Cum a ajuns gluma cu cozonacul în rate să-ți arate adevărata Românie

În funcție de oamenii pe care-i asculți, ar putea fi ultimul Crăciun cât de cât liniștit înainte de o criză economică destul de dură. Sau ar putea fi cât de cât un Crăciun banal, primul din ultimii doi ani pe care în România îl trăiești cu mai puține griji legate de pandemie.

Eu nu pot spune decât că fie ca economia României să crească ca aluatul de cozonac, tare ca piatra, iute ca săgeata. 

Nu te aștepta să resimți prea curând vreo umbră de bunăstare de pe urma ei. Chiar și în 2022, când nivelul de trai al românilor a scăzut mai abrupt ca oricând în ultimele două decenii, statisticile arată că economia națională a crescut spectaculos, depășind „motoare economice” precum Germania, Olanda și Suedia. 

În același timp, umblă pe internet o memă: cozonac în rate. Prețul este de 220 lei, iar „micuțul” are trei kile. În funcție de cum alegi să-l plătești, cu mai mult sau mai puține rate, te costă cel puțin 18 lei pe lună. În fine, nu știu dacă chiar l-a cumpărat cineva așa. Și oricum el apare ca disponibil în rate pentru că sistemului de sortare a produselor nu i-a păsat că-i cozonac. S-a râs, s-a glumit, s-a trecut mai departe. Mie mi-a rămas însă în minte pentru că subliniază excelent momentul.

Dacă ți se pare aberant că România bate la economica goală alte țări, ai perfectă dreptate. Paradoxul ăsta se explică printr-o decuplare între creșterea scriptică și realitatea economică. Am pus-o pe seama efectelor pandemiei, a crizei din energie și a presiunilor inflaționiste cu care s-a terminat 2021, dar adevărul e că economia României era de o fragilitate îngrijorătoare și era de-ajuns un bobârnac, nu un brânci sau o criză mondială, să ajungem unde suntem azi. Iar 2021 și 2022 au dat direct perversa, ca să folosesc termeni din manualele de economie. 

Decuplarea asta dintre statistici și nivelul real de trai nu-i greu nici de explicat, nici de înțeles, mai ales că avem o tradiție lungă care ne-a pregătit. Economia românească „duduia” și în ultimul deceniu de comunism, când oamenii înghețau de frig în case și n-aveau ce mânca.

Acum, avem următoarele două calupuri de statistici, perfect reale și perfect contradictorii. Toate statisticile sunt de la Eurostat, Comisia Europeană și alte institute europene. 

În paralel cu datele de mai sus, la fel de valabile sunt și alte statistici.

Cum arată aceste două planuri opuse în viața noastră?

Poate că ai uitat, pentru că auzi deja colinde de-o lună, iar primarii au început să înșire luminițele pe stâlpi încă din octombrie, dar e momentul acelui duo Crăciun – Revelion. Ai de cumpărat, prietene. Indiferent cât de minimalist sau vegan o arzi, e imposibil să n-ai o poftă sau să nu cumperi un cadou, chit că e un plic d-ăla bun pentru pisică.

Inflația de aproape 17 la sută nu ne lovește pe toți la fel, dar coșul de cumpărături va fi categoric mai scump, chiar dacă nu iei cozonacul ăla de peste 200 de lei – în rate sau nu. 

Creșterea economică aduce după sine și inflație. E firesc ca bunurile de pe piață să devină mai scumpe când veniturile cresc și oamenii au mai mulți bani. Dimpotrivă, când nu ai inflație, adică produsele se vând mai ieftin decât anul precedent, apare deflația, un fenomen economic extrem de periculos. Imaginează-ți ce înseamnă pentru o firmă să nu aibă cerere și să vândă în pierdere: disponibilizări, salarii tăiate, comenzi mai mici la furnizori, facturi neachitate. Teoriile economice spun că o rată sănătoasă a inflației este de doi la sută. 

Doar că actualul val de inflație galopantă nu vine dintr-o creștere sănătoasă a cererii. Aici intervine tot ce se întâmplă în economia națională, regională și mondială.

2020 a fost un an fără precedent în istorie, zic economiștii. Din cauza pandemiei, cererea de energie a scăzut mai abrupt ca oricând în istorie. Ții minte glumele cu prețul negativ că primești bani ca să cumperi petrol? Ei bine, un dezechilibru de calibrul ăsta lasă urme. După pandemie, lumea s-a întors la ce știa mai bine să facă și consumul mondial de bunuri a atins o valoare record în istorie. 

Eu, una, am conștientizat în ce hal sunt setată să cumpăr lucruri când, după ridicarea restricțiilor, am devalizat câteva magazine de haine, încălțăminte și accesorii pentru casă doar pentru că-mi fusese dor de actul fizic al shoppingului.

