​Am fost să vânez monstrul marin gigantic din Tamisa

Secunda în care glonțul a trecut prin cap lui John F. Kennedy; transportul misterios al unui avion în zona secretă Aria 51; bărbatul care a pus piciorul pe lună pentru prima oară în 1969. Din când în când, se petrece câte un eveniment care ajunge să definească o generație. Pentru generația noastră tocmai a avut loc un astfel de moment.

Nu vreau să te alarmez, dar o creatură gigantică, neidentificată, a fost surprinsă de camere cum înota prin Tamisa. Uită-te la nenorocitul ăla. Ce dracu' ar putea fi?

Răspunsul: nimeni nu știe. Chiar și experții de la Acvariul din Londra și de la Trustul Faunei din Londra sunt la fel de uimiți ca tine. Sau, cel puțin asta vor să credem. Au zis: „Eh, uitați ce s-a întâmplat, ignorați monstrul enorm din Tamisa, probabil e un fake!" Dar oare să-i credem pe cuvânt și să ne vedem de viețile noastre? Sau să mergem pe Tamisa și să aflăm ce dracu' se întâmplă?

Mergem pe Tamisa și aflăm ce dracu' se petrece, pentru că suntem generația care s-a trezit. Suntem generația adevărului. Trebuie să aflăm răspunsurile.

PASUL UNU: GĂSEȘTE-ȚI PROPRIII EXPERȚI

Dacă autoritățile le-au pus pumnul în gură experților, cui să cerem ajutorul? Trebuie să ajungem la oamenii care nu se tem să vorbească. Așa că am contactat biroul lui John Henderson, regizorul filmului Loch Ness din 1996 și al filmului Mee-Shee: Gigantul de sub ape, ca să-l rog să arunce o privire pe filmare.

Mi-a răspuns că nu-l interesează deloc să facă asta. Deci ajunseseră și la el. Am încercat să discut și cu adeptul teoriilor conspirațiilor Jesse Ventura și cu prezentatoarea emisiunii de paranormal Most Haunted, Yvette Fielding, dar amândoi au refuzat.

După ce am epuizat toate opțiunile, am recurs la unexplained-mysteries.com, unde hoardele de comentatori își expuneau propriile teorii: MissJatii văzuse un spinosaurus; qxcontinuim văzuse un submarin, iar grimsituation6 avertiza că există monștri enormi care înoată prin Canalul Englez de la Imperiul Roman încoace.

Mi-am dat seama rapid că acolo voi găsi mai multe întrebări decât răspunsuri. Aveam de găsit un monstru marin neidentificat și trebuia s-o fac pe cont propriu. Așa că mi-am luat la mine niște momeală și echipament și am pornit spre râu.

PASUL DOI: MOMEALA ȘI CÂRLIGUL

Deși era o vreme rece și neprietenoasă, n-am fost surprins să dau și peste alți vânători care așteptau pe marginea râului și fumau țigară după țigară, cu telefonul la îndemână.

„De cât timp așteptați?" l-am întrebat.

„Poftim?"

„Pentru monstru. Eu abia am ajuns. De cât timp așteptați?"

După scurtul nostru dialog, mi-a fost clar că prietenul meu nu știa despre ce vorbesc. Bucuros să-l luminez, i-am arătat filmarea de pe telefon. A, nu crede el în astfel de povești.

Deci și el se temea să deschidă gura.

Am schimbat tactica și m-am gândit că ar trebui să atrag monstrul cu o gustărică. Plimbându-mi privirea pe suprafața apei, atent la orice mișcare, deodată am observat o siluetă mare care se îndepărta de mine. Mi-am strâns geanta și am luat-o la fugă după ea.

În cale mi-a ieșit un bărbat care tocmai cobora de pe o ambarcațiune care făcuse turul Tamisei. „Scuzați-mă ", i-am zis, „ați văzut cumva ceva asemănător cu o creatură marină imensă? Încerc să scriu un reportaj despre asta."

„Lasă-mă cu prostiile, băiatule. Nu ești prea mare ca să te mai joci cu din astea?"

M-am întristat. Nimeni nu voia să-și bată capul cu asta. Era cât pe ce să-mi pierd motivația. M-am mai uitat o dată la videoclip ca să-mi reamintesc de ce eram acolo.

„Ce? Filmarea aia e pe bune?" m-a întrebat un bărbat din apropiere, pe nume Pepe, care fuma pe malul râului.

„Da, e absolut reală. Am văzut-o în Metro."

„Căcat. Pe bune, frate?"

„Da! Chiar mi s-a părut că văd bestia cum înota prin apă ceva mai devreme și am plecat în urmărirea ei."

„Nu-ți bați joc de mine, nu?"

„Nu, deloc!"

„Pfffff, deci nu e vreo orcă sau ceva de genu'…"

„Experții spun că e prea mare ca să fie o orcă, dar nu am încredere totală nici în ei."

Pepe era un suflet bun: interesat de adevăr, generos cu țigările. Am vorbit și am privit apa. Simțeam că ceva misterios mișună în ea. Și Pepe simțea la fel.

PASUL TREI: INSTALAREA CAPCANELOR

În scurt timp am rămas singur pe plajă, cu picioarele ude. Bestia nu se vedea pe nicăieri, așa că am deschis geanta și am analizat instrumentele pe care le adusesem cu mine. Apoi am luat-o pe malul râului și am început să pun, din loc în loc, capcane.

În timp ce mă plimbam, am început să mă întreb de ce oare am investit atâta în visul ăsta nebunesc. Oare chiar era o copilărie, așa cum îmi spunea toată lumea? Oare nu cumva eu eram monstrul? În momentul acela, râul mi-a oferit o bucată din carnea Leviathanului.

La o analiză mai amănunțită, carnea avea o textură densă, de burete. Eram sigur că îi aparținea monstrului din filmare, dar oare cum puteam dovedi asta? Am lansat din nou undița în apă cu disperare.

Gustarea a dispărut în câteva secunde, așa că am fost sigur că eram în prezența bestiei. Am scanat suprafața apei și i-am văzut ochii. Înainte ca fotograful Tim să apuce să-I fotografieze, au apărut autoritățile și ne-au închis operațiunea.

Au fost rapizi, dar nu destul de rapizi. Pe aparatul foto a rămas dovada:

Monstrul din Tamisa e real.

O s-o ard discret de acum, pentru acestea s-ar putea să fie ultimele mele cuvinte. Dar te rog pe tine, care citești acest articol, să nu lași adevărul să dispară. O să vrea să acopere dovezile, să le îngroape în oceanul istoriei. Dar când găsim un grăunte de siguranță în lumea asta, trebuie să ne agățăm de el.

Așa că scrie un tweet despre asta, răspândește fotografiile, pentru că eu nu pot. Trebuie să mă ascund și să operez din străfundurile ascunse ale internetului. Dacă mai ai întrebări, s-ar putea să găsești răspunsurile la thamesmonstertruth.new.org.

@Oobahs

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe mistere pe VICE:
Am vorbit cu un expert în cromatică despre rochia pe care fiecare o vede altfel
NASA spune că viaţa de pe Terra s-ar putea să fi venit de pe Marte
Sunt pisicile spioni extratereştri?