De ce e stupid să te lauzi că nu te uiţi la televizor?

foto via

Acum vreo opt ani, când activismul civic era un mit, dacă ieşeam la bere cu prietenii şi deschideam o discuţie despre o problemă de actualitate, imediat mă confruntam cu replica „eu nu mă uit la televizor.” Ea nu însemna că persoana nu se uita la filme cu Van Damme, la Cârcotaşi sau la trupe inventate de Moga pe TV K Lumea, ci doar nu se uita la ştiri şi nu consuma presă. Era un mod curat de a-ţi scuza ignoranţa, frivolitatea, nepăsarea adolescentină. În ultimii doi ani, am primit aceeaşi replică de la mult mai mulţi oameni, dar e urmată mereu de o doză puternică de superioritate şi de replicile „televiziunile manipulează pentru bani”, „ai văzut cum a fost cu Roşia Montană” şi favorita mea, „eu îmi iau singur informaţiile de la prieteni de la surse de încredere de pe net.” Mai nou a apărut şi una cu „am scos lesa de pe presă, c-au început să difuzeze protestele din stradă.” O să le iau la rând, să-ţi explic de ce nu sunt în regulă.

TELEVIZIUNILE MANIPULEAZĂ PENTRU BANI, DAR LA FEL FACI ŞI TU

Dintre persoanele care mi-au zis replica asta în ultima lună, una lucra în retail la un magazin de telefoane şi ailaltă în marketing la o agenţie. Meseria de retail implică să manipulezi un om să-ţi cumpere produsul la faţa locului. Meseria de marketing implică toate practicile de manipulare posibile pentru ca un grup cât mai mare de oameni să dea bani pe produsele promovate de tine. Orice meserie, în esenţa ei, implică să manipulezi oameni să-ţi dea bani, de la politicieni care fac asta ca să le oferi poziţii în care să-ţi gestioneze banii, la bancheri care te conving că-ţi administrează bine banii atât timp cât tu îţi menţii poziţia şi cotizezi constant la ei. Chiar şi dacă nu munceşti, tot îţi manipulezi părinţii şi prietenii pentru bani, deci nici asta nu te scuză.

De-asta tu, consumator inteligent de informaţii care eşti consumator inteligent, ar trebui să filtrezi toate informaţiile pe care le primeşti din mai multe surse. În cazul mass-media, de exemplu, faci un calcul de cel mai mic numitor comun ca-n şcoala generală. Acum ceva vreme la Antena 3 spuneau că raportul MCV pe justiţie va fi negativ pentru că domeniul a fost influenţat negativ de Traian Băsescu, iar cei de la B1 spuneau că va fi negativ din cauza influenţei lui Ponta. Din cele două reiese ştirea obiectivă, că raportul MCV pe justiţie va fi negativ. Dacă mergi mai departe, ajungi la ştirea că raportul va fi naşpa, din cauza influenţei preşedintelui şi a premierului. E simplu.

ÎN CAZUL ROŞIA MONTANĂ PRESA A FĂCUT CEEA CE FACE MEREU: BANI

La începutul protestelor din 2013 toată lumea era ultragiată că presa nu relata nimic despre protestele din stradă cu mii de oameni pentru Roşia Montană. Apoi s-a dovedit că majoritatea televiziunilor şi ziarelor aveau contracte de publicitate cu RMGC. Dar, după vreo săptămână presa a relatat protestele, iar acum, după câteva luni, vin aproape mereu televiziuni la astfel de evenimente. Mulţi protestari îşi asumă acest lucru ca o victorie a străzii şi o înfrângere a corporaţiei prin fraze de genul „Am scos lesa de pe presă.”

