Avorturile din satele Australiei sunt mai înfricoșătoare decât în filmele lui Mungiu

Cu un total de 3 062 de locuitori, Tennant Creek e al cincilea cel mai mare oraș din nordul Australiei. Cel mai apropiat centru urban este Alice Springs, care e cam la șase ore depărtare. Pentru o rezidentă din Tennant Creek, care are nevoie de o clinică de avort, e un drum lung și solitar.

Locuitorii din zona rurală a Australiei însumează cam o treime din populația țării și mulți dintre ei întâmpină dificultăți în accesarea unor servicii pe care cei de la orașe le iau ca atare. Asta include și avortul, iar una din trei australience va recurge la avort în decursul unei vieți. Ceea ce înseamnă că un număr foarte mare de femei de la țară trebuie să călătorească distanțe mari ca să stopeze o sarcină nedorită.

Din cauza asta, multe au optat pentru o soluție alternativă: linii de asistență telefonică pentru un avort discret. Asta implică să suni un doctor pentru o rețetă de pastile de avort RU486 (misoprostol), care apoi sunt trimise prin poștă. La prima vedere, această formă de telemedicină sună ca o rezolvare a unei probleme geografice. Dar, în realitate, treaba e mai complexă de atât, pentru că avortul în Australia e un amalgam indescifrabil de legislații incompatibile, care variază de la stat la stat.

În Queensland și în New South Wales, avortul este tehnic o crimă comisă atât de pacient cât și de doctor (deși se aplică rar). În comunitățile mai izolate din Nord, un avort chirurgical este permis până în 14 săptămâni de sarcină, dar doar după ce doctori constată că sănătatea fizică și psihică ale femeii este pusă în pericol de sarcină.

În ceea ce privește RU486, pastila e legală în teritoriile din Australia de Nord, dar e accesibilă doar în spitalele din Sud și din ACT (Teritoriul Capital Australian). Asta face cam imposibilă livrarea prin poștă. Toată această confuzie și incompatibilitate legislativă au creat o cultură ascunsă de turism al avorturilor, în care o femeie trebuie să călătorească spre statele mai liberale pentru a termina o sarcină.

Desigur, ăsta e un lux pe care multe dintre ele nu și-l permit. Cheltuielile însumate pentru procedura chirurgicală, drum și cazare poate fi aproape prohibitiv de scump. „E foarte greu pentru femeile de la țară", spune cercetătorul Frances Doran, care alături de colega de cercetarea a sănătății, Julie Hornibrook, a publicat două lucrări academice pe acest subiect. Scopul lor este să identifice limitările accesului la avort din zona rurală a Australiei, subiect care ei spun că este foarte puțin discutat.

Majoritatea femeilor pe care le-au intervievat au călătorit între una și nouă ore (doar dus) pentru a ajunge la o clinică de avorturi, iar multe dintre ele au avut nevoie și de cazare peste noapte. Satele din provincie au un medic general, dar ei au descoperit că există un număr foarte mic de femei în cabinetele medicale, lucru care a creat un disconfort pentru multe dintre femeile care aveau nevoie de un avort chirurgical. De asemenea, e tipic ca un medic general de la țară să fie mai conservator, iar influența religiei în medicină este notabilă.

O altă pacientă cu care au discutat, Clara (nume fals), care a mai făcut un avort discret în oraș, a descris diferența dintre cele două experiențe ca de „la cer la pământ". Ea a fost „frapată" de faptul că a trebuit să călătorească până în alt stat ca să stopeze o sarcină și pe drum s-a simțit „izolată și oribil.".

Să obții un avort când locuiești la țară nu e doar o problemă de logistică. În studiul făcut, Doran și Hornibrook au descoperit că simplul concept de avort este considerat tabu și întâmpinat cu dispreț și frică. Ei spun că medicii rurali sunt mai conservatori, care reprezintă un catalizator negativ pentru unele femei. „Chiar și oamenii care nu sunt neapărat anti-avort și susțin drepturile femeilor la sănătate publică preferă să tacă, deoarece e un mediu atât de contestat politic încât devine ridicol",spune Doran.

O femeie din cadrul studiului a spus: „E absurd. Încă există multă stigmă în privința accesului la informație, cu atât mai puțin ceva considerat tabu. Eu cred că există o rată mai mare de nașteri în adolescență, din cauza lipsei de acces la informație." Alta a recunoscut că după avort s-a simțit „plină de rușine", „singură și izolată".

Singura soluție curentă la această vastă problemă geografică este telemedicina, o inițiativă care abordează complexitățile logistice, dar și sociale ale avortului rural. Tele-avortul este un fenomen stabilit în Vest, care de abia recent a prins rădăcini în Australia ca o consecință a ridicării restricțiilor legale de comercializare a pastilei RU486.

Fundația Tabbot este singurul suport de tele-medicină dedicat avortului (deși servicii de livrare ale pastilelor pentru avort sunt disponibile și prin Marie Stopes). Fundația a început activitatea acum un an prin fondatorul Dr. Paul Hyland, care a spus pentru Broadly că scopul lui este să înlăture bariera accesului la avort din comunitățile rurale și izolate. Pentru 250 de dolari australieni, serviciul oferă femeilor un avort asistat de consultații telefonice extinse, iar dacă doctorul prescrie, un pachet prin poștă ce conține pastile RU486, precum și antibiotice, calmante și anti-inflamatoare.

„Ăsta e un lucru accesibil peste Ocean din 1998, deci noi sunt cu 20 de ani în urmă. Modelul nostru evită hărțuirea, abuzul și intimidarea. Nu trebuie să călătorești în alt stat doar ca să vezi un doctor și să faci o serie de analize."

Fundația Tabbot luptă cu legislațiile specifice în Queensland și New South Wales (NSW), unde avorturile sunt ilegale cu excepția femeilor care prezintă probleme fizice și psihice serioase. „Avem un psiholog care vorbește cu pacientele, atât în Queensland, cât și în NSW, deci avem dovezi de suficiente motive pentru a permite avortul."

Hyland afirmă că avorturile telefonice reprezintă o soluție practică și ușoară pentru orice femeie din Australia care are nevoie de un avort ieftin, accesibil și în siguranță, indiferent unde locuiește. În ciuda acestui lucru, încă mai există restricții ale pastilelor RU486 în Teritoriul de Nord, Australia de Sud și ACT, care înseamnă că fundația nu poate activa în zonele mai izolate, acolo unde e cea mai mare nevoie.

În plus, există posibilitatea de îngrijire medicală odată cu pastila: între 10 și 20% dintre femei care au un avort medicamentos, nu vor expulza complet sarcina și au nevoie de un ajutor medical prelungit. Prin urmare, Fundația Tabbot impune femeilor care folosesc serviciile oferite să nu fie mai departe de o oră de o unitate medicală, deși nu e nevoie neapărat de un spital.

Hyland spune că majoritatea îndeplinesc acest criteriu: „Cele care nu locuiesc la o oră de o unitate medicală, de obicei locuiesc într-o zonă de minerit din Australia de Vest.Deseori călătoresc până în Karratha sau Broome, unde rămân o zi și apoi se întorc acasă."

Doran susține schimbarea legii: „Mai ales din prisma inconsistenței legale de pe teritoriul Australiei. Să poziționezi avortul în ilegalitate nu e bine nici pentru femei și nici pentru furnizori. Nu face decât să amplifice condamnarea femeilor care avortează."

„Nicăieri nu există un nor legal mai întunecat decât în nordul Australiei. „Simplul fapt că nici măcar avortul medicamentos nu este accesibil [Ru486] în Nord, denotă problema geografică și astfel, cu cât ești mai izolat cu atât devine mai imposibil", spune Doran pentru Broadly.

Suzanne Belton, o profesoară de la Școala de Medicină și Cercetare Menzies din cadrul universității Charles Darwin și președintele Planificării Familiale din Teritoriul de Nord confirmă și a ajutat să propage o mișcare de reformă prin intermediul grupului activist What RU4 NT. Ea spune că distanțele mari, dezavantajele socio-economice și o populație mare indigenă dezvoltă o problemă multiplicată.

„Nu există nici o validare medicală pentru obligația unei femei de a consulta doi doctori. Iar avorturile se fac doar de obstetrician sau de un ginegoloc, (în Teritoriu de Nord) chiar dacă un medic general e capabil să stopeze o sarcină."

Femeile din Teritoriu de Nord pot face un avort chirurgical la trei spitale, toate localizate doar în centrele urbane din Darwin și Alice Springs. „Asta înseamnă că în unele cazuri, acestea trebuie să călătorească sute, chiar mii de kilometri pentru asta. Iar eu aș percep asta ca pe o discriminare. Există și un element rasial, dar asta e o problemă pentru orice femeie care locuiește într-o zonă mai izolată."

Dacă medicamentul ar fi legalizat, asta ar liniști multe femei în privința moralității și le-ar permite doctorilor, precum Paul Hyland, să oferă femeilor îngrijirea medicală necesară. Dar Belton spune că e vital accesul în zonele rurale și la avort chirurgical. Dar asta implică mai multe aspecte: „ca să ai parte până și de un avort medicamentos, ai nevoie de o infrastructură destul de bună. Un partener care te sprijină, familie și prieteni. De asemenea, ai nevoie de condiții igienice bune și din păcate în multe zone rurale nu există așa ceva."

Dr. Mehreen Faruqi, un membru al parlamentului din Partidul Verde din statul NSW, conduce mișcarea de decriminalizare a avortului. Faruqi descrie experiența unui avort din zona rurală ca principala ei motivație. „Am fost de multe ori în Albury, unde există o singură clinică de reproducere care acoperă o arie mare. Pe lângă asta, doctorii și pacienții sunt hărțuiți de protestatarii anti-avort.

„Umbra criminalității avortului instigă populația la ură, rușine și tăcere față de un fapt ce constituie unul dintre drepturile de bază ale omului."

Traducere: Diana Pintilie

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre avort:
Avortul doare mai tare decât crezi
Fragmente din istoria uitării
România prematură: Am vorbit cu medicii care refuză să facă avorturi și cu pacienții refuzați