Taci naibii şi lasă-mă să mă bucur de open relationship-ul meu

Sunt în ceea ce se numeşte pe Facebook un open relationship. Adică tipul care doarme cu un crac peste mine noaptea nu e întotdeauna iubitul meu cu care sunt împreună de patru ani. Ceea ce e ok, pentru că uneori primesc câte un mesaj de la el care spune „o să dorm la X acasă, te iubesc", aşa că suntem amândoi pe aceeaşi pagină. A început pe vremea când încercam să avem o relaţie la distanţă, când am realizat că e mult mai onest să facem asta decât să ne înşelăm sau să ne minţim reciproc.

Totuşi s-a dovedit foarte distractiv şi ne-a apropiat într-un mod pe care nu l-aş fi crezut. De asemenea acum mă simt un fel de geniu al sexului pentru că am învăţat amândoi din greşeală în greşeală ce vrem unul de la altul, atât din punct de vederem sexual, cât şi din cel al problemelor plictisitoare de încredere şi intimitate. Mai nou chiar folosesc şi expresii precum „partenerul meu" sau „să facem dragoste." Recunosc că mă face să mă simt ca un fel de bacantă hipioată şi distrusă, dar cine eşti tu să mă judeci?

Ştiu la ce te gândeşti (dacă eşti vreunul dintre prietenii mei cu care am vorbit despre asta): „Nu te urăsc mulţi oameni pentru c-ai scris articolul ăla în care te-ai luat de poliamor?" Da, cam aşa e. Dar eu şi prietenul meu o facem complet altfel. Să fii o persoană care se bucură de poliamor înseamnă să ieşi cu mulţi oameni de care să fii îndrăgostită şi sincer cine naibii are timp să iubească mai mult de o persoană? La mine e vorba mai mult că suntem amândoi cam curvari, dar ca un cuplu, deci suntem un cuplu infidel. Evident sunt multe probleme într-o relaţie de tipul open relationship, dar nu mai multe ca în alte forme de cupluri.

Dintre problemele pe care le suportăm ca un cuplu cred că cea mai nasoală e cea în care le spunem altora despre relaţia noastră, oameni de la masă ajung mereu să vorbească doar despre asta tot restul serii. Şi o ţin într-una cu întrebări şi poveşti şi expresii precum „Am avut un fost care era într-un open relationship, îl chema Jason şi nu i-a mers deloc, dar hai să-ţi povestesc timp de o oră cum acea perioadă din viaţă l-a afectat emoţional…"

Deşi de obicei mă doare-n cur de viaţa amoroasă a unor străini, uite câteva lucruri pe care nu ar trebui să le spui niciodată oamenilor care sunt într-un open relationship.

„NU EŞTI GELOASĂ?"

Răspunsul este: Da, fireşte. Tot ce-am învăţat despre relaţii e bazat pe modelul posesiunii, care spune ceva de genul: „prin inelul ăsta, te declar castrat. Nu ai voie să te mai uiţi la nicio altă fiinţă într-un mod sexual, mai ales la fiinţele care arată bine. Doar la mine. Deşi vom ajunge amândoi bătrâni şi scârboşi."

Evident îţi ia ceva să te obişnuieşti să nu intri într-o criză de furie după ce auzi că „partenerul" tău i-a făcut un cunilingus alteia. Dar dacă te pune cineva să zici de ce e importantă perechea ta pentru tine o să zici „pentru că nu atingem alţi oameni" sau o să enumeri o listă cu trăsăturile umane care te-au atras la ea în primul rând? Jelozia are loc în orice relaţie fie ea monogamă, semimonogamă sau poligamă, iar orice fel de relaţie romantică poate beneficia de o lipsă de posesivitate şi nesiguranţă. Aşa că celor ce zic asta le răspund un mare „AŞA ŞI?"

„DAR CHIAR POATE SĂ MEARGĂ?"

Imaginează-ţi că-i spui cuiva că ieşi cu unul într-o relaţie tradiţională şi că eşti fericită şi că-l cheamă Trevor şi că îl place şi ea. Şi pe la jumătatea unei anecdote despre ce făcea Trevor la cina lor aniversară tu îi spui: „marfă povestea, dar eşti sigură că nu te minţi sigură că sunteţi fericiţi? Suna ca şi cum tot ce trăiţi voi e o minciună."

Vezi cum e? Îţi place?

„MI SE PARE INCREDIBIL ŞI MĂ BUCUR PENTRU VOI, DAR EU N-AŞ PUTEA SĂ FAC AŞA CEVA"

Asta mă enervează cel mai tare pentru că e atât de agresiv de pasiv-agresivă. Înţeleg că relaţia mea poate părea puţin înfricoşătoare (pentru că e diferită şi schimbarea vine greu), dar eu nu-ţi cer să îţi fuţi relaţia ta. Nici măcar nu te întreb dacă te-ar interesa. Noi o facem, dar nu vrem să convertim planeta.

Noi pur şi simplu…o facem. E de căcat să mă iei de sus şi să-mi spui ce drăguţ e că fac ceva diferit, dar să reafirmi clar că tu n-ai face niciodată aşa ceva. Practic te lauzi cât de încuiată eşti şi aperi status quo-ul, fără să-ţi dai seama. Încetează.

„… VREI SĂ NE FUTEM?"

Un lucru amuzant şi ciudat când eşti un pervers semideschis e că unii dintre prietenii tăi (şi mulţi necunoscuţi) te văd ca pe un loc sigur în care să-şi refuleze frustrările sexuale. E greu să te iei de ei în situaţiile astea, mai ales că nici eu nu pot să zic exact cum mă face să mă simt, pentru că tind să fiu mult mai dispusă la astfel de invitaţii din partea oamenilor care arată bine.

Pe de o parte dai de necunoscuţi care presupun că o tipă care-i în open relationship e o curvă pe care poate s-o babardească primul venit şi asta mă scârbeşte. Pe de altă parte port dialoguri foarte intime cu oameni despre preferinţele şi interesele lor secrete. Şi apoi mă întreabă „cum ar fi să ne lingem acum?" Îmi plac oamenii ăia.

Pe scurt oricine a mers singur la o nuntă de familie sau homosexual fiind într-o casă de conservatori sau a fost martor la o despărţire dintre priteni care păreau în paradisul cuplării ştie că să fii definiti după statutul relaţiei sau preferinţele sexuale e monoton şi reductiv. Cel puţin e un mod de a fute o conversaţie. Dacă vrei să vorbim pe larg despre relaţii e bine, dar nu vreau să vorbesc tot timpul despre asta. Scoate-mă la cafea sau mai bine la ceva alcoolic şi la un moment dat sigur ajungem şi acolo, bine? Până atunci hai să faci mişto de tipul ăla scund şi îndesat cu barba dubioasă. E mult mai distractiv pentru amândouă aşa.

Urmăriţi-o pe Monica pe Twitter: @monicaheisey

Traducere: Mihai Popescu