Cea mai bună muzică românească din ianuarie 2017

Știi, după dezastrul care a fost anul 2016, aveam speranțe mari pentru următoarele 12 luni. Sunt un optimist din fire. Anul trecut au murit o tonă de oameni, numărul de atentate teroriste au crescut, o superputere l-a ales pe un xenofob misogin cu perucă drept președinte, s-a votat Brexit-ul și a murit Harambe. Mi-am zis: ce poate fi mai rău? Fast forward o lună de zile din noul an și totul s-a dus pe pulă.

Avem oameni în stradă care strigă „Jos Guvernul!", politicieni-mafioți care vor să ne fure pe față, fără să fie trași la răspundere, evident, o monedă națională care e în cădere liberă și niște canale de televiziune care prezintă un program de hipnotizare generală 24 din 24. Nu mai am speranțe pentru 2017. Singurul lucru pe care-l aștept acum e asteroidul.

În momentele astea, cel mai bine e să bagi niște muzică românească, care cu siguranță că ți-a scăpat în timp ce ai stat în frig la proteste. Mai ales că la cum stau lucrurile cel mai probabil o să fie interzisă muzica în următoarele luni. Până atunci bagă lista asta de albume și piese românești lansate în ianuarie, și câteva din decembrie, când nu prea au ieșit materiale, și încearcă să uiți de probleme până când o să ieși din nou în stradă:

The Dignity Complex – Accede

Ăsta e albumul de progressive metal pe care-l tot așteptam de la scena din România. Nu mă așteptam să fie de la o trupă din Brașov, dar orice e posibil în țara asta. De obicei trupele de la noi care bagă genul ăla de muzică au câteva lacune mai mult sau mai puțin evidente. Nu-s rele, nici vorbă, dar ori vocea e prea bleagă, ori producția scârție. Aici totul merge brici.

Cea mai faină chestie la „Accede" e că odată ce i-ai dat play, nu poți să te oprești până nu-l asculți până la capăt. Îți atrage atenția de la început și nu te lasă până nu te stoarce de energie. Nu e „ciocăneală" de la început până la sfârșit, sunt și niște momente de respiro, dar alea-s acolo ca să te pregătească pentru ce urmează. Nu ai timp de pauză. Adevărul e că nici nu-ți trebuie așa ceva.

Ascultă dacă: Ai nevoie de o jumătate de oră de hardcoreală progresivă.

Dual Shaman – Khorostasia

Eu am o problemă cu producătorii de muzică electronică care-și găsesc o nișă și merg, Doamne, până-n pânzele albe cu ea. Au văzut că a prins un sunet care merge la party-uri and shit și profită de asta. Nu e vina lor. Cel puțin nu în totalitate. Dacă nici publicul nu reacționează la același beat repetitiv și lipsit de sânge-n pulă, de ce să schimbi placa?

Adică ai putea să schimbi placa, dacă ai avea ceva mai mult de spus din punct de vedere creativ. Așa cum o fac băieții de la Dual Shaman. True, prefer sunetul lor de techno-industrial-ciocan-pneumatic, dar apreciez că pe EP-ul ăsta scurt au mers într-o altă direcție. Și nu sună rău deloc. E un preview pentru un material care urmează să apară la Tessier Ashpool Recordings în 2017. Ca un intro. Unul mai creativ decât majoritatea bășinilor care merg în cluburi.

Ascultă dacă: Mai mănânci și altceva în afară de pastile.

Brum – The Spot

Timișorenii de la Brum au scos un album excelent în 2015, după care au luat o pauză. Una destul de lungă, zic eu. Probabil că s-au mutat într-o cabană din Valea Cernei unde s-au pus pe lucru la ceva și mai ciudat ca primul material. A meritat pauza. EP-ul „The Spot" continuă direcția experimentală de pe „Today", și o dă în niște filme și mai greu de procesat. Cel puțin după prima audiție. În timp lucrurile se mai calmează.

