De ce le tot dă Putin țăranilor ceasurile lui scumpe?

Un bărbat cu câinele și ceasul lui. (Foto via)

Vladimir Putin adoră gesturile generoase, cele care îți arată cine e șeful. (Lămurire: Vladimir Putin e șeful). Când nu o arde topless cu peștii și nu călărește la bustul gol prin pustiurile siberiene, se plimbă prin provincie, înmânând ceasuri de lux țăranilor încântați. Sau, atunci când se simte mai extravagant, le aruncă în ciment ud sau le zvârle de pe poduri.

Putin câștigă oficial 119 000 de lire sterline pe an, mai puțin decât David Cameron, prim-ministrul unei „insule mici pe care nimeni n-o bagă în seamă”, Marea Britanie. În fine, numai colecția lui de ceasuri valorează peste 400 000 de lire sterline, deci bănuiesc că acțiunile pe care le deține la companiile de petrol și gaz îi sunt de folos lui Vlad.

Cel mai șmecher ceas din colecția lui e această frumusețe de la A Lange & Sohne, descrisă de companie ca fiind „o capodoperă fără seamăn”, la fel ca și proprietarul ei. Pe lângă asta, mai are un Breguet Marine la 15 000 de dolari și câteva Blancpains – chilipiruri la câte 12 000 de dolari fiecare. Marele îmblânzitor de pești mai e fan al ceasurilor Patek Phillipe, (în special al celor in aur alb), al căror slogan e: „Nu deții niciodată cu adevărat un Patek Phillipe. Doar ai grijă de el pentru generația viitoare.”

Într-o țară care a reintrodus termenul „oligarhie” în lumea largă, Putin simte nevoia să îi reamintească poporului său că el deține controlul – că, dacă Rusia e stat mafiot, atunci el e Capo di tutti capi.

Își folosește ceasurile ca decor în acest spectacol de pantomimă. Opoziția a filmat acest scurt videoclip în care, la minutul 1:02, Putin aruncă în ciment ud unul dintre ceasurile lui scumpe. Stă acolo, așteptând să fie înghițit, eventua să treacă mașinile peste el. În alte momente, Putin se hotărăște să dea ceasuri străinilor. Norocoșii care apar la începutul videoclipului sunt fiul unui cioban și un metalurgist. Amândoi au primit câte un Blancpain Aqualung, care valorează fiecare peste 10 000 de dolari. Băiatul ciobanului a primit ceasul din senin, dar metalurgistul a venit și i l-a cerut direct. Așa cum țarii ruși le dădeau ouă Faberge susținătorilot lor, Putin le dă suporterilor ceasuri.

Vlad purtând cu mândrie unul dintre ceasurile lui.

E un mod perfect prin care președintele rus se folosește de puterea lui. Așa cum a subliniat Biroul de Jurnalism de Investigații anul trecut, Putin deține iahturi de lux, are un palat de 350 de milioane de lire lângă Marea Neagră și are acțiuni la trei companii importante de gaz și petrol. Analistul politic rus Stanislav Belkovsky cred că averea lui Putin ar putea valora până la 70 de miliarde, ceea ce ar însemna că e unul dintre cei mai bogați oameni din lume. Toate aceste informații sunt oarecum ascunse, dar Putin știe că banii și puterea merg mână în mână. Așa că, deși nu furnizează multe informații despre averea lui, aruncă din când în când câte un ceas scump în ciment, să le amintească oamenilor că e puternic. „Am o avere imensă, dar nu las averea să mă domine,” ne informează el.

Utilizarea averii pentru a impresiona, îngrozi și reimpune puterea e o practică veche de când lumea. În eseul său „Elogiul nebuniei”, publicat în 1509, filosoful olandez Erasmus scrie despre casele nobile care se foloseau de banchete ca să-și arate bogăția. Oaspeții erau aduși în fața unui festin extraordinar, dar în loc să se așeze și să mănânce, erau obligați să privească cum bunătățile sunt distruse în fața lor. Apoi se punea pe masă încă o tonă de mâncare și oaspeții erau invitați la masă, cu informația că gazda lor era într-adevăr bogată pentru că își permitea să arunce pe fereastră atâta mâncare și vin. Echivalentul culinar al aruncării unui ceas în ciment.

