Rocco Siffredi n-a putut fi preot, aşa că a devenit star porno

E posibil să nu-i cunoști numele, dar dacă ai urmărit în ultimii treizeci de ani vreun film porno, sunt şanse mari să recunoști penisul de peste 25 de centimetri al lui Rocco Siffredi. La 52 de ani, „armăsarul italian" a apărut în peste 1 500 de filme pentru adulţi şi s-a culcat cu de patru ori mai multe femei, ceea ce l-a transformat într-un star porno de calibrul lui Ron Jeremy sau John Holmes.

Rocco Tano s-a născut în Abruzzo, Italia, iar mama sa şi-a dorit să devină preot. Dar micul ministrant avea „diavolul între picioare", cum şi-a botezat propriul penis. Odată ce a început să şi-o caute cu lumânarea, cariera lui în lumea porno a devenit cumva inevitabilă. A trecut prin patru generaţii de pornografie, de la filmele de 35 milimetri, cu regie şi scenariu, la casete video, DVD şi filme online. Acum însă, Siffredi pare să se fi plictisit. Recent, şi-a anunţat retragerea, lucru pe care l-a mai făcut de câteva ori în trecut. Rămâne de văzut dacă acest tată a doi copii îşi poate sustrage penisul legendar din lumina reflectoarelor.

Însă toate datele astea biografice nu prezintă interes pentru regizorii francezi Thierry Demaiziere şi Alban Teurlai, care l-au potretizat într-un documentar fabulos. Rocco a fost difuzat în premieră la Festivalul de Film de la Veneţia. E un portret al starului porno, în care se pune accent pe intelect, o introspecţie care atinge subiecte precum moartea fratelui său, reacţia sexuală la moartea mamei, relaţia cu soţia şi cei doi copii şi, evident, motivul pentru care îi place atât de mult să experimenteze plăcerile carnale în filme. În principiu, însă, filmul subliniază povara spirituală a starului porno. Gândește-te la Boogie Nights, doar că regizat de Martin Scorsese.

Filmul începe în singurul mod posibil: cu un prim-plan al penisului lui Siffredi. Apoi îl urmărești cum face casting cu actriţe porno pentru un film pe care îl regizează, asigurându-se că sunt pregătite pentru sporturile extreme pe care le vrea surprinse de camere, fie că e vorba de prim planuri de anal sau sex dur, cu sugrumări cu tot. Regizorii îl urmează apoi în Budapesta, unde locuieşte soţia lui, Rozsa Tano, şi în călătoriile sale prin Italia şi Los Angeles. În decursul poveştii, cei doi pun în evidenţă detalii ale industriei porno şi evidenţiază extremele pe care sunt dispuşi să le atingă unii pentru a deveni vedete.

Una din cele mai interesante scene implică o femeie care îşi îndeasă degetele lui Siffredi în gură şi mimează un blow job, dar merge atât de departe încât îi dau lacrimile. Siffredi e fascinant, victorios şi depravat în acelaşi timp. După premiera documentarului, am discutat cu Rocco Siffredi la Festivalul de Film de la Veneţia.

VICE: De ce ai făcut documentarul ăsta tocmai acum?
Rocco Siffredi: Mi s-a propus de câteva ori să fac un documentar, mai întâi de către un regizor polonez, când aveam patruzeci de ani. La vârsta aia nu mi s-a părut că aveam prea multe de zis, deşi activam în domeniu de peste douăzeci de ani. Apoi au apărut nişte regizori italieni, dar eram de părere că italienii nu pot înţelege sexualitatea fără prejudecăţi. După aceea, au venit regizorii francezi (Thierry Demaiziere şi Alban Teurlai). S-ar putea spune că m-am născut în Franţa, cel puţin artistic, pentru că acolo am devenit star porno.

