Săptămâna trecută s-a viralizat pe Facebook un anunţ de angajare dat de un radio online obscur numit Radio Stil: „Anagajăm editori" (sic) începea el, după care îţi spunea cum poţi câştiga „bani siguri" dacă te alături „echipei editoriale" şi postezi articole pe site-ul radioului. Nu durează mai mult de 30 de minute pe zi, mai scria în anunţ. Şi în plus, se plăteşte: la 50 de articole publicate pe lună îți iei 10 lei, la 500, îți iei 100 de lei. Sau dacă vrei să fii plătit la bucată, 20 de bani pe fiecare articol.

Fireşte, internetul s-a scandalizat şi a început să ia la perpulis întâi anunţul, apoi Radio Stil, apoi „patronii" de presă din România, apoi capitalismul şi aşa mai departe. Frumos, în spirală. În timp ce toată lumea era ocupată să le umple frigiderele ăstora de la Radio Stil, eu am sunat la ei ca să mă angajez.

Mi-a răspuns un tip calm pe nume Leo Baghera, care mi-a explicat ce presupune jobul din anunţ. După conversaţia cu el am înţeles de ce:

Sunt obişnuit să-mi scriu singur textele şi ştiu că asta durează. Inexplicabil de mult, o să adauge editorul meu. Nu eram foarte sigur cum o să fiu în stare să fac 500 de articole pe lună, dacă lucrez doar jumătate de oră pe zi. Aşa că l-am întrebat pe Baghera dacă pot să copiez articolul din altă parte. „Sigur", mi-a spus el, „doar cu precizarea sursei de unde au fost luate."

Şi cum funcţionează asta, am întrebat eu. Mi-a spus asta:

Ironia supremă e că site-ul Radio Stil are un script activat care nu îţi permite să copiezi texte.

Bine, dar, ce se întâmplă dacă mă contactează cineva şi mă acuză că i-am furat conţinutul? „Ce să se întâmple? Nu îi mai preluăm conţinutul respectivului şi asta e. Dar, de obicei, nu sunt probleme de acest gen, pentru că legislaţia română este permisibilă din acest punct de vedere. Deci poţi prelua un articol atât timp cât precizezi sursa celui de drept, ştii?".

Nu, de fapt, nu ştiu. Pentru că Legea dreptului de autor spune altceva. Conform art. 33, alin. 1:

Accentul pică pe „scurte extrase". Dacă preiei un articol în întregime, este ilegal indiferent de mărimea fontului cu care precizezi sursa.

Însă problema asta nu este nouă în România şi nu se rezumă la Baghera şi Radio Stil. De exemplu, binecunoscutul site de conspiraţii, naţionalism şi cancer expunere.com a preluat integral articolul „Povestea cavalerului fără cap care bântuie România", de Alex Nedea, publicat de VICE România.

Au urmat mai multe mesaje, iar băieţii de la expunere.com au dat jos materialul, dar abia a doua zi. Numai că Google indexase deja pagina articolului, ceea ce înseamnă că păcatele lor vor rămâne consemnate în istoria internetului.

Mai mult, în timp ce căutam dovezi pentru gestul celor de la expunere.com, am dat peste alt site care făcuse fix acelaşi lucru, cu fix acelaşi articol VICE România. Este vorba de identitatea.ro.

Când i-am contactat în legătură cu asta, ne-au spus că ei nu fac asta pentru profit, ci „din pasiune". Iar când le-am spus ce zice legea, au rămas un pic perplecşi, pentru că nu păreau să înţeleagă ce au făcut greşit. „O să scoatem site-ul dumneavoastră din baza noastră de date", ne-au transmis cei de la identitatea.ro, succint. Aparent, au o bază de date cu site-uri de pe care fură conţinut şi nu li se pare nimic în neregulă cu asta.

Iar asta nu se întâmplă doar pe internet. De exemplu, un alt articol VICE România, „Fost comisar al Gărzii Financiare: «În România se fură anual miliarde de euro cu sprijinul politicienilor»" a ajuns copy-paste în versiunea print a unui ziar din Arad. Cei care fac asta, o fac fără nicio jenă, pentru că atât timp cât nu le spune nimeni nimic, merge. Ba mai mult, e chiar OK, atât timp cât e „din pasiune".

Tot „din pasiune" o face şi Baghera de la Radio Stil. Când l-am întrebat dacă îmi încheie contract mi-a spus aşa: „Ce contract? Noi facem chestia asta din pasiune. Nu e ceva oficial. Nu e o societate comercială unde eşti angajat". Oarecum e normal. Ar fi şi culmea să furi cu contract. (Asta dacă nu cumva lucrezi cu statul.)

