Am mâncat meniul McDonald's de opt mii de calorii al unui atlet olimpic, ca să văd dacă mor
Asta înseamnă șase porții mari de cartofi prăjiți, 40 de nuggets de pui, doi burgeri cu pui, doi hamburgeri, șase negrese, un Big Mac, un milkshake cu căpșuni și o sticlă cu apă.
Și acum, la Olimpiadă! Țintește aurul! Dă ce ai mai bun! Nu contează să câștigi, contează să participi! Sari peste bara aia metalică! Aruncă bolovanul ăla greu! Aleargă mai repede decât tipul celălalt, chiar dacă nimănui nu-i pasă, pentru că Usain Bolt deja a alergat cu 12 secunde mai repede decât tine și deja se tamponează super amuzant pe față, într-o poză cu Prințul Harry! Jocurile Olimpice au ceva atât de înălțător, pentru că sunt locul unde cele mai impresionante specimene fizice din lume se forțează să atingă limita absolută a anduranței umane. Și, vag legat de asta: m-am gândit că și mie mi-ar plăcea să mă forțez să ating limita absolută a anduranței umane. Dar nu la alergare, sărituri, sau scrimă. Ci la proba de vârât mai multe McNuggets pe gât, în speranța că n-o să mor.
Publicitate
Vezi tu, sportivii olimpici trăiesc precum niște călugări: o viață de abstinență pură, de culcat devreme și recuperare crionică, de shake-uri cu proteine și vitamine, mâncare somn atrenament repetă, repetiții peste repetiții peste repetiții. Și-apoi iau bronzul și Jocurile Olimpice se termină și-și dau seama că ultimii patru ani din viață li s-au dus pe apa sâmbetei și, cum a fost cazul cu sportivul australian Sawan Serasinghe, se îndoapă cu o cantitate colosală de McDonald's, pe fondul partidelor de badminton, ca să sărbătorească eliberarea din cursa sportivă și pur și simplu să înfulece o tonă de cheeseburgeri. Ăsta. Ăsta e genul de triumf olimpic pe care pot să-l reproduc eu.
(Fotografie via Instagram)
Ca să ne-nțelegem: asta înseamnă șase porții mari de cartofi prăjiți, 40 de nuggets de pui, doi burgeri cu pui, doi hamburgeri, șase negrese, un Big Mac, un milkshake cu căpșuni și o sticlă cu apă – sau opt mii de calorii, dacă nu poți să înțelegi mâncarea decât în termeni numerici, tocilarule. Ce dezlegare, ce băiat. Deși, până-n punctul ăla, probabil mâncase doar kale și piept crud de pui timp de patru ani, deci probabil nu compensează cu asta 48 de luni consecutive de alimentație modestă, nu? Adică, pe bune, asta-i doar ce mănânci la o mahmureală, nu-i așa?Dar m-a făcut să mă gândesc: ce s-ar întâmpla dacă un tip obișnuit ar mânca o masă de-asta, cu dezlegare, de talia unui sportiv olimic? Ce s-ar întâmpla dacă eu, cel mai obișnuit tip din lume, m-aș hotărî să bag în mine opt mii de calorii de McDonald's – nu ca să mă recompensez pentru vreo formă de abstinență, pentru că singurul lucru de la care m-am abținut a fost să fac genul de activitate fizică pe care tipul ăsta de masă îl recompensează, ci doar pentru că aveam ceva chef să văd ce mi-ar face opt mii de calorii, fizic și psihic. Ei bine, sunt sigur că poți să ghicești ce s-a întâmplat mai departe. Fix asta am și încercat
Publicitate
(Fotografii de Sam Howard)
În primul rând, cum se obișnuiește la Jocurile Olimpice, a trebuit să fac încălzirea. Mă cam țineau tendoanele de la genunchi, în mod special, din cauza săptămânilor, lunilor și anilor pe care mi i-am petrecut așezat pe cur, așa că m-am gândit să le încălzesc bine înainte de a fi nevoit să stau pe cur și să mănânc mâncare timp de o oră.
