Trebuie să devii mai narcisist ca să ai succes?

Auzi des că trăim într-o perioadă extrem de narcisistă. Suntem învățați de mici că promovarea sinelui este cea mai bună cale pentru a avea succes, am devenit fără să vrem micro-antreprenori neoliberali în promovarea propriei existențe, admirăm escrocii influenți care practic nu vând nimic, iar narcisiștii pe față, precum Donald Trump și Boris Johnson, au asigurate poziții de vârf. Și în timp ce totul din jurul nostru se destramă, nu ne putem dezlipi ochii de la propria reflexie cu filtre de pe ecranul telefonului.

Nu e o imagine încurajatoare a societății în care trăim, dar trebuie pur și simplu să-i facem față. Aparent, comportamentul narcisist te poate duce destul de departe. De fapt, câteodată ai impresia că nu mai poți avea succes în lumea asta fără narcisism. N-ar trebuie oare să ne obișnuim cu asta? N-am putea oare să învățăm de la narcisiști?

L-am întrebat pe Eddie Brummelman, cercetător și profesor asociat de psihopatologie a dezvoltării la Universitatea din Amsterdam și autor al cărții Admire me! Surviving in a Narcissistic World (2019). Potrivit lui Brummelman, este adevărat că odată cu trecerea timpului am ajuns să ne considerăm din ce în ce mai importanți. „Individualismul a crescut constant în multe părți ale lumii. Asta înseamnă că am ajuns să acordăm mai multă importanță nouă înșine decât grupului din care facem parte, fie că este vorba despre cel de prieteni, familia sau colegii noștri. Ni se pare important să lucrăm cu noi înșine și să ne descoperim.” În plus, există cercetări care arată că narcisismul a crescut în paralel cu această individualizare din anii 1970, deși creșterea asta s-a stabilizat de la criza economică din 2008. 

Ce e clar e că societatea în care trăim influențează cât de narcisist ne comportăm sau nu, potrivit lui Brummelman. „Creștem într-un anumit context, iar narcisismul nu este o trăsătură înnăscută care e fixată de la început. Este o anumită credință despre sine pe care o dezvolți din experiențele de viață: cu părinții, prietenii, societatea în general. De exemplu, modul cum ești crescut/ă sau cum ești educat/ă în școală sunt influențate foarte mult de credințele culturale predominante ale vremii.” Dacă ești învățat de mic că propria dezvoltare este cea mai importantă, atunci asta poate hrăni comportamentul narcisist. 

Deci nu este adevărat că narcisiștii sunt un fel special de oameni care funcționează și gândesc într-un mod cu totul diferit de omul de rând. „Narcisismul este o trăsătură de personalitate”, spune Brummelman. „Adică fiecare o are într-o măsură mai mare sau mai mică. Și tu și eu avem trăsături narcisiste. Dar vedem diferențe individuale majore. La capătul spectrului narcisist sunt oamenii care au tulburare de personalitate narcisică. Nu numai că au trăsături narcisice foarte serioase, dar sunt și foarte afectați de ele.”

Despre întrebarea mea, dacă ar trebui să ne îmbrățișăm narcisistul interior, Brummelman a spus că e o „idee interesantă”, dar în primul rând vrea să accentueze că nu e distractiv să fii narcisist. „N-aș sfătui pe nimeni să încerce să devină narcisist/ă sau să-și crească copilul astfel. Dacă ești narcisist/ă, te crezi mai bun/ă decât alții, te simți exaltat/ă. Nu-ți plac alți oameni, îi consideri inferiori. Sunt utili doar atâta timp cât pot face ceva pentru tine, dacă-ți pot oferi statut sau te pot pune într-o lumină bună. Fiindcă chiar dacă te uiți de sus la oamenii aceia, tot tânjești după validarea lor.”

Asta face viața unui narcisist extrem de stresantă, spune Brummelman, fiindcă ești constant în goana după un statut social. Narcisiștii dezvoltă anumite strategii pentru asta, explică el. „O parte dintre ele au loc în mintea lor: văd realitatea mai roz decât e. Gândește-te la Donald Trump care a susținut că numărul de oameni care au venit la inaugurarea lui a fost mult mai mare decât apărea în poze.”

O altă parte a acelor strategii are loc în interacțiunea dintre oameni. „Acolo vezi mai mult narcisismul exprimat”, spune Brummelman. „Astea sunt strategiile în care narcisiștii se pun pe un piedestal ca să obțină și mai multă apreciere. Și dacă asta nu funcționează, aplică o strategie care ține de partea întunecată: încearcă să-i dărâme pe alții de pe piedestalurile lor. Atunci vezi condescendența, ostilitatea și agresivitatea narcisismului.”

Asta e bineînțeles enervant pentru cei din jur, dar și pentru narcisist, care a consumat multă energie ca să dea impresia că totul merge ca pe roate. „Oamenii cu trăsături narcisice foarte proeminente, cu alte cuvinte o tulburare de personalitate narcisică, suferă adesea și de tulburări de anxietate, depresie sau adicție.”

