Poți să ajungi să-ți urăști corpul de la filme porno gay?

Ai crede că starea de fugă mintală în care intri când te uiți la porno împiedică o analiză detaliată a felului în care se compară corpul tău cu cele imposibil de sculpturale ale actorilor de porno. Și poate ai fi tentat să crezi că argumentele împotriva unei chestii atât de relaxante și de plăcute precum uitatul la porno sunt inerent regresive sau greșite. Dar conform unui studiu amplu asupra spectatorilor de porno gay, publicat luna trecută în Archives of Sexual Behavior, există mult mai multe efecte secundare involuntare decât ai crede, provocate de privitul la o grămadă de modele zvelte care-și fac prostioare unele altora.

În mod normal, studiile asupra obiceiurilor de consum de porno s-au concentrat asupra întrebării dacă-i fac pe spectatorii gay mai violenți sexual sau dacă le cresc gradul de asumare a riscurilor sexuale, dar un sondaj recent asupra a mai mult de o mie de tipi gay s-a concentrat pe un altfel de subiect, aparent ofertant: dismorfismul corporal. Bărbații gay și bisexuali au raportat că suferă mai mult de stres și anxietate provocate de corp, sunt mai nesatisfăcuți de corpurile lor, au tulburări alimentare și în general își privesc corpul mult mai negativ decât bărbații heterosexuali. De asemenea, se uită și la mai mult porno (undeva între 96 și 99% dintre noi se uită, prin comparație cu 72-76% dintre bărbații hetero, conform mai multor studii). Oare diferențele astea n-ar putea să fie provocate de consumul de porno?

Ca să primească răspunsuri la întrebările astea, VICE a stat de vorbă cu unul dintre autorii studiului: Jeffrey T. Parsons, profesor la Hunter College și fondatorul Centrului pentru Studii Educaționale și Training pentru HIV de acolo. Am vorbit despre corpurile bărbaților gay, politica acestora și motivele pentru care ar trebui să te uiți la porno cu amatori dacă vrei să te simți mai bine cu burta ta de bere.

VICE: Studiul tău spune că există o corelare directă între un consum mai mare de porno și o atitudine mai negativă la adresa propriului corp, precum și simptome de anxietate și depresie. Cum poate ceva atât de relaxant să ajungă să te facă să te simți nasol, la urma urmei?
Jeffrey T. Parsons: Mai avem și multe de studiat, pentru că nu știm la ce gen de porno se uită oamenii în mod obișnuit. Poate că cei mai afectați sunt cei care se uită la tipuri de porno care idealizează cel mai mult corpul uman. Ne trebuie mai mai multe studii în zona asta și măsurători mai nuanțate, ca să înțelegem ce tipuri de porno pot afecta sănătatea psihică.

E greu să umbli la limita dintre o atitudine pozitivă la adresa pornografiei, în același timp în care recunoști și că vizionarea unei cantități prea mari poate avea efecte negative?
Da, iar cu studiul ăsta suntem foarte conștienți de faptul că nu vrem să fim negativi la adresa pornografiei. Media explicit sexuale au multe beneficii. Unii bărbați gay așa află despre sex. Bărbații gay care nu locuiesc în vestul Hollywood-ului sau în New York, care nu au acces la același număr de potențiali parteneri pot să aibă o viață sexuală mai satisfăcătoare datorită pornografiei. Am avut dintotdeauna o abordare pozitivă asupra sexualității umane. E mai mult despre măsura în care [unii bărbați] își lasă gândirea să fie dominată de tipurile acelea idealizate de corp, încât ajunge să le afecteze negativ imaginea de sine. Pentru bărbații aceia avem nevoie de psihoterapeuți, consilieri și asistenți care să exploreze genul ăsta de probleme.

Crezi că mișcarea de pozitivitate pentru corp a ajuns și în comunitatea gay?
E foarte greu de spus. Cred că există elemente din ea și depinde unde te uiți: poți să găsești asta la noi în comunitate, dar trebuie să le cauți mai insistent decât varianta opusă. Dacă te uiți la simbolurile gay populare sau la oamenii de la televizor, vezi că au în continuare tipul ăla de corp idealizat în mod tradițional. Cred că începem să vedem că se mișcă ceva, iar bărbații care pot să aleagă între mai multe comunități vor avea mai multe oportunități de a experimenta pozitivitatea la adresa corpului.

Dar chiar și în subculturile gay care se dedică pe față acceptării, cum ar fi comunitatea de grăsuți și fani grăsuți sau comunitatea de bears, oamenii sunt puși adeseori în cutiuțe și categorisiți drept „tipuri" în funcție de corpurile lor, nu?
Cred că e adevărat și cred că domeniul în care se văd niște mișcări în sensul ăsta e cel al porno-ului cu amatori, care e în creștere. Practic, oricine de pe lumea asta poate să facă un video și să-l uploadeze. Asta deschide mai multe oportunități de a vedea alte tipuri de corpuri care fac sex. Și dacă ești atras de alte tipuri de corpuri, e mult mai ușor să găsești astfel de media în 2017 decât acum zece ani. Există speranțe că există petic pentru orice sac, cum s-ar spune.

În studiu, ai scris că există o corelare între o imagine negativă de sine asupra corpului și comportamentul sexual de risc sau neluarea la timp a tratamentului pentru HIV. De ce crezi că se întâmplă asta?
Cred că provine din peisajul mai amplu al problemelor de sănătate psihică cu care bărbații gay încă se confruntă în fiecare zi: stigmatizarea, discriminarea, stresul de a face parte dintr-un grup marginalizat. O singură decizie a Curții Supreme n-a anulat zecile de ani de discriminare. Dacă adaugi peste astea și amenințările pe care Trump le aduce zilnic comunității LGBTQ și peste asta suprapui sentimentul de „nu-mi place corpul meu", ideea de a-ți lua apoi tratamentul anti-HIV devine, gen: „ei, poate o să las asta deoparte, pentru că sunt atât de deprimat și anxios și nefericit cu felul în care-arăt". Unii oameni chiar permit negativității cu care-și privesc corpul să le dicteze grija pe care-o acordă sănătății proprii.

Deci consideri că discriminarea și homofobia internalizată au un efect cumulat?
Da. Dacă te gândești la bărbații gay de 50-60 de ani, ei s-au maturizat în cu totul altă epocă. Oamenii încă procesează ani de discriminare în familie, la muncă, din partea prietenilor, într-un mod care pur și simplu n-o să se schimbe din rădăcini prea repede. Cred că există speranțe pentru cea mai tânără generație, care, din noiembrie anul trecut, trăiește într-o atmosferă mult mai progresistă. Avem nevoie de mai multe sondaje despre ei.

Interviul a fost editat pentru lungime și claritate.