Iată-mă, la bloc-startul McDonald's, adică la coadă. Mintea mi-e inundată de emoții, dar și de entuziasm. Doar câteva secunde mă mai despart de adrenalina competiției. Am construit momentul ăsta practic de azi-dimineață, când mi-a venit ideea să mănânc mai mult de opt mii de calorii la o singură masă, așa că-ți dai seama cât sunt de fericit că, în sfârșit, mi s-a dat șansa să strălucesc în arenă, adică la McDonald's-ul din giratoriul de la ieșirea de pe A146, în Beccles, Suffolk.
Iată-ne, împătimiți ai sportului. Marele Trofeu, Evenimentul Principal, Derby-ul Local, Tipul Care Va Mânca o Tonă de Mâncare, Deși Știe că Nu e Bine, știți voi, toți termenii ăia sportivi care se folosesc pentru un meci mare – și nu există nimic mai mare decât grămada asta de mâncare, care-i atât de mare încât abia mai văd ceva de ea, la propriu. Privirea aia pe care-o vezi în ochii mei? Nu, nu e groază, frică, sau o dorință arzătoare de a mă întoarce la o slujbă normală de birou, unde nu mă puneau să fac de-astea, în goana după click-uri. Privirea aia e PASIUNEA pură, neîntinată, de a CÂȘTIGA și de A FI CEL MAI BUN.
Poza care face toți banii. Adică poza care face 42,12 lire. Șase porții mari de cartofi, 40 de nuggets de pui cu sosuri salsa căcălău, un hamburger și trei hamburgeri mari, pentru că eu comandasem un hamburger și doi hamburgeri mari, dar doamna de la tejghea a înțeles greșit și mi-a fost prea jenă s-o corectez, două sandvișuri cu pui, un Big Mac, un milkshake de căpșuni și, pentru că n-aveau negresă mi-am luat, la schimb, două brioșe cu ciocolată, pentru că, căcat, băi, lasă-mă și pe mine să sper c-o să mai ajung la 30 de ani. A, da, mi-am luat și o sticlă de apă, pentru că o să bag în mine mai multă sare decât e pe o șosea din Alaska.
Să începem cu-nceputul, amatorule. Cartofii prăjiți, mai ales când îi ai în șase versiuni maxi, trebuie folosiți pe post de condiment în toți burgerii. De fapt, cartofii ar trebui întotdeauna să fie folosiți ca să sporească gustul fad, dar crocant, al oricărui sandviș. Chipsuri într-un sandviș cu șuncă și cașcaval? Da. Cartofi prăjiți într-un sandviș cu cartofi prăjiți? Păi, de-aia i se spune, în pula mea, sandviș cu cartofi prăjiți și nu sandviș și-atât, păgânule. Și, ca să accelerez procesul de consum al acestei tone de mâncare, am trântit o tură de cartofi prăjiți în hamburger și am băgat. Așa mănâncă olimpicii.
Începusem să-mi croiesc drum printre câteva McNuggets, deja, și m-am hotărât că e momentul să mă apuc de Big Mac. Trebuie să recunosc că, în punctul ăsta, mă simțeam destul de bine. A mânca de la McDonald's e, cumva, ca atunci când bagi cocaină, serios. Bagi un pic și, la început, te simți excelent, plin de entuziasm și energie, optimist și cumva ușurat, într-un fel straniu, cel mai probabil pentru că ești dependent de chestia asta, doza aia mică ți-a rearanjat pentru totdeauna circuitele cerebrale. Dar, după o vreme, toată chestia asta se stinge și începi să te simți gol pe dinăuntru, secătuit și să te-ntrebi de ce pula mea tocmai ai dat 42,12 lire pe o tonă de mâncare bazată pe droguri de consum recreativ. Se poate să-ți iei un trip nasol de la McNuggets? Pentru că cred că-mi luasem un trip nasol de la McNuggets.