De fapt, în luna septembrie când se urla cât mai mult împotriva presei şi a Antenei 3, lor le-a crescut audienţa cât să bată PRO TV-ul, deci nu poţi să spui că presiunea străzii a obligat televiziunile să facă ceva. Meritul cel mai mare a fost al protestarilor care consumau orice articol legat de subiect pe online, ceea ce a convins televiziunile c-a apărut o nişă pe spatele căreia ar putea să scoată nişte publicitate. De-asta televiziunile care aveau probleme de audienţă atunci, Digi, B1 şi TVR au fost primele care au făcut emisiuni pozitive despre protestele pentru Roşia Montană. Directorii lor de marketing şi cei editoriali au observat că există pentru prima dată în România un public destul de mare pe segmentul ecologic (pro sau contra), cât să iasă de un punct de audienţă. Acum vreo patru ani, când lucram la o televiziune de ştiri, un dezastru ecologic care putea să pună în pericol o droaie de sate n-a făcut audienţă cât un accident auto dat la aceeaşi oră, în care n-a murit nimeni.

SURSELE TALE DE ÎNCREDERE SUNT OAMENI LA FEL DE PUŢIN OBIECTIVI CA TINE

Mulţi dintre prietenii mei care spun că nu se uită la televizor, se laudă că sunt foarte informaţi prin ceea ce share-uiesc prietenii lor şi paginile de pe Facebook favorite. Puţini îşi dau seama că şi prietenii lor şi paginile alea tind să share-uiască numai chestii care ştiu c-o să le placă, care le confirmă cumva opiniile cititorilor, îi face să se simtă mai bine şi îi aţâţă. De-asta uneori, între toate informaţiile foarte bune se strecoară exagerări, care fac cauza mai uşor de atacat. De exemplu, deşi sunt împotriva exploatării de la Roşia Montană, nu puteam să nu mă enervez când circula vrăjeala aia c-o să fie craterul atât de mare, că se va vedea de pe Lună. Fraţilor, până şi NASA spune că nu se văd lucruri atât de mici de pe Lună.

O altă problemă pe care o ai dacă te bazezi pe prieteni este insuficienţa subiectelor. De exemplu, dacă iau acum orice persoană de 20-30 de ani care o arde mult pe Facebook, o să ştie sigur despre protestele din Ucraina, pentru că sunt la modă. Cu puţin efort, ştie şi de cele din Bosnia, că-s pe acelaşi continent. Cu greu găseşti câţiva oameni care să ştie ceva despre cele din Bangladesh, că-i deja pe altă parte a globului, deci nu mai poţi empatiza cu ăia, deci nu te mai interesează. Şi dacă ştiai de toate astea trei, deci eşti de bine, de rău, informat despre mişcările sociale din acest moment, oare mai ţii minte ceva despre Kony? În 2012 tot Facebook-ul meu era inundat de oameni care postau despre cât de trist era ceea ce făcea dictatorul african Joseph Kony, care răpea copii şi-i antrena să devină ucigaşi. Acum am întrebat câţiva oameni şi am văzut că uitase evident toată lumea. Cam la fel se întâmplă şi cu Siria.

Eu n-am încercat să fac o apologie a televiziunii sau a mass-mediei în articolul ăsta, pentru că au păcate la fel de multe ca specia noastră nenorocită, vreau doar să demonstrez că eşti mult mai suficient decât te crezi. Te mulţumeşti cu faptul că eşti informat despre mişcări de protest, pentru că sunt la modă pe plan naţional şi global, dar pe lângă ele poate că n-ar strica să afli ce înseamnă o arierată şi cum se face o evaziune fiscală pe plan naţional. Sau să urmăreşti în paralel câteva ore de BBC şi să compari cu ce auzi pe Russia Today şi Al Jazeera. Să compari aceeaşi ştire economică americană dată pe Fox News şi pe MSNBC.

Altfel nu apucă televizorul să te prostească, c-o faci singur. Şi rişti ca în momentul în care moare moda protestelor, să nu mai afli nimic despre ele şi să moară şi începutul ăsta mişto de activism civic din România din ultimul an.