Am vrut să ştiu dacă se ocupă şi el, personal, de „preluatul de articole" şi dacă da, ce randament are, ca să-mi fac şi eu o idee despre cât de grea e „pasiunea" asta. Baghera m-a ajutat și de data asta:

O mie de articole înseamnă 200 de lei. Iar asta doar din copy-paste, câteva ore pe zi. Nu e cine ştie ce, dar, chiar şi asa, eu eram curios ce garanţii am că îmi primesc mărunţisul ăla pe articolele furate. „Noi nu ne batem joc de oameni", m-a liniştit Baghera.

„Chestia asta e făcută la modul cine are mai mult timp liber. Spre exemplu, puști sau ceva de genul, care stau mult pe internet și vor să facă bani din chestia asta. Nimeni nu face asta ca să se îmbogățească. Nu ești mai bogat cu două milioane, un milion, cinci sute de mii", a ţinut Baghera să adauge. Bine, l-am liniştit eu, pe mine nu mă interesează atât de mult banii, vreau doar să adaug ceva la CV.

„Da, cu atât mai bine. Dacă-ți spun că 90% dintre noi facem asta din pasiune și că 30% dintre noi suportăm asta din banii noștri, mă crezi?" Sigur, zic.

Şi atunci care e rostul? Din ce mi-a spus Baghera, site-ul Radio Stil nu are niciun fel de publicitate, dar radioul în sine da. Iar el se foloseşte de site ca să-şi promoveze radioul şi să vândă publicitate acolo. Deci nu e doar un hobby. În decembrie, mi-a povestit el, a făcut 1500 de lei doar din difuzarea unui singur spot publicitar pe radio. Dar nu s-au dus toţi în buzunarul lui, ci i-a împărţit cu unul din colaboratorii radioului care ajutase la încheierea contractului respectiv. Şi eu, mi s-a dat de înţeles, pot să ajung să câştig bani aşa, dacă reuşesc să aduc publicitate.

Bine, bine, însă tot sună a pierdere de timp, efort, curent electric şi internet, îi zic eu.

Baghera avea cuvintele la el. Ştia că motivaţia financiară nu e de ajuns, aşa că a dat-o pe stimă de sine şi orgoliu. Adică fix pe chestiile care l-ar face pe un „puşti" din ziua de azi să treacă cu vederea că treaba asta e ilegală, imorală şi, pe lângă asta, şi prost plătită.

Tot ce am reuşit să aflu de la el este că face radio de vreo 20 ani şi are Radio Stil de vreo 15. Întâi a emis în FM şi apoi s-a mutat în online. Site-ul radioului e făcut de el, după cum mi s-a lăudat, ceea ce înseamnă că scriptul ăla care nu îţi permite să selectezi şi să copiezi conţinut a fost tot ideea lui. Foarte anticipativ.

Noroc totuşi că n-ai cum să nu laşi urme pe internet. Aşa am dat de o postare din 2009 de pe blogul unei tipe, care relata interacţiunea ei cu „Leonard Baghera", un „jurnalist cu experienţă" care spunea despre el că, deşi a terminat doar două clase de liceu, lucrează în presă de aproape două decenii.

Aparent, Baghera „anagaja" şi acum șase ani editori pentru site-ul lui, pe Yahoo! Messenger. Aceleaşi texte ca şi acum. Pe lânga asta se lăuda că radioul lui, despre care a recunoscut că funcţionase pirat în FM, avea un playlist de 80 de mii de piese, fără să precizeze dacă avea vreo licenţa pentru vreuna din ele. Mai mult, când autoarea blogului i-a făcut observaţii în sensul ăsta, a înjurat-o.

Nu ştiu ce părere ai tu, dar asta e o poveste de viaţă: un băiat se lasă de liceu, pentru că dă-l în pula mea de stil de viaţă burghez. Visează să-şi construiască un imperiu media, dar ajunge să fure conţinut şi să difuzeze piese fără licenţă pe un radio online obscur, 20 de ani mai târziu. „Romanian Hustler" aș numi povestea asta.

Urmăreşte VICE pe Facebook

Citeşte mai multe despre vrăjeli pe VICE:
Chiria contra menaj e cea mai amuzantă formă de prostituţie din România
Cum te trage în piept dezvoltatorul care-ți vinde un apartament
ISIS face rost de bani de la bunicuţe, prin metoda Accidentul
Mensa este o organizație de masturbare intelectuală reciprocă