Doi criminali de război etiopieni se adăpostesc de 24 de ani în ambasada Italiei

Sunt aproape 25 de ani de când regimul sovietic etiopian Derg a fost detronat. Când o coaliție a forțelor rebele s-a apropiat de Addis Ababa în 27 mai 1991, patru miniștri acuzați de crimă în masă s-au folosit de pavăza nopții pentru a se strecura în ambasada Italiei.

Ceea ce a urmat e o poveste despre sinucidere, crimă și degradare.

Identitatea celui care i-a ghidat înăuntru e incertă. Știm însă cu siguranță că doi dintre foștii oficiali Derg sunt încă acolo, în vreme ce ceilalți doi au murit între zidurile înalte ale ambasadei.

În 1993, unul dintre ei s-a sinucis. Este vorba despre fostul prim-ministru Hailu Yimenu.

După 11 ani, fostul ministru al apărării și comandantul militar din Eritreea, Tesfaye Gebre Kidan, a fost ucis de către fostul ministru al afacerilor externe, Berhanu Bayeh, și de un susținător apropiat al liderului Derg, Mengistu Haile Mariam, în urma unor neînțelegeri.

VICE News confirmă că Bayeh și fostul responsabil cu personalul militar, Addis Tedla, sunt încă înăuntrul ambasadei Italiei din Addis Ababa.

De-a lungul timpului petrecut acolo, au fost condamnați la moarte în repetate rânduri pentru rolul jucat în masacre. În 2011, 23 de pedepse cu moartea pentru foștii funcționari Derg au fost comutate la încarcerare pe viață. Cu toate astea, cei doi bărbați, acum în vârstă de 70 și ceva de ani, rămân în auto-detenție, însă nepedepsiți de lege.

Într-o declarație din 2004, Italia a spus că nu îi va preda pe cei doi oficiali și că autoritățile etiopiene sunt conștiente de poziția Italiei vizavi de această problemă.

După 11 ani, oficialii italieni au confirmat această hotărâre pentru VICE News.

„Dată fiind natura subiectului, am preferat să nu dăm interviuri jurnaliștilor; în schimb, am păstrat canalul deschis pentru comunicarea cu instituțiile care apără drepturile omului și cu organizațiile nonguvernamentale", a scris într-un email prim-secretarul de stat Giuliano Fragnito.

„Confirm că în incinta ambasadei se află doi foști oficiali Derg și că guvernul italian nu îi poate obliga să iasă din ambasadă (care, potrivit legilor internaționale, ține de teritoriul Italiei) atâta vreme cât riscă pedeapsa capitală. Această obligație este înrădăcinată în sistemul nostru legal."

Fragnito a mai spus că cei doi etiopieni nu au primit azil politic și nici nu au un avocat, din câte știe el. VICE News a încercat să obțină o declarație din partea guvernului etiopian, însă fără rezultat.

Între timp, soția și copiii lui Tedla s-au stabilit în Statele Unite. În 2004, ei au cerut ajutorul SUA, însă americanii păreau să aibă alte priorități la vremea aceea.

Când a fost abordat de VICE News, Felix Horne, cercetător la Human Rights Watch (HRW), a explicat că nu a urmărit îndeaproape detaliile acestui caz, însă plecarea lor ar provoca multe „dificultăţi procedurale".

***

În cei 24 de ani de auto-detenție, Etiopia a trecut prin schimbări majore. Investițiile venite din Arabia Saudită, Yemen și China sunt evidente mai ales în capitală, prin construcțiile de beton neterminate, conturate de eșafoduri din lemn, prin giratoriul numit sugestiv „Prietenia etio-chineză" și prin numărul tot mai mare de cafenele și baruri.

E un oraș-nod: aici se află sediul central al Uniunii Africane, terenul pe care au loc discuțiile despre pace ale Sudanului de Sud, dar și primul serviciu feroviar electric din Africa subsahariană. O cameră de hotel în capitala Etiopiei costă mult mai mult decât una din zone rurale.

Această dezvoltare se regăsește în estimările economice. Se preconizează că Etiopia va avea cea mai importantă creștere economică până în 2017, potrivit Băncii Mondiale. Cu toate astea, progresul are prețul său.

Etiopia este etichetată de către analiștii politici ca „stat polițienesc", ceea ce înseamnă că locuitorii sunt privați de dreptul la libera exprimare: se șoptește despre cenzură, presa este controlată strict, iar „tehnologia de spionaj" a guvernului pare să fi fost procurată de la guvernul chinez.