După douăzeci de minute băgasem trei porții de cartofi prăjiți și jumătate de burger cu pui, scosesem din joc niște nuggets, un hamburger, iar un Big Mac și un burger mare nu erau de găsit nicăieri. Da, aveam pete de salsa peste tot pe la bot, dar, frate, ce mândru de mine eram, la faza asta. Mai aveam doar două brioșe, vreo 25 de nuggets, doi burgeri mari, un burger de pui, un milkshake și-o sticlă de apă ca să primesc medalia de aur pentru recordul de-a fi complet varză la viață.
Nu știu dac-ai încercat vreodată să mănânci 40 de nuggets de pui, dar permite-mi să-ți spun că te bagă într-un film destul de introspectiv. Iată-mă, cum reflectez în liniște asupra naturii nugget-ului. Micuțul, umilul McNugget de pui. Cu învelișul lui moale, de pâine, interiorul alb și fin din carne de pui și cu forma aia care e așa îmbietoare, îți dă ghes s-o vâri în toate felurile diferite de sos pe care le ai la dispoziție – tu ca sportiv al fast food-ului. Mă întreb ce mi-ar spune nuggetul ăsta, dacă ar putea să vorbească? Mă întreb ce-a văzut, prin ce miracole ale lumii McDonald's a trebuit să treacă pentru a ajunge la mine, eu care stau la masa asta, atât de aproape de giratoriul de pe autostrada A146, din Beccles, Suffolk? Nu știu, dar încep să cred că o iau, practic, complet razna, de la bombardamentul ăsta de mâncăruri cu indice glicemic exagerat de mare.
Publicitate
Poate c-a venit momentul să mă răcoresc. Poate c-a venit momentul să mă relaxez, să mă detensionez și pur și simplu să mă chill-uiesc cu aromele sărbătorești ale unui milkshake de căpșuni. Și pentru că simțeam că am mai multă sare-n gât decât un episod din America's Next Top Model, am completat și cu niște apă revigorantă, pentru că, deși nu am fost deloc contracronometru la proba asta, începusem deja să simt cum podul mobil al sațietății era pe cale să-și închidă poarta masivă de lemn în fața mea și trebuia să mă mișc repede, dacă voiam să bag toate astea-n mine, ca un sportiv olimpic adevărat.
NU-I VREME DE PIERDUT, AM BRIOȘE DE MÂNCAT.
Aș vrea să profit de ocazie, ca să-mi cer scuze față de fanii mei din întreaga lume. Am dat tot ce-am avut mai bun, dar ce-am avut eu mai bun n-a fost destul, de data asta. Adversarul meu a fost prea mare, prea puternic și prea sărat. În momentul ăsta, nici nu pot să explic ce simt. Regret, da, cu siguranță, simt c-am dezamăgit pe toată lumea. Rușine? Păi, nu, nu cine-știe-ce, pentru că am dat tot ce-am avut, dar pur și simplu n-am fost suficient de bun și mă înclin în fața adversarului meu, pentru că a luptat extraordinar și-l așteaptă o carieră măreață. Dar cred că senzația copleșitoare pe care o simt acum e chestia aia dubioasă, pe care-o ai când mănânci foarte mult McDonald's, că, în același timp, ești și plin, dar și foarte secătuit și ți-e rău.
Publicitate
DAR STAȚI AȘA, OAMENI BUNI, MI-AU DAT O MEDALIE DE AUR (un balon galben)! POATE ALEA 6 018 CALORII (Big Mac = 508 calorii, Burger mare = 518 x 2 = 1036 calorii, Hamburger = 250 calorii, Burger de pui = 388 calorii, 20 nuggets de pui = 863 calorii, Porție mare de cartofi prăjiți = 444 x 5 = 2220 calorii, McMuffin cu ciocolată = 515 calorii, Milkshake cu căpșuni = 488 calorii) CHIAR AU MERITAT, LA URMA URMEI!