Asta s-a tradus într-o cerere uriașă de energie, pentru că nu produci hăinuțe și lumânărele doar cu materii prime, ci și cu gaze naturale, curent electric și benzină pentru a transporta toate cele. În paralel, marile țări producătoare de petrol (reunite în OPEC – Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol) au ținut producția la un nivel scăzut pentru a se asigura că nu vor mai vinde în pierdere, ca în 2020. 

Totodată, atunci am asistat și la o criză fără precedent în transporturi.

Au fost niște luni în care lanțurile de aprovizionare s-au rupt, un container care pleca din China avea costuri de transport și triple față de 2020 și cu ocazia asta am văzut și eu, pentru prima dată în viață, cum arată un magazin Ikea pe jumătate gol în zona aia de depozit, că în showroom era frumos. Comenzile aveau timpi de așteptare și de câteva luni pentru că produsele nu erau pe stoc.

Așa ne-am trezit, la jumătatea lui 2021, într-o criză mondială, alimentată și de alte dezechilibre precum decizia Chinei de a nu mai cumpăra cărbune din Australia, care până atunci era principalul ei furnizor, din cauza insistențelor acesteia cu privire la organizarea unei anchete internaționale pentru a se stabili cum a izbucnit pandemia. Asta a însemnat că Beijingul a început să „înghită” cărbune din Africa, care s-a scumpit și el cu aproape 50 la sută. 

Din criza energetică a pornit inflația cu care am terminat 2021. 

În România, spre exemplu, inflația era prognozată în 2021 la 3,5 la sută. La finalul anului, a fost de 7,8 la sută. Astăzi, în toată lumea, inflația se află la cel mai ridicat nivel din ultimii 30 de ani. 

Apoi Rusia a invadat Ucraina și Putin cu ai lui au turnat combustibil peste toate aceste crize economice, ba chiar au cauzat una nouă, alimentară, blocând exporturile de produse agricole din țara vecină. 

Toată lumea, de la țările emergente până la Statele Unite ale Americii, Canada și Germania se confruntă cu efectele acestor dezechilibre. România are ceva în plus.

Specificul economiei naționale o face mult mai vulnerabilă decât alte țări în fața acestor dezechilibre. Acea creștere economică record de 800 la sută față de anul 2000 a fost posibilă doar datorită unor deficite bugetare uriașe, adică în fiecare an din același interval România a cheltuit mai mult decât avea la buget. Banii au venit din împrumuturi și au mers, în proporție covârșitoare, către cheltuieli care nu readuc bani în economie, adică spre sistemul medical, salariile bugetarilor și pensii și prea puțin în investiții și infrastructură. 

Apogeul a fost atins în 2020, când deficitul bugetar s-a ridicat la aproape zece la sută din Produsul Intern Brut. Adică am cheltuit fără să avem o zecime din tot ceea ce se produce, vinde și cumpără în România. 

În plus, ceea ce ne face mai sensibili decât alții la aceste dezechilibre mondiale este deficitul de cont curent, adică diferența dintre totalul intrărilor și ieșirilor de valută din economia națională. Este unul dintre cei mai buni indicatori în funcție de care se analizează starea reală a unei economii. Cu cât acest deficit este mai mic – sau se transformă în excedent – cu atât economia are spațiu de manevră. Produce, exportă, nu există presiune pe cursul de schimb al monedei naționale, inflația este ținută mai ușor în frâu doar din politica monetară. 

În România, deficitul de cont curent a fost în 2021 de 6,6 la sută, unul dintre cele mai ridicate din UE. Doar trei țări stau mai prost decât noi la capitolul ăsta (Grecia, Croația și Cipru). În 2022, datele preliminare arată că va fi mult mai rău. 

În intervalul ianuarie – septembrie, deficitul de cont curent a fost echivalent cu peste 20 de miliarde de euro. Comparativ, în aceeași perioadă din 2021, valoarea deficitului de cont curent a fost de 12 miliarde de euro.

După ce trece 2022, și vine Blue Monday cu depresia de ianuarie, fii blând cu tine și amintește-ți că și statisticile astea economice care-ți spun că românii au bani, dar tu știi că n-ai, sunt la fel de cosmetizate ca filtrele de pe Instagram. Asta în timp ce la TV circulă eternele reportaje despre „cele cuvenite pe masa de Crăciun”. 

Pentru că tot este o perioadă de spiritualitate, plină de semnificații, tradiții și legende, am încercat să-l găsesc pe cel care a folosit prima dată sintagma „tigrul Europei” pentru economia românească și creșterea ei spectaculoasă. N-am reușit, s-o fi ascuns de jenă.