Nu abandona materialul doar pentru că ți se pare că e super-complicat. E doar un simulacru. La un moment dat o să te prindă și o să-l asculți în prostie, în timp ce dansezi pe beat-uri distorsionate și dubioase.

Ascultă dacă: Nu ești convins că-n Timișoara se face cel mai bun rock experimental din țară.

Gemini Brothers – Thesalli Noir

„Thesalli Noir" e cea mai bună piesă pe care au scos-o gemenii până acum. Asta spune multe, mai ales de când au introdus elementele orientale în muzica lor. Aici sunt ajutați de Shahin Badar, tipa care suspină și pe „Smack My Bitch Up" de la The Prodigy. Habar nu am despre ce e piesa sau ce șoptește tipa, dar mi-e greu să cred că nu rezonează cu absolut orice persoană care o ascultă.

În plus, mai ai și două piese originale, pe lângă remix-urile la Thesalli Noir. Cu toate că nu se ridică la nivelul title-track-ului, nici nu strică vibe-ul general al materialului care a a ieșit la casa de discuri a lui Fatboy Slim.

Ascultă dacă: Nu te interesează prea mult versurile dintr-o piesă.

Utopus – Utopicus I

Utopus e un proiect techno de la casa de discuri Future Nuggets. Știu, sună ciudat să zic asta, pentru că băieții sunt cunoscuți pentru piesele lor care combină manelele cu muzica electronică. Ei bine, de data asta au renunțat la manele și s-au axat doar pe muzica electronică. Și nu și-au pierdut din farmec.

OK, probabil ești dezamăgit că nu o să auzi pe cineva cum cântă despre femeia care l-a călcat pe șmecherie și a plecat spre alte combinații, dar trebuie să înțelegi că Utopus e muzică de club, nu de nuntă. Din când în când e bine să dai din cap, nu doar din șolduri.

Ascultă dacă: Îți place techno-ul ăla super subtil.

LeVant – Unfinetude

Înainte să ascult EP-ul, LeVant mi-a spus că o să fiu surprins de noua direcție. Mi-a spus că „e în ton cu haosul curent anarho-revoluționar din România". A avut dreptate. Mă rog, parțial, pentru că la mine descrierea asta înseamnă ceva punkăreală despre cum sistemul te fute în mod sistematic la buzunar. Și apoi te mai și face curva lui Soroș, după ce s-a terminat în tine. Am avut dreptate amândoi, până la urmă.

E tot muzică electronică, dar e cu accent pe sample-urile mai agresive, pe alocuri chiar și industrial. Înțeleg și punctul lui de vedere. Are și niște părți glitchy, care, dacă Elon Musk are dreptate și trăim într-o lume care de fapt e o simulare pe calculator, cred că e și sunetul pe care o să-l auzim când se va rupe spațiul și timpul în mii de particule, care-s de fapt niște linii de cod.

Ascultă dacă: Vrei să auzi ce simt roboții ăia din Westworld când se gândesc mai mult decât ar trebui.

Otherside – Truce

Unele persoane se exprimă cel mai bine prin muzică. Nu-s anti-sociale, șoareci de studio sau ceva de genul. Pur și simplu se simt mai în largul lor atunci când își prezintă gândurile prin niște piese. Ceea ce e în antiteză cu ăia vorbăreți, pentru că de obicei oamenii care sunt super deschiși dau fail când îi pui să se deschidă într-un mod creativ.

Viky Red de la Otherside e genul ăla de om care e super personal pe piesele lui. Se simte treaba asta și în cea mai nouă bucată de la el. Și nu mă refer la versuri, după cum te-ai aștepta. E vorba despre structura piesei, care pare în toate părțile și super complexă, cu multe sample-uri neașteptate. Cumva își exprimă gândurile, care de obicei sunt în toate părțile. E greu să nu relaționezi cu asta.

Ascultă dacă: Nu știi în ce direcție să o iei.

