Am mâncat insecte la un magazin australian de gândaci

Skye Blackburn e proprietara Butterfly Skye’s Edible Bug Shop, un magazin online și un  producător care creşte atâtea insecte comestibile cât să umple partea de jos a unui buştean putrezit. Cu studii absolvite atât în entomologie, cât și în știința alimentației, dacă cineva te-ar putea convinge că e o idee mişto să mănânci scorpioni deshidratați, persoana aceea nu poate fi decât ea.

Eu, personal, am avut nevoie de convingere: am fost vegetariană majoritatea vieții și până acum o săptămână, eram destul de sigură ca nu voi mai mânca vreodată ceva ce a fost născut. Dar după puțină muncă de cercetare, până și cel mai mare militant pentru hrana pe bază de plante ar găsi cu greu argumente împotriva hrănitului cu insecte. Chiar dacă eviți carnea din motive etice, de mediu sau din motive de sănătate, se pare că gândacii sunt excepția oricărei reguli. În afara cazului în care crezi că au suflet. Dacă chiar crezi asta, mai bine nu mai citeşte restul articolului.

În ciuda a ceea ce te-au învățat părinții, să mănânci gândaci este una din cele mai inteligente alegeri pe care le poți face pentru tine și pentru planetă. Gândacii sunt una din cele mai bune surse de proteine și nu conțin grăsimi aproape deloc. Greierii (echivalentul cărnii de pui între insecte), conțin 30% proteine în stare proaspătă, dar ajung la 65% atunci când sunt deshidratați, ceea ce eclipsează o friptură care ajunge la 20-28%. Viermii de mătase sunt însă supermâncarea. Atunci când sunt fierți sau prăjiți, ajung la incredibilul procent de 95% proteine, ceea ce îi face să fie o alternativă mai ieftină și mai puțin toxică decât orice baton proteic sau shake de pe piață.

Pentru că sunt înrudite cu crustaceele, insectele sunt bogate şi în omega 3, acizi grași esențiali și microelemente. Sunt deja legate de sănatatea creierului și sunt recomandate ca tratament pentru ameliorarea demenței și autismului.

Dar rolul lor în agricultura durabilă și faptul că sunt o sursă revoluționară de hrană la nivel mondial le fac cu adevărat interesante. Preferința lor pentru spații mici și întunecate înseamnă că, chiar și în orașe, gândacii pot fi crescuți în cantități comerciale. Din punct de vedere al producției, ei sunt aproape cea mai eficientă sursă de proteine​​: zece kilograme de cereale fac cât un kilogram de friptură sau nouă kilograme de greieri, dar patru mii de litri de apă intră în două sute de grame de proteine de vită, în condițiile în care aceeași cantitate de greieri conţine mai puțin de un mililitru.

Tehnicile de creştere a insectelor ale Edible Bug Shop sunt incredibil de umane. Înainte să fie preparate, insectele sunt congelate pentru a fi eutanasiate fără durere. Este un sfârșit mai bun decât cel pe care îl au majoritatea mamiferelor în abatoare.

Dar pentru toate beneficiile lor, insectele au încă un obstacol de învins: Cine dracu' vrea să mănânce gândaci? Skye ne-a invitat în bucătăria Edible Bug Shop ca să ne arate cum insectele pot face parte din dieta noastră. Ea a făcut fursecuri cu ciocolată și viermi (larve de cărăbuși) pentru o introducere ușoară. Viermii sunt prăjiți și măcinați într-o pulbere fină, care este amestecată cu făină pentru a avea 70 la sută proteine​​ și o gramadă de calciu în plus. Proporțiile pot fi ajustate în funcție de valoarea nutritivă pe care o dorești, ceea ce gătești și cât de mulți viermi vrei să mănânci. Fursecurile au avut un gust perfect normal, dar sunt mai sănătoase decât un biscuite obișnuit.

Viermii în sine au fost surprinzător de gustoși. Trebuie să manânci câțiva ca să te alegi cu ceva din ei, însă după cam jumătate de pumn, sunt la fel ca semințele de floarea soarelui. Sugestia de prezentare a lui Skye este de a-i adăuga peste popcorn cu caramel, pentru a-l face și mai crocant. Secretul e să nu te gândești la micile bucăţele de exoschelet pe care le ai între dinți.