Aceste mici gesturi vorbesc adesea de lucruri mai importante, de exercițiul PUTERII, genul de putere de care nu poți scăpa, despre care a vorbit Foucault. Mama unei prietene mi-a povestit odată despre o întâlnire – care ea insista că e adevărată – cu dictatorul ugandan Idi Amin. De origine keniană, femeia lucra într-un hotel din Nairobi în 1970 când dictatorul le-a făcut o vizită. În timpul cinei, Amin le-a făcut semn unor slujitori, care au adus niște cuști pe masă. Amin a deschis una dintre ele, în care era o maimuță vie. A luat maimuța, i-a zdrobit capul de masă și a mâncat-o.

Această demonstrație de sălbăticie voia să arate brutalitatea cu care Amin era în stare să zdrobească țara în caz de nesupunere. Seamănă cu obiceiul vikingilor și a regilor huni de a bea din craniile dușmanilor lor învinși. Putin nu are pasiunea de a chinui animale, ca Amin, dar își demonstrează puterea și prin gesturi mai importante decât aruncarea unui ceas scump pe apa Sâmbetei. Dacă ești cu el, ești răsplătit cu generozitate, dar dacă ești împotriva lui – cum e oponentul său Mikhail Khodorkovsky – ești trimis la închisoare pe termen nedefinit.

Încă o etalare a ceasului într-o acțiune de strângere de mâini cu Tayyip Erdogan și Silvio Berlusconi.

E vorba de ideea de patronaj demonstrat în toate formele posibile. Dacă ai grijă de ai tăi, vei rămâne la putere, iar dacă le arăți că nu se pot pune cu tine, îi intimidezi și îi împiedici să se ridice împotriva ta. Desigur, istoria ne-a arătat că oamenii de care trebuie să ai grijă nu sunt masele. În Franța, în secolul 6, dinastia merovingiană a căzut de la putere pentru că conducătorii nu au mai avut bani să-și plătească suporterii politici. N-au mai avut mită de dat. În America, politicienii fac înțelegeri cu afaceriștii și primesc voturi pentru contracte.

Administrația Bush a fost strâns legată de Halliburton, dar lucrurile astea încep la scară mică.

Revenind la Rusia, prețul construcției de străzi a fost comparat recent cu prețul mediu plătit în Germania. Dar diferența e atât de mare, încât ai fi zis că Rusia și-a placat cu aur străzile respective. Cam în aceeași perioadă, primarul Moscovei, Serghei Sobyanin, a hotărât să repaveze câteva străzi ale orașului cu cărămizi care să înlocuiască asfaltul existent, pe motiv că acesta elimină gaze toxice la temperaturi mari. Din fericire, soția lui miliardară Irina avea o companie care producea pietre de pavaj perfecte pentru această sarcină, astfel încât Sobyanin a putut-o răsplăti financiar și a salvat orașul de moarte prin asfixiere de la gazele din asfalt.

Mai există un model istoric de lider, dar e unul care e adesea ignorat sau reprezentat prost. Cnut, regele danez care a condus Britania și Scandinavia la începutul secolului 11, s-a gândit într-o zi să le dea curtenilor lui o lecție de putere și și-a dus tronul pe plajă. A venit mareea și l-a invadat pe Cnut. Când profesoara ne-a spus la școală povestea asta, ne-a zis că aceasta a fost acțiunea unui rege arogant care a crezut că poate întoarce mareea din drum, când de fapt s-a întâmplat fix invers. Cnut le-a arătat oamenilor că puterea lui are limite și că n-ar trebui să fie tratat ca un zeu.

Putin nu poate suporta ideea că puterea lui are limite. Îi poate da ceasul lui unui țăran, dar nu poate să-i dea putere reală. Decizia recentă a guvernului său de a demoniza homosexualitatea arată că va găsi în continuare noi grupuri pe care să le oprime, noi moduri de a-și exprima puterea. Și nu e singurul lider din lume care procedează astfel. E păcat că el și atât de mulți alți conducători nu seamănă mai mult cu regele Cnut.

Urmăriți-l pe Oscar pe Twitter: @oscarrickettnow

Traducere: Oana Maria Zaharia

Ce porcării a mai făcut Putin:
Anul trecut n-a fost deloc unul bun pentru drepturile omului în Rusia
Vladimir Putin a sedus pe toată lumea la summit-ul G20
Putin l-a băgat în închisoare pe Richard Branson al Rusiei