Statisticile spun că piața bicicletelor din România e în creștere în fiecare an, chiar și cu 15%. Cifrele ar fi și mai surprinzătoare, dacă s-ar adăuga miile de bicle second care circulă prin târguri sau pe site-uri. Există însă și o nișă irelevantă pentru statistici, de bicle care te fac să întorci capul după ele sau îți rămân întipărite în minte pentru că au un Je ne sois quoi. Nu mă refer la blink blink-uri sau la ultimul tip de frâne hidraulice, ci la suflet. Am vizitat cinci dintre atelierele din București care fac biciclete custom, ca să aflu dacă românul, frate cu jeepul și cu mountainbikeu', vrea să facă din bicicletele de oraș „la comandă" o afacere prosperă.

Povestea lui Tudor, făuritor de biciclete, a început în urmă cu cinci ani, de la nevoia firească de a a avea o bicicletă proprie. De la prima până la cea pe care o are în prezent, skill-urile și gusturile i s-au perfecționat, astfel că a ajuns să le dea cunoscuților bicicletele făcute inițial pentru el. I s-a dus vestea și de doi ani „ciopârțește și ciocănește" biciclete în formulă organizată sub brandul și atelierul propriu Biciclete Borduz.

E specializat pe oțel și crede că ceea ce îl diferențiază este faptul că oferă calitate ridicată. Își aseamănă bicicletele cu vinul vechi, adică preferă să le țină în atelier până se „coc": „Poate dura și trei, patru săptămâni sau mai mult să finalizez o bicicletă, pentru că sunt tipicar și aștept să găsesc piesele perfecte pentru cadrul respectiv. Mi s-a întâmplat chiar să-i spun clientului că mai bine pun eu bani de la mine ca să cumpărăm piesa pe care o consideram potrivită, decât să fac rabat la calitate și să pun piesa pe care și-o permitea el".

Asta înseamnă și că nu reușește să trăiască numai din activitatea asta, dar pare că nici nu se grăbește să o facă. Se promovează doar pe pagina de facebook, preferă să crească organic, știind că va veni timpul în care va fi căutat exact pentru atenția minuțioasă pe care o acordă fiecărei biciclete care ajunge pe mâna lui. Tudor îți oferă consultanță și sprijin atât pentru o bicicletă asamblată de la zero, căutând cadrul si piesele potrivite, cât și pentru recondiționarea unei bicicle pe care o ai sau pe care ai pus ochii.

Contactează-l pe Tudor pe pagina sa de Facebook.

După câteva experimente de personalizare a bicicletelor proprii și ale prietenilor, Lucian a făcut ucenicie neplătită la o vopsitorie de mașini pentru a învăța tehnica, iar din ultimul salariu de ONG-ist și-a cumpărat un pistol de vopsit. Împreună cu prietena sa, Mădălina, au pus acum patru ani bazele unui business cu un concept clar și unic în România: vopsitorie de bicle.

Au pornit lucrul în atelierul improvizat în debaraua unui apartament, uscând cadrele în bucătărie și în dormitor. În prezent, au atelierul care-ți face bicicleta să arate fix așa cum vrei tu, la Carol 53. Lucian pregătește designul pe calculator, scoate șabloanele și aplică straturi succesive de autocolant și vopsea până când iese modelul dorit. Mădălina, care are încă job full time, se ocupă de relația cu clienții și promovarea brandului. Pare că are o strategie de PR formulată de părinții teoriilor de comunicare: „Din start am încercat să creștem comunitatea bicicliștilor din România, de aceea ne implicăm în cât mai multe evenimente care încearcă să formeze o cultură a bicicliștilor. Nu facem promoții și nici call-to-action de tipul ", mi-a explicat.

Clienții lor sunt oameni care au o relație personală cu bicicleta lor, de obicei trecuți de 27 de ani și cu o oarecare bunăstare materială. Una dintre cele mai frumoase inițiative întreprinse de Bița Color a fost să-l convingă pe Dan Perjovschi să deseneze o bicicletă pe care au dat-o apoi premiu în urma unei campanii de strângere de fonduri pentru copiii cu autism.

Contactează Bița Color pe siteul lor sau pe pagina lor de Facebook.

Martin George Nicolae meșterea încă din liceu orice, de la aparate electronice până la piese de mașini, în atelierul bunicului. Atunci a apărut, sub formă de glumă, brandul La Nae, care s-a concretizat în 2012 într-un atelier propriu în București, după ce Nicolae a fost admis la Facultatea de Transporturi, unde mi-a spus că e mândru bursier.

În prezent, Nae colaborează cu Bița Color și se ocupă cu biciclete custom, construite de la zero, dar și de biclele cărora nimeni nu le-ar mai da nicio șansă de restaurare. Spune că bicicletele lui trebuie să fie ușor de recunoscut (și chiar sunt!), deoarece fiecare are ceva special. Nu se descurcă prea bine pe partea materială, dar e conștient că e la început de drum, iar piața este în creștere. Majoritatea pieselor le găsește în depozitele de fier vechi, le recondiționează și le asamblează în biciclete nemaiavăzute, al căror preț variază de la 500 la 800 de lei.

