Zece modalități de a face clubbingul mai puțin nașpa în 2014

Fotografie de James Taete, grafică de Sam Taylor

Cluburile, ele sunt luminița de la capătul tunelului de căcat de cinci zile lucrătoare. Ele ne amintesc că viața e nasoală doar în proporție de 80%. Ne oferă pauza temporară de la realitate – acele câteva ore petrecute într-o peșteră din subteran cu oameni necunoscuți și muzică necunoscută – care ne ajută să tolerăm stresul și atacurile de panică. Și într-o epocă în care majoritatea crâșmelor sunt neprietenoase și scumpe ca dracu', cluburile sunt mai importante ca niciodată. Sunt templele noastre, cenaclurile pentru tineret, adunările noastre masonice, trei în unu.

Dar la fel ca toate celelalte lucruri din viață, se pot transforma într-un căcat dacă nu ai grijă de ele – uite ce s-a întâmplat cu Ibiza. Așa că m-am gândit să vin cu un manifest care să salveze situația înainte să fie prea târziu.

Gata cu petrecerile în depozite

Mai țineți minte când petrecerile în depozite erau o idee bună? La un moment dat, aveau un oarecare farmec. Se petreceau acolo evenimente aproape legale care ne aduceau aminte de petrecerile ilegale din depozite la care nu puteam merge pentru că eram prea mici pe vremea aia.  Erau expansive, impresionante și cu totul diferite. Vedeai DJ în săli mari fără să riști să stai lângă cineva îmbrăcat în tricou polo roz.

Dar în numai câțiva ani, toți organizatorii de evenimente au început să conspire cu proprietarii de depozite și să țină o grămadă de petreceri nememorabile în diverse depozite și fabrici dezafectate care ne-au inundat calendarul de evenimente de pe Facebook.

De muzică se ocupă întotdeauna niște DJ obscuri sau obosiți, iar publicul acestor petreceri e alcătuit din oameni care n-au deloc standarde, dar care abia așteaptă să-și cheltuie toți banii și toată serotonina închipuindu-și că se distrează. Petrecerile în spații abandonate au devenit cele mai proaste experiențe de club. Mereu e frig, toaletele se inundă și devin rapid infecte, băutura e proastă și scumpă.

Fotografie de Josh Jasper

Nu vă mai holbați la DJ

Problema cu idolatrizarea DJ-ilor e faptul că oamenii se opresc din dansat când încep să bage DJ-ii lor preferați. Stau ca disperații în fața cabinei și se holbează, încercând să prezică ce fel de piesă o să urmeze. E un obicei prost care trebuie să dispară rapid.

Înapoi pe ringul de dans, fraierilor! Întoarceți-i spatele DJ-ului, întoarceți-vă cu fața spre ceilalți oameni și dansați pentru că persoana care pune muzica e doar atât: o persoană care pune muzică. Ești într-un club și ai venit aici să dansezi, nu ca să apreciezi skillurile de intersectare dintre două piese.

Fără brățări de plastic la intrare

Ați fost vreodată la un eveniment MIȘTO la care ați primit o brățară de plastic? Nu un eveniment din ăla la care ai luat șase pastile și nu mai ții minte nimic, ci un loc din ăla despre care poți spune că e biserica ta și-o să mergi acolo în fiecare săptămână până la sfârșitul vieții tale. Dacă n-ai standarde sau pur și simplu locuiești la dracu'n praznic și te mulțumești cu cluburile din zona ta, atunci probabil nu știi despre ce vorbesc.

În fine, brățările din hârtie sunt ok, ca un fel de ștampilă care să arate că nu te-ai furișat în club pe ușa din spate. Dar alea din plastic sunt niște cătușe sufocante care-ți strâng încheietura și te zgârie și-ți taie tot cheful. Arată ca pula și emană totalitarism. Gata, cu brățările din plastic! Suntem într-un club, nu într-o carte de George Orwell.

Nu vă bazați pe legende

Bineînțeles că legendele nu sunt legende degeaba. Sunt oameni care și-au făcut bine treaba, știu meserie și dau sens unei ocazii speciale. Dar poate că prezența lor ar trebui să fie ocazională și nu zilnică, pentru că în momentul de față, toate evenimentele dau impresia de Reuniunea Legendelor de pretutindeni.

Sunt mulți DJ tineri care știu să facă lumea să se distreze, dar numele mari sunt cele care ridică exagerat prețurile biletelor. De parcă mergi la un festival, nu într-un club.

