc despre viețile lor. Mai mult decât orice mă joc de-a terapeuta goală.”

L-am cunoscut pe Romeo mai târziu în noapte. A fost greu să-l ratez, fiind îmbrăcat într-un sacou cu model cu linii aurii. Ne-am dus într-un colț ca să vorbim și a lăsat în urma lui o dâră de sclipici. Mi-a spus că a intrat în industria de filme feministe pentru adulți în urmă cu șase ani în Berlin și spune că abia acum scena începe să primească atenția pe care o merită. „Scena feministă iese acum la lumină și e în sfârșit pusă în aceleași categorii pentru premii ca aceste studiouri mainstream și branduri care au fost promovate la greu ani de zile.” Spune că privitorii pot relaționa mai mult cu genul ăsta de pornografie fiindcă arată oameni din diverse medii, cu gusturi și corpuri diferite care fac lucrurile care sunt „de fapt foarte comune în viețile sexuale ale oamenilor”.

„Mă pot vedea peste 20 de ani de acum și să zic, wow, sunt fericit că am făcut asta”, spune Romeo. „N-am făcut-o pentru bani. Am făcut-o pentru că am vrut să creez ceva frumos.”

În mulțimea din ce în ce mai mare am vorbit cu toți cu care am putut despre unde se îndreaptă pornografia. Răspunsul a fost mereu complicat, dar fiecare persoană a vorbit cu mândrie și bucurie despre munca ei și a accentuat cât de multe își mai dorește: mai multă diversitate, mai multă reprezentare queer și trans, mai mulți bani, mai mulți coordonatori de intimitate, mai multă putere și protecție pentru performeri, lucrătoare sexuale și echipe conduse de femei.

Toate ca toate, au văzut o lume în care pornografia nu mai e rușinoasă, ci o odă adusă spectrului sexualitîții și intimității umane, mai degrabă decât visul umed al unui bărbat cis. A fost o imagine amețitoare, una care mă face pe mine, o feministă și o lesbiană, să sper profund. Am început să scriu articolul ăsta în mintea mea, cu un titlu care suna ceva de genul: „Pornografia va fi normalizată, în totalitate etică și cumva comunistă!”

Apoi m-am așezat pentru ceremonia de premii. 

Sala era plină cu zeci de mese rotunde, cu ecrane în jurul scenei pe care puteai vedea statuete aurii. Statuetele aveau același vibe ca trofeul de la premiile Oscar, numai că versiunea XBIZ era o femeie goală, cu spatele arcuit și cu un bust generos. În timp ce nominalizările erau citite cu voce tare, femeile erau înlocuite de clipuri rapide cu scene de sex, corespunzând fiecărei categorii și nominalizări și foarte puține au arătat alte lucruri decât ce-a descris Romeo ca fiind pornografie de tipul „bang, bang, bang”. 

Ceremonia a fost distractivă, plăcută și puțin sexy (o câștigătoare și-a luat trofeul și a spus „Mi-l voi băga în pizdă!”), dar cu fiecare clip prezentat, am realizat cât de profund înrădăcinate încă sunt convențiile de gen și sex în industrie. 

Nu e ca și cum n-au fost făcute eforturi sincere. Pe lângă mai multe categorii ca Cea mai Bună Scenă de Sex, au fost și categorii care au onorat performerii trans ai anului, performeri gay și mai în vârstă din industrie. Cu toate astea, numai performerii feminini trans au fost nominalizați la categoria trans, fără nicio reprezentare trans masculină; categoria de performeri gay nu a avut decât bărbați, nici urmă de lesbiene; la categoria fata cu fată au fost numai femme cu femme (dovada că scenele sunt pentru bărbați, nu pentru femei care fac sex cu femei), iar categoria care onora performeri mai în vârstă a fost numai cu MILF-uri. Poate deloc surprinzător, premiile au fost și dominate de oameni albi. 

Ceremonia m-a trezit la realitate și mi-a amintit de conversația pe care am avut-o cu Lust în holul mișto de la Holloway House Hotel. 

„Oamenii încă se tem de sex”, mi-a spus Lust. „Pornografia mainstream învață oamenii că violența sistemică asupra femeilor este ok și că face parte dintr-o experiență sexuală normală. Învață oamenii că fetișizarea rasei este total acceptabilă, că sexualizarea adolescentelor nu reprezintă nicio problemă. Și învață oamenii că rolurile de gen ar trebui menținute și aplicate în timpul sexului.”

Lust spune că frica asta de sex este învățată. De aia oamenii se rușinează să vorbească despre dorințele lor, să-și comunice fanteziile și lucrurile care-i excită partenerilor și motivul pentru care tinerii sunt hrăniți forțat cu educație sexuală doar cu abstinență, numai ca să ajungă să redigere acele frici atunci când ajung la pornografia mainstream. De asemenea, a întârziat apariția completă a reprezentărilor sexului care nu fetișizează performerii și nu-și țin activitatea la așa-numitele piețe și categorii de nișă. 

Dar în același timp, s-a simțit prezența pornografiei feministe și etice la XBIZ - și dorința de a face și a vedea mai mult. Performerii cu care am vorbit, în special cei care sunt la început în industrie, erau clar conștienți de ce trebuie făcut diferit și cum o vor face - mai exact, pe cont propriu cu case de producție indie, DIY. Și dacă viziunea lor este un indicator a ce va urma, viitorului pornografiei este pe mâini bune.