​Cel mai jenant lucru care mi s-a întâmplat la școală

Îți cunoști porecla? Nu numele fals pe care îl dai tipilor prin baruri sau cel pe care l-ai folosit săptămâna trecută când ai pus muzică la un party. Vorbesc de porecla pe care ți-o dădeau colegii de școală când te vorbeau pe la spate. Porecla pe care ai primit-o când te-ai căcat pe tine din greșeală în ora de algebră și ai încercat (fără succes) să te cureți cu pagini rupte din manual. Porecla aceea le reamintește tuturor că, în adâncul tău, oricât de adult realizat ai devenit, odată ai fost un ratat de râsul tuturor.

Dacă ești o ființă umană care a petrecut o vreme într-un grup de prieteni, e clar că ai făcut cel puțin un lucru atât de înfiorător de jenant încât lumea încă vorbește despre asta. O combinație dubioasă de pubertate, lipsă de încredere în sine și clase vopsite în bej monoton, școala e, pentru majoritatea oamenilor, o eprubetă a umilinței și rușinii – fiecare nouă întâmplare jenantă o depășește pe ultima, și tot așa, până la dulcea absolvire a păcatelor.

Mai jos sunt poveștile unor oameni care au trecut prin astfel de momente jenante la un moment dat în timpul școlii.

UN COȘMAR SÂNGEROS

Mama m-a educat foarte deschis despre sex și chestii corporale ciudate. Iar asta era ciudat uneori, pentru că îmi povestea mereu despre lucruri cu mult înainte să fiu destul de mare cât să le înțeleg.

De exemplu, n-a așteptat să-mi vină ciclul ca să-mi povestească despre menstruație. Mi-a povestit detaliat ce mă așteaptă și m-a învățat chiar și cum să folosesc un tampon. Nu mi-a venit ciclul decât abia la 13 ani, așa că între timp mi se încețoșaseră informațiile în cap. S-a întâmplat să-mi vină într-o dimineață înainte să merg la școală și, cu amintirile vagi din ce-mi povestise mama, am luat un tampon și l-am băgat înăuntru – cu tot cu aplicator – după care am pornit la drum.

Bineînțeles că era inconfortabil ca dracu', dar mi-am zis că de acum sunt femeie și probabil că asta trebuie să îndure femeile. Sinceră să fiu, eram chiar mândră că devenisem deodată matură fără să fac mare tevatură pe tema asta.

Mândria n-a durat mult. Aplicatorul de plastic n-a fost foarte absorbant, așa că m-am pătat cu sânge pe fund de la prima oră. O prietenă m-a anunțat discret când am ieșit pe hol și, cum n-am vrut să par o idioată, am inventat o poveste ca să-i explic cum s-a întâmplat.

Începusem un delir ridicol despre cum am împrumutat niște chiloți și dracu' știe ce, când deodată am simțit cum îmi alunecă aplicatorul de plastic în jos pe picior. Aveam niște chiloți destul de lărguți și, până să ajung la baie, tamponul cu aplicatorul însângerat mi-a căzut pe jos lângă picior. Prietena mea s-a uitat la tampon, apoi la mine, apoi s-a retras îngrozită. I-am tras un șut tamponului de s-a dus cât colo și apoi am fugit la baie și am plâns o grămadă până când m-a auzit cineva și a trimis o profesoară, care m-a dus la asistenta medicală, care m-a trimis acasă. N-am idee ce s-a întâmplat cu tamponul de pe hol. Prietena mea n-a mai scos niciodată o vorbă despre el.

PÂRȚURI ȘI FITNESS

Am fost un copil gras. În primul an de liceu aveam vreo sută și ceva de kile. În anul respectiv, trebuia să trecem un test obligatoriu de educație fizică. Cu flotări, genuflexiuni, alergat, tot tacâmul.

La proba de abdomene, cineva trebuia să stea pe picioarele tale și să numere de câte ori atingeai cu coatele genunchii sau coapsele. Eram stresat. Și de câte ori mă stresez, am gaze. Știam că o să iasă nasol, dar deja se așezase un coleg pe picioarele mele.

Proful a fluierat și am început. Țineam gazele în mine cu toată forța de care eram în stare. Una…două…trei…și apoi a început nebunia. La fiecare abdomen, dădeam afară câte un pârț. Patru…prrr. Cinci…prrr. Șase…prrr. Șapte PRRRR.

Fiecare pârț era mai gălăgios decât ultimul. Am devenit tot mai jenat și era deja clar că toată lumea auzea ce se întâmplă. Cel mai nasol e că simțeam cum pierd controlul din ce în ce mai tare. Pârțurile deveneau tot mai gălăgioase și mai lungi.

Bietul copil care mă ținea de picioare aproape leșinase. Scârbit total, m-a lăsat să ajung abia la zece și apoi a țipat și a fugit. Toată lumea a râs. Îngrozit, am fugit din sala de sport și m-am ascuns tot restul zilei.

FELICITĂRI, PROSTOVANE!

Eram la banchetul orchestrei liceului din ultimul an. Urma să fie și o decernare de premii neoficiale și auzisem că anul acela introduseseră unul nou: „premiul pentru cel mai credul".

Știam că o să-l câștig și așa a și fost. Mă îndreptam spre scenă când președintele orchestrei elevilor a zis: „Haha, am glumit! Du-te la locul tău!" Așa că m-am întors și m-am așezat pe scaun.

Toată lumea a luat-o razna. Chiar fusese un premiu, iar eu îl câștigasem cu brio doar pentru că pusesem botul la existența lui. Mi-am luat fața în mâini câteva secunde, apoi m-am ridicat, am acceptat premiul și m-am așezat iar, cu fața roșie ca racul.