Pe viitor, Nae își dorește să se ocupe doar de biciclete cruiser foarte speciale și ca formă, dar și ca mijloace de locomoție, cu transmisii mecanice, electrice cât mai eficiente. Îți transmite:„Să fii curajos și să-ți personalizezi bicicletele după cum îți spune inima. Ai numai de profitat după această schimbare, de la adevărul că o bicicletă personalizată nu prea se fură, până la faptul că vei fi recunoscut după bicicleta pe care o pedalezi."

Contactează-l pe Nae pe pagina lui de Facebook.

Când am ajuns la atelierul lui Cezar Oprea, am crezut că am greșit adresa. M-a întâmpinat un tip bine, îmbrăcat la cămașă, despre care mă gândeam ca este tatăl sau fratele mai mare al celui care meșterește la Bike'N'Rolla. Am aflat că ținuta i se datorează business-ului principal pe care îl conduce, din domeniul jocurilor de noroc (slot machines), în care, spune el, dacă s-ar duce la întâlniri îmbrăcat cum îi place lui și călarind o bicicletă, și-ar pierde toată credibilitatea: „Mai avem mult în România până când oamenii să înțeleagă ca nu ești fript de sărac dacă alegi transportul cu bicicleta. Dacă aș fi arogant, le-aș spune unora că am biciclete care valorează mai mult decât mașinile lor".

În urmă cu ceva ani a început să colecționeze piese vechi, deosebite, și treptat să le asambleze. A fost inspirat de Lucian (Bița Color), cel care i-a făcut prima bicicletă, pe care îl privește ca pe un mentor. Face biciclete urbane ca hobby, în garajul casei de unde își conduce afacerile, după gustul propriu, fără cumpărător. La un moment dat și-a dat seama că nu are de ce să țină „bijuteriile" degeaba în garaj, așa că a decis să le vândă. A ales ca tehnica de marketing o metodă cel puțin interesantă: le expune în diverse pub-uri, restaurante, localuri (are una chiar și la piscina Floreasca), însoțite de o mică povestioară și de date de contact. Recunoaște ca nu are biciclete ieftine, în primul rând pentru că sunt cu adevărat vintage (piese din anii '40-'70), de aceea clienții lui sunt oameni de afaceri și „hipsterii premium".

Contactează Bike'n'Rollape pagina lor de Facebook.

Împătimit al mașinilor și a tot ce înseamnă autovechicule cu motor, Alex a făcut shift-ul către bicicletă după ce și-a dat seamă că ce asamblase pentru el, fratele si prietena lui, acum parte din Atelier Onest, a creat cerere.

Alex, cursant aspirant al Școlii de Aviație, și Cristina, designer de bijuterii, au testat proiectul un an, fără să investească în el mai nimic (dar și fără nevoia de a trăi din ce produceau). Au pornit de la două biciclete, iar toate sumele intrate au fost reinvestite. „Încă nu am apucat să beau o bere de pe urma Atelierului", mi-a spus Alex. Amândoi fac sau recondiționează biciclete urbane și șurubăresc cot la cot, ba chiar ea știe să spițeze, iar el nu. Spun că au crescut mult și pentru că au colaborat cu celelalte ateliere care fac același lucru. Știam asta de dinainte, pentru că Borduz a fost cel care mi-a recomandat să vorbesc cu ei.

Asul din mâneca lui Alex pare a fi rețeaua de furnizori de cadre, piese și servicii externalizate (vopsitorie, de exemplu), pentru care a și depus cel mai mult efort în anul beta al proiectului, care tocmai s-a încheiat. Concluzia este că e un business sustenabil și că merită să-l ducă mai departe inclusiv cu o infuzie de investiții. Promovarea Atelierului se centrează în jurul ideii de a reînvia cultura bicicletei urbane: „Vreau ca românii să înțeleagă că, indiferent de bordurile înalte sau de gropi, bicicleta de oraș cu roți subițiri, poate chiar single speed, este alegerea potrivită. MTB-ul este pentru munte. Cine nu mă crede, să se uite cu ce fel de biciclete se plimbă cei din Amsterdam și vor înțelege."

Contactează Atelier Onest pe pagina lor de Facebook.

Acestea sunt doar cinci dintre atelierele care mi-au atras atenția, dar știu că mai sunt multe altele în toată țara. Dacă le știi, fă un bine tuturor și lăsă detalii și link-uri în comentarii. Ride SAFE!

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despe biciclete:
Fabrica de biciclete Pegas de la Zărnești
Instantanee cu biciclete invizibile
Un bărbat a căpătat o erecție de șapte săptămâni de la bicicletă