Care e diferența dintre o ceartă normală și un abuz în relație

Sunt psiholog și aud des povești despre certuri de cuplu. Conflictul e o parte normală din orice relație și, uneori, în timpul conversațiilor aprinse, ies la suprafață sentimente de furie și frustrare care ne fac să țipăm la partenerii noștri. Totuși, când au de oameni care fac amenințări, folosesc apelative jignitoare și urlă de câte ori se aprind într-o discuție, mă îngrijorez. E normal să-ți pierzi calmul ocazional dacă te cerți cu partenerul despre ceva, dar dacă aceste reacții verbale urâte se întâmplă regulat, ar putea fi un semn de abuz emoțional.

Pentru că semnele pot fi subtile, e greu să faci diferența între o ceartă aprinsă și un abuz verbal. Am întâlnit multe persoane care nu realizau că sunt abuzate până nu au venit la terapie. De multe ori, aceste persoane micșorează sau justifică acțiunile partenerului și își spun lucruri ca: „E stresat de la job, o să se relaxeze după vacanță” sau „Nu își poate controla furia. Știu că n-a vrut să spună toate lucrurile alea urâte despre mine.” Când e la ordinea zilei ca persoana cealaltă să-ți spună „Nu m-aș înfuria dacă n-ai fi atât de sensibil” sau „Nu-mi cer scuze pentru că tu ai început conflictul”, s-ar putea să fie timpul să-ți reexaminezi starea relației.

Poate părea surprinzător,đar aproape cincizeci de procente dintre femei și bărbați au trecut prin cel puțin un conflict îngrijorător din punct de vedere psihologic cu partenerul. Deși e dificil să ignori daunele făcute de violența fizică – precum urmele și vânătăile – rănile psihologice lăsate de loviturile verbale sunt mult mai subtile. Dar asta nu înseamnă că nu sunt la fel de dăunătoare pentru stima de sine și sănătatea mintală ca și violența fizică.

Și deși e o linie fină între conflict și abuz verbal, există câteva semne care te pot ajuta să-ți dai seama că ești într-o relație abuzivă.

De obicei, abuzatorii se simt neputincioși, ceea ce îi face să își dorească puterea și controlul prin blamarea și criticarea altora. Fac asta prin insulte și critică neconstructivă, de câte ori apar divergențe. Dacă partenerul tău te jignește frecvent și îți micșorează continuu realizările într-un fel care îți atacă personalitatea, e un semn că vrea să te facă lipsit de putere. Când îți aruncă insulte precum „Nu știi niciodată despre ce vorbești” sau „Nu sunt eu de vină că tu ești prea prost/proastă ca să înțelegi despre ce vorbesc”, poate însemna că partenerul tău încearcă să preia puterea în parteneriat și să te doboare.

Abuzatorii nu urlă și înjură mereu când lucrurile merg prost. Uneori recurg la tactici prin care te fac să te simți vinovat. De exemplu, partenerul îți poate spune: „Dacă ți-ar fi păsat cu adevărat de mine, n-ai fi reprogramat întâlnirea de seara asta” sau „Credeam că avem o relație specială, dar m-am înșelat, pentru că dacă ar fi așa, nu te-ai purta cum te porți.” Aceste tipuri de acuzații te fac să nu poți lua decizii și să preiei responsabilitatea penru conflict, chiar și atunci când nu e vina ta.

„Nu ți-am zis niciodată că ești proastă; Am zis că ai făcut asta din prostie. Nu e vina mea că nu faci diferența.” Abuzatorii verbali îți neagă de multe ori realitatea prin invalidarea sentimentelor. Cunoscută sub forma de gaslighting, acest tip de manipulare te poate face să simți că înnebunești. Oamenii care manipulează astfel pot distorsiona adevărul, iar când le arăți că există o discrepanță, ei insistă că tu ai înțeles greșit. În timp, această tactică erodează încrederea în sine a unei persoane. Abuzatorul poate folosi această strategie și ca să te facă dependent de el – practic, ajungi să te bazezi pe sugestiile lui pentru că nu mai ai încredere în percepția ta asupra lucrurilor.

O clientă mi-a zis la un moment dat: „După cele mai nasoale certuri ale noastre, iubitul meu încearcă mereu să compenseze. E drăguț și îmi cumpără flori. Îmi spune cât de trist ar fi dacă l-aș părăsi.” După un atac verbal, chiar dacă abuzatorul nu își asumă total responsabilitatea pentru comportamentul lui, de multe ori te copleșește cu laude, cadouri sau afecțiune. Când abuzul e subtil, acest tip de comportament poate masca pericolele atacurilor verbale repetate. În orice caz, dacă observi un tipar al certurilor voastre, poate fi un semn că sunteți prinși într-un ciclu al violenței.

După o noapte în oraș cu prietenii, un partener abuziv te poate acuza că nu i-ai dat atenție sau poate insista că flirtai cu un prieten. Când negi aceste acuzații, îți cere să îi dovedești asta și să-i arăți mailuri sau mesaje cu conversații. În adâncul lor, abuzatorii simt adesea că nu sunt importanți, că nu contează, dar în loc să-și dezvăluie fricile, le proiectează pe alții.

„Nu știu de ce ți se pare că faci mare lucru la jobul tău de căcat; nu e ca și cum faci nu știu ce lucru important.” Ca să te poată priva de putere, abuzatorii verbali îți subestimează adesea realizările și înfățișarea. În același timp, își exagerează propria importanță și propriile succese. Te pot insulta și în public, iar dacă îi spui că te-a rănit, insistă că ai interpretat greșit ce a zis.

Durerea cauzată de abuzurile verbale îți pot distruge starea psihologică de bine. Dacă bănuiești că ești într-o situație nesigură din punct de vedere emoțional, vorbește cu un prieten de încredere sau cu un membru al familiei și caută un terapeut.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.