Ne-am întâlnit şi mi-au povestit că vor să facă un film despre industria porno, că au nevoie de un lider şi că aş fi potrivit pentru asta. După câteva ore de discuţii, s-au răzgândit. Şi-au dat seama că vor să construiască povestea în jurul meu. Eram într-un moment al vieţii în care totul devenise problematic, aşa că am fost de acord să lucrez la film în speranţa că voi putea scoate tot din mine.

În documentar, vorbeşti despre moartea mamei şi a fratelui tău. Ţi-a fost greu să te deschizi așa?
În viaţa mea a fost multă suferinţă. Când ai şase ani şi îţi pierzi fratele, apoi vezi cum mama ta înnebuneşte de durere, e imposibil să rămâi normal. E imposibil să uiţi durerea. Brusc, vrei să faci ceva care să-ţi uşureze viaţa. Tragediile astea au fost motivul pentru care m-am pregătit pentru orice.

Şi de ce porno?
Eram deja activ sexual la unşpe ani. Îmi aduc aminte că tipii din preajma mea nu aveau deloc experienţă sexuală, deci ştiam că sunt special. Dar asta n-a fost atât de important. În principiu, voiam să-i ofer mamei ceva care să o ajute cu durerea suferită la moartea fratelui meu.

Totodată, îmi aduc aminte că la treişpe ani am găsit o revistă cu fotografii ale unui tip numit Supersex, care fusese mare star porno în anii '70. Erau fotografii în care i-o trăgea unei brunete. Pe pagina următoare, futea o blondă. Apoi o roşcată. Apoi pe toate trei. Când am văzut asta, am vrut şi eu. Mi-am sunat fratele mai mare, care trăia în Paris, şi i-am spus. Mi-a zis că sunt nebun. La şaişpe ani, l-am sunat din nou şi m-a întrebat: „Nu ai renunţat? Eşti total nebun!" Am sunat iar la douăzeci de ani şi mi-a transmis că pot găsi oameni din industrie dacă merg într-un club de swing. Am făcut asta şi a funcţionat. Oamenii m-au văzut făcând sex în faţa tuturor şi, din ziua aia, viaţa mea s-a schimbat. Eram în paradis.

De ce ţi-ai botezat penisul „diavolul dintre picioare"?
Pentru că diavolul îţi controlează corpul. Nu îl controlezi tu pe el. În toţi anii ăştia, am folosit sexul în avantajul meu. Cu toate astea, când sexul te foloseşte, eşti deja dependent, iar asta e lucrarea diavolului. E la fel cu drogurile şi alcoolul, pentru mine sunt reprezentarea diavolului. Când ajunge să te folosească, vei face orice doreşte el. Vei face lucruri care nu-ţi plac deloc.

Nu e prima dată când ai pus problema retragerii din carieră. Ce s-a întâmplat la patruzeci de ani, când ai decis să lucrezi doar ca regizor?
Am încercat să mă retrag pentru copiii mei. Am vrut să nu mai joc în faţa camerelor pe vremea când erau adolescenţi, pregătiţi la rândul lor pentru sex. Am încercat să operez de partea cealaltă a camerei pentru a nu-i răni. Pe de altă parte, am dat-o în bară de foarte multe ori. În primul rând, mi-am făcut mie un rău. Apoi, începusem să merg la curve de două-trei ori pe zi. Deci de trei ori pe zi: curvă, curvă, curvă… Pentru că eram obişnuit să fac mult sex.

Asta ţi-a afectat căsnicia?
Sigur că da, însă am alături o femeie foarte inteligentă, care m-a înţeles. M-a întrebat de ce m-am retras dacă mi-e dor să fiu în faţa camerei şi încerc să înlocuiesc asta cu mersul la curve.

Ţi s-a părut neobişnuit să plăteşti pentru sex în loc să fii tu cel plătit?
Da. Şi se întâmpla uneori o chestie destul de amuzantă. Prostituatele îmi vedeau pula şi ziceau: „Uau, ce mare e, de ce nu faci porno?". Futu-i, am păţit asta de câteva ori când m-am dus la curve. Le răspundeam: „Da, o să mă gândesc la asta."