Eram mai interesată să gust greierii întregi. Sunt prăjiți cu usturoi și chilli și în forma finală arată ca ceapa deshidratată. E puțin ciudat să faci contact vizual cu o creatură în timp ce o mănânci din mână. Mi-am spus că dacă situația ar fi fost invers, probabil că și greierele m-ar fi mâncat pe mine.

Următoarele au fost furnicile, singurul produse de acolo pe care îl mai gustasem înainte, când aveam şase ani. Mi-amintesc că erau destul de piperate și cu un miros foarte ciudat. Când s-a deschis containerul, mirosul familiar s-a simțit imediat și am început să am regrete.

Toate insectele sunt păstrate în condiții sterile. Orice insectă care scapă fie și pentru o secundă, este considerată nepotrivită pentru consumul uman.

Deci cam asta e treaba cu furnicile: sunt super delicioase. Când muști, pocnesc ca și quinoa și ai o senzație ciudată, ca atunci când mănânci lime. După mușcătura inițială, sunt un pic acre și iuți ca ardeii iuți Szechuan. Preconizez că în 2015 vor fi un nou ingredient șic, ca sarea de trufe și usturoiul negru, așa ca dacă cineva se oferă să te introducă în afaceri cu furnici, nu sta pe gânduri.

Lucrurile merg bine și ajungem la larve(insectele în starea dintre vierme și muscă).  Am apreciat eufemismul, dar nu mă gândeam decât muscă adolescentă, muscă adolescentă, muscă adolescentă. Au unul din cele mai ridicate nivele de aminoacizi dintre toate mâncărurile, dar sunt totuși larve. Din fericire, aveau gust de boabe de orez, cu textura orezului sălbatic. Dacă ești genul de persoană care se gândește la carbohidrații din orez, poți mânca larve.

O dată ce m-am împăcat cu larvele, am trecut la larvele viermilor de mătase. Viermii de mătase sunt cea mai sănătoasă opțiune dintre toate insectele. Mi s-a spus că dieta lor bazată pe frunze de dud le dă o aromă verde de frunză. Pentru mine, aveau gust de foc de tabără, dar se pare că sunt buni în fulgi de cereale și prăjiți bine.

În sfârșit, eram pregătită pentru marele final: scorpion uscat. A trebuit să mi se spună de vreo şase ori că procesul de deshidratare scoate veninul din ei înainte să bag unul în gură. Aveau gustul prăjiturilor de orez, cu un final sărat. Până la sfârșitul degustării, m-am trezit că îi mâncam ca pe alunele de bere. Per total, insectele mele preferate au fost cu siguranță furnicile, dar mi-au plăcut și viermii și scorpionii.

În mod straniu, cutia cu viermi vii era  foarte caldă.

Dacă toată vorbăraia asta despre larve îți face foame, am un avertisment: nu mânca gândaci din grădina ta. Acestea sunt insecte speciale pentru hrană, crescute într-un mediu steril, hrănite cu fructe și legume organice, ținute departe de pesticidele din gândacii sălbatici care te-ar putea îmbolnăvi.

Evident, mulți oameni nu vor mânca insecte de bună voie prea curând, însă vestea bună e că probbail ai mâncat deja sute de insecte. S-a estimat că o persoană obișnuită mănâncă un kilogram de gândaci pe an. Standardele alimentare sunt surprinzător de flexibile. Ele permit 150 de părți de insecte la 100 de grame de făină, 5 larve la 100 de mililitri de suc de portocale și 100 de afide la 100 de grame de broccoli congelat. Dacă ramâi la mâncare organică, cifrele sunt și mai mari din cauza lipsei de pesticide. Skye scoate în evidență faptul că insectele din fructele și legumele organice sunt ok de mâncat, că nu oferă altceva decât niște proteine în plus. Bucură-te de priveliștea asta când încerci să adormi diseară.

Lasă mofturile deoparte, nu există nici un motiv să nu accepți gândacii. Sunt buni pentru tine, importanți pentru mediu și, când sunt preparați cum trebuie,  foarte gustoși. Până și să-i crești ar salva milioane de dolari și ar reduce nevoia de antibiotice și suplimente nenaturale din mâncarea lor, datorită dietei bazate pe dependența de grâne. Pluc că arăți tare facând asta.

Traducere: Adriana Sasu

Citește mai multe despre insecte:

De ce întrețin insectele relații sexuale homosexuale?

Gândacii de bucătărie sunt viitorul

Aş dori un cheeseburger cu gândaci prăjiţi