Există, cu toate astea, un lucru pe care-l poți învăța de la narcisiști: sunt foarte buni la a crea impresia că au anumite abilități, chiar și atunci când, în realitate, nu le au deloc. Asta se aplică în mod egal bărbaților, cât și femeilor, potrivit spuselor lui Brummelman. „Au mult succes la interviurile de angajare, în cadrul unei organizații sunt promovați mai rapid într-o poziție de conducere, chiar dacă n-au experiența de muncă relevantă”, spune el.

„Cercetările despre copii arată că, chiar și copiii cu trăsături narcisice sunt aleși lideri în clasă, deși nu se pricep deloc la conducere. Vezi într-o mulțime de moduri că oamenii cu trăsături narcisice sunt foarte capabili să pară inteligenți, deștepți și competenți, întocmai ca un conducător real, care câteodată este considerat și atrăgător din punct de vedere sexual. Dar dacă te uiți obiectiv, sunt la fel de competenți ca ceilalți sau chiar mai slabi.” Într-o societate de tipul prefă-te până-ți iese, o asemenea trăsătură poate fi foarte utilă. 

Dar succesul unui narcisist este de scurtă durată în multe cazuri, spune Brummelman. Parțial fiindcă până la urmă nu este așa de plăcut pentru alții să fie în preajma unui narcisist. Pentru un narcisist, ești în primul rând un competitor sau, dimpotrivă, un furnizor de recunoaștere, complimente și statut. Dacă nu mai ai acea funcție, atunci ești inutil/ă pentru un narcisist.

„Narcisismul te poate ajuta să ajungi în anumite poziții, dar nu și să ai succes în ele. Vedem chiar că narcisiștii sunt mai des respinși. Nu au mereu integritate, încurajează comportamentul necinstit în oamenii care lucrează sub ei, se consideră superiori, se comportă impulsiv și strâng în jurul lor persoane care zic da la orice. Se ceartă și nu-și cer scuze fiindcă asta ar însemna să recunoască greșeala. Într-o competiție, narcisismul te poate ajuta să fii ales, dar odată ce ai obținut o anumită poziție, nu te va mai ajuta să înaintezi. Mai degrabă aș sfătui oamenii să lucreze la adevăratele lor capacități. Cred că dacă am începe să imităm narcisiștii, am plăti cu relațiile sociale, starea noastră de bine și succesul pe termen lung.”

În loc să mimăm sau să întărim comportamentul narcisist, poate că ar trebui să ne oprim și să ne gândim de ce cădem atât de des în plasa narcisiștilor. Conform lui Brummelman, nu ne pricepem deloc la spulberarea iluziilor narcisice. „Cred că asta are de-a face cu biologia”, spune el. „Există o teorie despre autoamagire - asta fac narcisiștii, chiar cred că sunt grozavi, deși în realitate nu stau tocmai atât de bine. Chiar cred că sunt foarte buni. Din punct de vedere evolutiv, asta s-ar putea să nu pară prea util, dar autoamagirea ajută la păcălirea altora. Dacă mă văd ca un lider adevărat, fără niciun dubiu că e mult mai ușor pentru mine să conving pe altcineva de asta, fără să fiu nevoit să ascund minciuna că nu știu prea multe despre leadership.”

Suntem în special predispuși la farmecele narcisiștilor atunci când suntem într-o situație de criză noi înșine. Cei care sunt nesiguri au nevoie de un lider puternic, cineva care le oferă impresia că luptă pentru ei. Dar apoi se pune problema dacă acea persoană chiar face asta. „Ai văzut asta la cineva ca Trump”, a spus Brummelman. 

Trebuie să devii mai conștient că narcisismul există și cum funcționează - dacă înțelegi de ce ești atras/e de narcisism te poate ajuta să te protejezi de el. „Poți să compari cu situația asta: trebuie să faci o operație care ți-ar salva viața și poți alege dintre doi chirurgi. Unul îți spune să nu te temi, toate operațiile mele au mers grozav, nu se poate întâmpla nimic rău. Iar celălalt chirurg spune: există riscuri la orice operație, chiar dacă sunt mici. S-ar putea să-l alegi pe primul, deși ce zice s-ar putea să nu fie deloc corect. Cred că atunci când ne temem, ne place să ne punem soarta în mâinile cuiva care pare foarte încrezător/e, când poate ar fi mai bine să avem încredere în cineva care e puțin mai realist/ă”, spune Brummelman.

„Cred că ar trebui să ținem cont de asta și la interviurile pentru job. De exemplu, pe lângă interviul cu candidatul, să se ceară și referințe extinse. Cineva care este foarte narcisist/ă lasă adesea o urmă de distrugere în toate tipurile de organizații, lucru care e ușor de aflat.”

Articolul a apărut inițial în VICE Țările de Jos.