The Model – Future code

Știi, de la o vreme încoace, am senzația că muzica din cluburi e lipsită de sentimentul ăla de „feel good", indiferent de chestiile care-ți fură somnul. Nu e un lucru rău, nu mă înțelege greșit. Și arta asta trebuie să reflecte starea generală de căcat în care ne aflăm. Dar din când în când e bine să mai auzi și niște muzică făcută special pentru datul din fund. Fără chestii prea complicate. Mergi în club, te rupi, eventual combini ceva, uiți de căcat.

Pentru asta există The Model și seria lui de release-uri Warehouse Traxx. Aici totul e mură-n gură. Trebuie doar să ai atitudinea potrivită.

Ascultă dacă: Vrei să ignori căcatul.

Alexandrina – Viberi Menya

Mi-e foarte greu să mă decid ce-mi place cel mai mult la „Viberi Menya". E o luptă constantă între videoclip și piesă. Alexandrina cântă aici în rusă despre viața unui paznic de la Ikea sau despre radiera ei preferată din școala generală. Habar nu am, nu știu rusă, zic și eu. Și o face într-un mod psihedelic combinat cu beat-uri catchy. E o combinație perfectă.

Videoclipul e excelent, cu toate că e mai greu de înțeles decât limba rusă. Pe bune, uită-te la el și zi-mi care e mesajul. Ai niște bătrâni ultra machiați care beau tot felul de chestii, cu sau fără o hârtie încinsă în pahar, își pun petale pe ochi, o foarfecă la tâmplă și merg la un rave. Asta în mare, pentru că sunt și alte personaje ciudate în acțiune. Iustin Surpănelu, regizorul videoclipului, e un fel de Alejandro Jodorowsky român. Nu o să înțelegi nimic din munca lui, dar o să rămână cu tine.

Ascultă dacă: Îți plac lucrurile faine, cu toate că habar nu ai de ce.

Vali Martor – Toți mă strigă

E grea viața pentru un rapper independent din România. Trebuie să faci bani ca să-ți închiriezi un studio, să convingi promoterii să te bage la un show și să încerci să te promovezi pe grupuri nișate de pe Facebook. Asta în contextul în care sunt mii de alți oameni care fac același lucru. Și sunt alții care o dau poate mai prost ca tine și înoată în bani și perechi de adidași Jordan. Cam îți vine să-ți bagi pula, nu?

Despre asta e vorba și în piesa lui Vali Martor, care o spune exact așa cum e. Cântă despre frustrările lui la modul cel mai sincer. Știe că rap game-ul ăsta e multă „bătaie de pas pe loc", în care îți piși banii pe niște „doine de la bloc" și nu se vând CD-urile. Când o dai pe modul „do-it-yourself" și încerci din toate puterile să te faci auzit. Dar lumea crede că te plângi prea mult. Refrenul spune totul: „Toți mă strigă Valentin / Cel satisfăcut puțin / Leg versuri despre chin / Pentru trei pahare de vin."

Ascultă dacă: Apreciezi munca.

Exile - #pulapemasă

Piesa asta, pe lângă faptul că are cel mai fain titlu ever, e tot despre frustrarea pe care o simte MC-ul când vede care e starea generală a lucrurilor. Exile se întreabă ce e rap-ul adevărat, la fel cum au făcut-o mulți înaintea lui. Adevărul e că e și un gen de muzică destul de fragmentat, cu multe subgenuri și diferite curente de gândire.

Chestia asta va da întotdeauna naștere la conflict. Și despre asta e vorba în piesă. E un atac cât de cât de subtil la cei care bagă un gen de rap diferit decât ăla la care aderă Exile. Zice la un moment dat: „publicu-i de vină, cât de ușor e de prostit / cât de ușor adună like-uri azi orice obosit." E un adevăr în treaba asta.

Ascultă dacă: Ai coaie de-o tonă.

Mai citește despre muzică și alte chestii: