Fotografii cu mamele adolescente și copiii lor, din Tanzania

În Tanzania, fetele sunt măritate înainte să împlinească 18 ani. Când dau naștere, n-au acces la cezariană și tratament medical. În ciuda acestui lucru, femeile îndrăznesc să viseze la mai mult.

Eva Paulo voia să fie croitoreasă când urma să se facă mare. Când m-am întâlnit cu ea, era îmbrăcată într-o robă înflorată, lungă până-n pământ - genul de rochie pe care o poartă tinerele la bal, cu o trenă care șterge praful în urma ei. Și-a făcut-o chiar ea; e ca un soi de amintire a ceea ce a pierdut. Ca multe alte tinere din zonele rurale ale Tanzaniei, ambiția cea mai mare a fetei de 17 ani e acum supraviețuirea.

Căsătorită la 14 ani și divorțată trei ani mai târziu, Paulo e mama unui bebeluș de trei luni. Soțul a respins-o, așa că acum se bazează pe unchiul ei pentru mâncare și adăpost. A obținut destule de atunci, și nu în ultimul rând, a supraviețuit nașterii, principala cauză globală care duce la moartea tinerelor cu vârste între 15 și 19 ani. E norocoasă că locuiește aproape de Uteshu, unde organizația medicală principală de caritate din Africa, Amref Health Africa, a făcut tot ce i-a stat în putință să asigure femeilor accesul la cezariană sigură, îngrijire antenatală și clinici pentru HIV.

Paulo e singura femeie pe care am întâlnit-o în timpul săptămânii în care am vizitat regiunea Shinyanga din Tanzania, care plângea când îmi spunea povestea vieții ei. Lipsa de dreptate din abandonul ei e prea mult prea ea. „Nu plânge, nu plânge", i-a zis traducătorul nostru. Nu încerc să o facă să se oprească; pare încântată că i se dă ocazia să vorbească. „Nu e ca și cum aș vrea ca soțul meu să se întoarcă", explică ea, „Nu vreau. Dar e greu pentru mine să fiu pe cont propriu. Să cresc un copil în mediul ăsta, în condițiile astea, e greu pentru oricine."

Deși practicile se schimbă, e comun pentru copiii din Tanzania să se căsătorească înainte de 18 ani. „Eram prea tineri ca să facem căsnicia să meargă", mi-a zis Paulo. Femeile din Tazania încep să aibă copii de la vârsta de 19 ani. Accesul la contracepție e îngreunat de drumurile lungi până la centrele medicale și de lipsa dispensarelor locale. Mulți soți și socri au ultimul cuvânt despre viitorul reproducător al femeilor, iar ei spun adesea nu planificării familiale.

La Uteshu am întâlnit trei tinere de 15 ani, fiecare aflate în recuperare în urma unei cezariene necesare după ce pelvisul le-a fost distrus de malnutriție. Vocile lor sunau a copii de generală când ascult banda. Salome George mi-a zis că-i place să fie mamă, în ciuda durerii pe care o are din cauza cicatricei din jurul buricului. Dar vrea să existe o distanță între copii și știe că la anul cel mai probabil va fi din nou aici.

În satul Mbiki, Zena Bakari mi-a zis că a avut primul copil la 19 ani și că încă mai există ezitări când vina vorba de a nu mai folosi tehnicile tradiționale la naștere. De curând, un vraci local i-a zis unei cunoștințe însărcinate, „Tu și bebelușul tău veți muri dacă vei face cezariană."

Când femeia se afla în durerile facerii, doctorii și asistentele încercau să o convingă să facă cezariană. Ea a refuzat. În schimb, s-a dus acasă și a mers în biserică. „Toată lumea s-a rugat pentru ea", a zis Bakari. „În timpul nopții, durerile au început din nou, așa că s-a întors la spital. A refuzat din nou cezariana și atât ea, cât și copilul, au murit."

Accesul la educație e văzut ca o parte cheie pentru a face progrese în domeniul reproducerii și a sănătății copilului. Copiilor li se cere de lege să meargă la școală de la vârsta de șapte ani până la 15, deși 15 până la 20% dintre ei nu o fac. Multe familii încă văd un avantaj financiar în măritarea fetelor de mici. Unele tinere valorează o avere; fetele tinere cu piele mai deschisă și sâni mai fermi pot să le aducă familiilor lor până la 40 de vaci. Cirezile astea pot fi date la schimb pentru făină de porumb, dacă recolta familiei dă greș, și pot fi folosite pentru zestrea fiilor lor.

Eva se concentrează mai mult pe copilul ei. „Încerc să nu-mi fac speranțe pentru mine, ci mă gândesc la fetița mea. Ce-mi doresc cel mai mult e ca ea să crească mare și să termine școala. Așa că am numit-o „Schola" - Scholastica."

Proiectele ca Amref Health Africa, care se concentrează pe educația sexuală și reproducătoare, și inițiativele pentru participarea bărbaților la sănătatea femeilor încep să transforme visurile Evei în realitate.

Tehnologia s-ar putea să-și joace și partea ei, cu texte care să ofere mesaje despre sănătate în comunitățile îndepărtate. În ciuda faptului că nu are acces la apă curentă sau electricitate, tânăra Mary Isaka de 20 de ani poate să-mi facă o poză cu mobilul ei și să o trimită prietenelor ei. E HIV pozitivă și așteaptă momentul până în care nu-și va mai hrăni de la sân bebelușul, ca să descopere dacă are și el. Mulțumită noului protocol medical și a prezenței unui spital în zona ei, copilul are 95% șanse să nu aibă HIV.

Când văd șiruri de tineri care trec pe lângă casa mea, de la școală, în fiecare zi, mă gândesc la Schola, Clara, Maryam: bebelușii pe care i-am întâlnit luna trecută. În 15 ani, poate că vor fi în curtea școlii cu viitorul în propriile mâini și cu mamele care-i așteaptă.

Găsești restul de imagini mai jos

Urmărește VICE pe Facebook

Mai citește despre mame:
Dealerii mei de iarbă voiau s-o omoare pe mama pentru că i-a turnat la poliție
Schizofrenia, religia şi OTV-ul au transformat-o pe mama într-un monstru
Cum e să crești cu o mamă alcoolică