Faza asta s-a întâmplat acum unsprezece ani și prietenii mei încă se distrează să mi-o amintească.

JAMES DEEN ȘI PENISUL VRĂJIT

În facultate, eram oaia neagră a clasei. Eram singuratică și urmasem cursurile unei școli catolice foarte conservatoare, deși nu eram foarte religioasă. Toți colegii mei știau asta și mă judecau. În ultimul semestru al ultimului an, m-am oferit voluntară să păstrez toate documentele necesare pentru un proiect de grup pe calculatorul meu. Într-o după-amiază, tot grupul meu de lucru era adunat în jurul mei, la calculator, iar restul clasei lucra în liniște când am deschis ecranul. Deodată, liniștea a fost spartă de o scenă porno foarte gălăgioasă și foarte intensă cu James Deen. O uitasem deschisă în browser.

Era o scenă de sex anal hardcore. Colegii de grup au fost îngroziți. Erau toți foarte religioși și eu am dat-o-n bâlbâială.

Data viitoare când am venit la același curs, am fost „pulită" în fața unei colege. Pentru neinițiați, pulitul e un joc pe care jucam cu prietenii. Găseam fotografii cu puli îngrozitoare pe internet și ni le trimiteam unii altora. Cu cât mai scârboasă pula, cu atât mai bine. Scopul pulitului era să trimiți fotografia când erau mari șanse să fie văzută de o persoană care nu știa de joc, ca să-și închipuie că ești cu un tip care are herpes sau dracu' știe ce. Un joc grozav. Îl recomand.

În fine, la același curs la care deja toată lumea credea că sunt dependentă de filme porno, lucram în liniște, când telefonul meu a zbârnâit: primisem un mesaj. Pe vremea aceea, aveam un blackberry Curve, care afișa mesajele cu fotografii direct pe ecranul principal, chiar dacă era închis. Avea o calitate excelentă a fotografiilor.

Nu m-am uitat imediat la telefon, dar am văzut cum fata de lângă mine tresare, șocată. M-am uitat la ea și am văzut cum se holba la telefonul meu, cu groaza în privire. Sinceră să fiu, chiar era un penis înfricoșător.

Mi-am cerut scuze. S-a mutat imediat de lângă mine și nu s-a mai așezat niciodată cu mine în bancă. De fapt, scaunul de lângă mine a rămas neocupat tot restul semestrului. Toți colegii au fost scârbiți de mine și m-au evitat până la final.

BOMBA DIN PANTALONI

Toată școala a fost o perioadă jenantă pentru mine, dar în special o anumită amintire. Eram în excursie cu școala prin Mexic. Eram super tocilar și toată lumea se lua de mine, așa că mi s-a părut minunat să merg în excursie cu gașca de copii populari, în speranța că îmi voi reabilita imaginea.

În Mexic, mâncarea a fost delicioasă, dar mi-a făcut praf intestinele. Într-o dimineață, după ce ne-am adunat toți, am tras o bășină super nesimțită. M-a apucat deodată și n-am avut cum s-o împiedic. Vreau să zic că a fost cea mai oribilă și lungă bășină din viața mea. N-am putut decât să paralizez pe loc, în timp ce toată lumea se holba la mine. Restul excursiei mi-au zis Harry Pârț, pentru că eram fan Harry Potter. Evident, după ce am ajuns înapoi la școală, porecla s-a extins în tot restul școlii și n-am scăpat de ea ani de zile.

PRIMELE IMPRESII

Am fost întotdeauna un copil stresat, care vomita de câte ori trecea printr-o perioadă grea. În clasa a șaptea, mi-am tuns tot părul înainte de începerea anului școlar și l-am vopsit cu șuvițe roz și mov. Am ajuns la prima oră cu jumătate de oră mai târziu și am fost așa de stresată încât am alergat până în fundul clasei și am vomitat direct.

M-am întors și le-am zis: „Așa sunt eu, vomit."

Toată lumea se uita la mine și profa a zis: „Da, vedem și noi."

POTOPUL DE PIȘAT

Eu și prietenul meu John eram cei mai ciudați tipi din clasa a patra – niște clovni care nu se jenau de nimic. Mai era un copil de la ora de sport care ne urmărea mereu și voia să intre în gașca noastră de două persoane. Până la urmă am hotărât să-l primim.

Am mers toți trei la baie și am început să ne pișăm împreună, ceea ce s-a transformat, evident, într-un concurs de pișare. Eram singuri, toată baia era a noastră. Eu am țintit niște pișat pe oglinda de deasupra chiuvetei și atunci John a început să se pișe în chiuvetă. Eu am plusat cu niște stropi de pișat pe ușile de la baie. Ce să mai, în scurt timp nu mai prea era nimic la baie care să nu fie acoperit de pișat.

Celălalt băiat nu s-a pișat pe nimic, doar s-a uitat la noi cum distrugem baia. După care s-a dus și ne-a pârât. Eu și John a trebuit s-o ajutăm pe femeia de serviciu să curețe baia. Din fericire, era o tipă de treabă și nu s-a supărat.

Când ne-am întors la oră, profesoara ne-a obligat să ne ridicăm în picioare în fața clasei și să le spunem tuturor ce faptă făcusem. Cu privirea în jos, am zis amândoi la unison: „Ne-am pișat pe pereții de la baie." Toată lumea a murit de râs. Inclusiv fetele drăguțe. N-am fost atât de jenat în viața mea.

Urmărește VICE pe Facebook .

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe povestiri de la cititori pe VICE:
Care-s cele mai absurde scuze prin care au scăpat oamenii de la întâlniri penibile
Poveștile românilor despre sex în spațiul public
Povești de groază la WC-ul public
Poveștile hardcore ale românilor pe narcotice: boschetăreală, teleportare și drogul violului