Alegerile de anul acesta au fost câștigate în unanimitate - toate cele 546 de scaune parlamentare. În 2010, partidul la putere câștigase cu un scaun mai puțin, dar raportase 99.6% din voturi. Presa străină a scris despre guvern că susține un „ regim corupt".

Jurnalismul local este controlat puternic. Potrivit HRW, Etiopia a încarcerat anul acesta cel mai mare număr de jurnaliști. Vizita din acest an a președintelui Barack Obama a generat revoltă, iar apărătorii drepturilor umane l-au acuzat pentru legitimizarea unei conduceri dubitabile.

***

Ajutorul militar pe care Uniunea Sovietică l-a acordat juntei Derg a transformat Etiopia într-un câmp de luptă al Războiului Rece.

Guvernul împăratului Haile Selassie a pierdut puterea în 1974, după o situație de foamete. A fost momentul în care comisia de profesioniști militari, cunoscută ca Derg, a preluat conducerea.

Acest grup a ordonat rapid executarea fără proces a unui număr de 61 oficiali ai guvernului imperial, lucru care s-a și întâmplat pe 23 noiembrie 1974.

Selassie a fost și el ucis în 1975. Trupul regelui, care a inspirat câțiva urmași devotați, a fost îngropat sub birourile noului conducător, Mengistu Haile Mariam, aparent în spatele unui WC.

Regimul Derg a derulat o serie de reforme, printre care naționalizarea pământului arabil, a băncilor și a companiilor de asigurări, și a demarat un program prin care zeci de mii de studenți erau trimiși să predea în zone rurale, asigurându-se astfel că tinerimea care ar fi putut să se revolte e ținută departe de centrele de putere.

Acțiunile acestea au venit la pachet cu o perioadă de crime în masă, care și-a luat numele de Teroarea Roșie a Etiopiei, după bolșevici. Majoritatea victimelor au fost studenți care susțineau Partidul Poporului Etiopian Revoluționar (EPRP). În schimbul trupului neînsuflețit al copiilor lor, părinții aveau de achitat prețul glonțului care i-a ucis.

Potrivit estimărilor făcute de Amnesty International, numărul celor uciși în perioada Terorii Roșii, între 1977 și 1978, se ridică la 500.000 de suflete.

Deși violența s-a diminuat într-un final, aniversarea de zece ani a regimului a coincis cu foametea din 1984, mediatizată la nivel mondial de Bob Geldof și Live Aid și exacerbată din cauza managementului prost.

Când regimul Derg a pierdut puterea, în 1991, noul guvern etiopian a coordonat un proces de 12 ani pe tema crimelor de război. Acesta a luat sfârșit în 2007.

Procesul a fost descris la momentul respectiv ca „Nurembergul african", iar spectatorii au călătorit sute de kilometri pentru a-și vedea foștii opresori aduși în fața justiției. Procesele au avut loc în cadrul Ministerului de Planificare Centrală din Addis Ababa.

Procesele Derg au fost unice pentru că s-au ținut în limba locală, amharică, și cu influență internațională limitată. Probabil că rezultatul lor a avut de suferit din cauza asta.

Pentru că le-a lipsit credibilitatea unui tribunal internațional independent, au fost bombardate cu acuzații de procese inechitabile și abuzuri ale drepturilor omului împotriva prizonierilor - mulți dintre cei acuzați au fost ținuti ani de zile în detenție preventivă, până când au fost eliberați din lipsă de probe.

Deși numărul membrilor Derg depășea o sută de oameni, doar 44 au fost judecați când au început procesele, în 1995, inclusiv opt dintre cei 12 membri ai comisiei permanente. Au fost acuzați de uciderea lui Selassie, a Patriarhului Bisericii Ortodoxe Etiopiene, a 59 de membri ai curții imperiale și aproape două mii de membri ai unor grupuri rivale revoluționare sau susținători ai împăratului. Totodată, au fost acuzați de crime împotriva umanității și genocid (din motive politice), omucidere, abuz de putere și detenție ilegală.

Mengitsu însuși a fost condamnat în absență. El se află în Zimbabwe din 21 mai 1991, după ce a fugit cu un avion sub pretextul că vizita o tabără de antrenament militar. Fostul lider a fost primit ca oaspete oficial al președintelui Robert Mugabe și tot atunci a primit azil politic, ca un soi de returnare a favorului: Mengitsu și regimul Derg au ajutat Zimbabwe în „propria luptă pentru independență". Mengistu încă trăiește în suburbia Harare.

Muzeul Terorii Roșii din Addis Ababa, situat în afara pieței istorice Meskel și care a găzduit portretul lui Karl Marx pe vremea regimului Derg, afișează stive de schelete – unele sunt expuse lângă nume, fotografii și obiecte personale, altele sunt separate în cutii de sticlă, după tipurile de oase. Aproape toți ghizii care lucrează acolo au fost ei înșiși torturați și mulți încă poartă mărcile experienței, de la degete lipsă și cicatrici, la arsuri și răni provocate de bice.

Vizitatorii muzeului pleacă de acolo cu un sentiment de groază, deși criticii spun că expoziția e o supra-simplificare.

„Un muzeu este configurat după președintele ales", spune disprețuitor un student de muzică la Universitatea din Addis Ababa, înainte de a cataloga o mare parte a expoziției ca „propagandă".

„Muzeul spune un fel de poveste simplificată a proceselor", a declarat Jacob Wiebel, profesor universitar de istorie africană la Universitatea din Durham.

„[În timpul proceselor], povestea care a ieșit la iveală a fost mult mai urâtă. În muzeu, lupta victimelor urbane cu Teroarea Roșie nu este clar diferențiată de cea a gherilelor care au format guvernul de astăzi."

Wiebel a finalizat recent un doctorat despre perioada Terorii Roșii din Etiopia. Vizavi de subiectul oficialilor fugari Derg, el a scris: „Singurul lucru care mă intrigă este afirmația că unul dintre ei l-a ucis pe celălalt în ambasadă, lucru pe care nimeni nu l-a verificat; dar în cazul în care s-a întâmplat, este din punct de vedere tehnic o crimă fără consecințe, pe teritoriu italian".

Wiebel a comentat și cu privire la procesele Derg: „Cu toată bunăvoința și bunele intenții, finanțarea și capacitățile parchetelor au fost sub așteptări. Cei mai mulți dintre judecători au fost destituiți pentru că au lucrat cu vechiul regim. Echipa a fost mică, iar banii puțini."

„Una dintre frustrări a fost că prezența celor condamnați a fost sub 50%."

Wiebel a mai remarcat și faptul că, deși raționamentul Italiei în a nu-i forța pe bărbați să iasă din ambasadă a fost evitarea pedepsei cu moartea, multe dintre sentințele inițiale de execuție acordate membrilor Derg au fost reduse la închisoare pe viață. „Ar ajunge cu siguranță la închisoare, dar este foarte puțin probabil că vor primi pedeapsa cu moartea".

Italia a colonizat Eritreea și a ocupat Etiopia, iar impactul este încă evident. Cele mai multe restaurante locale servesc paste și pizza și includ în meniuri spaghete carbonara, alături de mâncăruri tradiționale.

Wiebel a observat că relația dintre Italia și Etiopia este acum „foarte cordială" și „centrată pe dezvoltare și foarte multă asistență pentru dezvoltare."

***

Când VICE News a vizitat Ambasada Italiei în luna septembrie a anului trecut, era sfârșitul sezonului ploios, iar tunetele bubuiau deasupra capetelor. Un drum lung și întortocheat se întindea de-a lungul terenului, pe vreun kilometru distanță. Copiii ieșeau din adăposturi de metal pentru a întinde o mână, ca să facă rost de niște bani de la străini, în vreme ce adolescenții băteau mingea, indiferenți la vremea proastă. Un bebeluș plângea. Fumul se ridica deasupra foilor de tablă ondulată, folosite pe post de pereți de către vecinii ambasadei.

Semnele de pe o poartă laterală informau vizitatorii, în engleză, italiană și amharică, despre cel mai bun mod de a aplica pentru o viză de studiu (asigurați-vă că părinții sunt de acord să vă finanțeze costurile traiului de zi cu zi) și ora la care sunt așteptați la interviu eritreenii (joi, 8.30 dimineața). Copacii se înălțau deasupra zidurilor de piatră și sârmă ghimpată ale ambasadei, iar fiecare intrare dispunea de mai multe camere de supraveghere.

Mai târziu, o italiancă din Addis Ababa, care a vizitat ambasada de mai multe ori, mi-a spus că a fost „suprinsă și nu prea" să afle că foștii miniștri Derg sunt încă acolo. Ambasada însăși e neînsemnată, iar diplomații organizează uneori competiții de călărie acolo.

„Guvernul nostru ascunde multe lucruri. Sunt multe necunoscute în legătură cu trecutul nostru."

Traducere: Alexandra Andrieș

Urmăreşte VICE pe Facebook.

Citeşte mai multe despre Africa:
Să fie acesta secolul înfloririi Africii?
Fotografii înfiorătoare cu seceta din Kenya
Minorii aurolaci sunt bătaia de joc a societății din Somaliland
Hienele etiopiene îți iau mâncarea din gură