Nu vă luați la bătaie

Ține-ți mușchii acasă, nu-i nevoie să te dai mare prin cluburi. Nu ai de ce să te bați când ieși prin cluburi. O să fii dat afară și cel puțin o fată, fie că e gagică-ta sau nu, o să plângă. Dacă chiar insiști să te iei la bătaie, du-te în locuri dubioase sau fă-ți un Fight Club. Nu ne strica nouă distracția de weekend din dorința de a ne arăta ce bărbat alfa ești. Pentru noi o să fii oricum doar boul ăla care a stricat petrecerea.

DJ-ii locului trebuie să fie mai buni

Organizatori de evenimente și proprietari de cluburi, trebuie să realizați că DJ-ii casei sunt foarte importanți. Toate cluburile mișto, renumite, ajung mitologice tocmai datorită DJ-ilor rezidenți. Ei dau estetica și tonul locului și definesc atmosfera serii.

Dacă schimbi mereu oamenii care sunt dispuși să accepte un plic cu o sumă infimă la sfârșitul serii, nu faci nimic, n-o să reușești niciodată să oferi nopților atmosfera aia crucială de familiaritate și consistență pe care o au cele mai tari cluburi de noapte.

Hai să construim un vibe potrivit

Cred că suntem de acord că toate cluburile mișto au scopul să te ducă într-o călătorie. Dar în ultimii ani, chestia asta a devenit tot mai dificilă în multe cluburi din lume, în special din cauza introducerii zonelor pentru fumători. DJ-ul are slabe șanse să te prindă în tripul lui și să te ducă încet și constant spre culmile euforiei dacă tu trebuie să ieși la fumat la fiecare douăzeci de minute.

Din cauza asta, DJ-ii încep la turație maximă, au seturi mai scurte și încearcă cu disperare să țină oamenii în sală. Și ce se fac DJ-ii care au o filosofie de selecție ceva mai evoluată decât „beaturi rapide la volum maxim”? Ce se fac DJ-ii de warm-up? Deja sunt atât de ignorați încât ar putea pune piese care să conțină jigniri personale pentru fiecare membru al publicului și tot n-ar observa nimeni. Cluburile au devenit ca petrecerile indie, unde toată lumea vede concertul și apoi o șterge la fumat când încep DJ-ii. Și asta e antiteza totală a ceea ce ar trebui să fie un club.

Așa că lăsați-vă de fumat. Doar știți că vă ucide.

Fotografie de Jamie Taete

De ce nu mai avem chimie unică?

Am impresia că majoritatea cluburilor mari de muzică electronică au început să arate ca o mare adunare de triburi diferite într-o singură cameră. Și nu le separă moda sau geografia, ci drogurile.

Fie că e vorba de MDMA, de coca sau de ketamină, fiecare e în tripul lui. Din cauza asta a dispărut sentimentul de unificare. Nu mai avem chimie, cum ar veni. Și nici cale de întoarcere nu mai prea există. Trebuie să ne obișnuim ca seara tehno să ne fie stricată de un tripat pe K care se repede la noi pe scări.

Nu ne mai tratați ca pe niște gunoaie

Slavă Domnului, nu multe cluburi din lume scanează retina sau amprenta clienților la intrare, dar deja am intrat în epoca aia. În curând o să ni se pară că ne înrolăm în armată de câte ori mergem în club. Ca să nu mai spun de cozile imense care o să se formeze la intrare din cauza asta.

În plus, cum ar fi să te oprească bodyguardul să intri într-un club pentru că scanarea îi arată că ai fost prins în timp ce ți-o trăgeai în budă în clubul de peste drum? Sau dacă poliția hotărăște că bodyguarzii cluburilor nu mai au voie să te lase să intri dacă ai intrat vreodată în belea pentru consum de droguri. Mor de râs numai când mă gândesc.

Nu mai mergeți în cluburi

Dacă recitesc ce am scris, îmi dau seama că voiam să vă spun să nu mai mergeți în cluburi în 2014 și să începeți să organizați din nou petreceri ilegale.

Urmăriți-l pe Clive pe Twitter: @thugclive

Traducere: Oana Maria Zaharia

Vezi și:
Am fost după club să-i pup moaștele lui Constantin Brâncoveanu
Cum să te comporți într-un club
Am filmat o noapte specială de club în Ibiza