Cum e să vorbeşti tot timpul despre mărimea pulii tale?
„Câţi centimetri are pula ta?" E deseori prima întrebare pe care o aud, aşa că m-am obişnuit. Ştiu că e munca mea. Atunci când muncesc, sunt doi oameni la treabă: eu şi pula mea. Suntem amândoi celebri, nu numai eu. În mintea mea, asta a fost mereu clar. Nu sunt dezamăgit. Nu mă simt ca un obiect. Lucrez cu pula mea şi nu am avut vreodată o problemă cu asta. Niciodată.

Cum crezi că s-a schimbat industria porno de-a lungul carierei tale?
Sunt trecut prin patru generaţii, iar diferenţa e mare dintre momentul în care am început şi prezent. Înainte, aveai două scene pe săptămână, era mult dialog, trăgeam pe film de 35 de milimetri etc. Dura să schimbi poziţia camerei, luminile, aşa că partea cu sexul era destul de scurtă. Era mult dialog, amuzament şi o structură solidă. Azi, totul e bazat pe sex, atât de mult sex, şi nu mai ai deloc dialog. Nu mai e romantism. Sunt numai cadre cu trupul feminin: cadre cu ţâţele, cadre cu picioarele, cadre cu sex anal. În ultima vreme, majoritatea fetelor fac anal la trei puli şi uneori nici nu poţi atinge fata: ai doar un buchet de puli. E total diferit de ceea ce fusese pornografia.

E mai bine sau mai rău?
E mai nasol acum. Mie îmi place să fut femeia cu pasiune, am nevoie de conexiune, să-mi folosesc mâinile, mirosul, să-mi folosesc puterea. Trebuie să mă folosesc de toate resursele. Azi, nu mai e timp pentru asta. Nici nu le pasă. Au nevoie doar de corpuri. Corpuri, corpuri, corpuri. Oameni noi. Puli noi. Nu-mi place sexul fără conexiune. Nu avem bani să facem lung-metraje cu poveste, ca pe vremuri. Industria s-a schimbat din cauza internetului, care a futut meciul. Nimeni nu are buget să mai producă filme mari, cu poveste.

Îmi place internetul pentru că le oferă oamenilor săraci, care trăiesc în ţări unde fetele sunt invizibile, şansa de a visa la o fată drăguţă care face chestii incredibile (online). Din păcate, pe de altă parte, a distrus industria. Sexul e gratis pe toate drumurile, aşa că de ce ar trebui să mai plăteşti?

Ai făcut-o pe Kelly Stafford să revină la lucru pentru ultimul tău film? De ce era atât de important?
Pentru mine, Kelly e cel mai mare star porno. Este Starleta supremă. Într-un fel, e varianta mea feminină.

E mai puternică decât tine pentru simplu fapt că e femeie?
Sută la sută. Nu există dubii. E foarte puternică. Sunt atras de oameni speciali. Întotdeauna am fost. Când cineva îmi spune că o femeie e absolut nebună, înseamnă că e incredibilă. Nu-mi plac oamenii obişnuiţi, normali. Mi se par plictisitori.

Crezi că te vei retrage vreodată, din moment ce tot revii?
Am promis că nu voi mai răspunde niciodată la întrebarea asta după ce termin cu filmul. Asta înseamnă că nu voi spune dacă mă retrag sau dacă mă întorc. Momentan m-am oprit, dar nu voi mai spune niciodată că nu revin.

Pentru mai multe detalii despre „Rocco", vizitează pagina proiectului.

Traducere: Alexandra Andrieș

Urmărește VICE pe Facebook

Mai citește despre staruri porno:
Stoya: Eu și feminismul
O actriță porno a renunțat la scenele cu lesbiene pentru Iisus
Ce înseamnă să fii actor porno de incesturi trucate