Cele mai urâte case din Capitala Europei

Ugly Belgian Houses e cunoscut pentru criticile dure la adresa arhitecturii domestice belgiene eclectice. Inițiat de managerul social media și jurnalistul Hannes Coudenys în 2011, proiectul a câștigat followeri în toată lumea pe Tumblr și Instagram și acum va fi publicat ca album. Creat de Specht Studios și publicat de Borgeroff-Lamberigts, volumul lui Coudenys are în vizor hazardul și natura urâtă ce caracterizează casele și planurile de urbanizare din zona rurală a Belgiei. Ceea ce a început ca un proiect micuț și amuzant într-o mică națiune europeană a atras atenția asupra Belgiei pentru designul unic și individual al clădirilor care a stârnit admirația și furia iubitorilor de arhitectură din toată lumea.

M-am întâlnit cu Coudenys și l-am întrebat cum s-a schimbat misiunea lui de-a lungul timpului, ce face Belgia atât de specială și câți oameni îl urăsc la el acasă.

The Creators Project: Cum a început Ugly Belgian Houses?
Hannes Coudenys: Pur și simplu am făcut o fotografie și am pus-o online și au dat like o grămadă de oameni. Majoritatea au comentat: „E adevărat! Belgia e plină de case urâte." Nu sunt arhitect, dar a fost mișto să învăț atâtea lucruri despre arhitectură, istoria ei, de unde ni se trage chestia asta, cum e posibil să construim stiluri atât de diferite și cum s-a ajuns la haosul ăsta. A început ca ceva amuzant – încă are scopul să fie amuzant – și-mi place să văd cum comentează belgienii și oamenii din toată lumea despre casele astea. E amuzant că a început o discuție atât de serioasă despre cum se construiește în Belgia.

Corect! Ai spus că Ugly Belgian Houses a pornit și de la dezamăgirea ta față de mediul construcțiilor. Dar ai reușit să faci pe toată lumea interesată de arhitectura domestică unică a Belgiei. Lucrezi de mult timp la acest proiect și ai primit tot felul de reacții – negative, pozitive, acționări în judecată. Ce impact au avut asupra activității tale?
Totul s-a schimbat. Sunt mai puțin nemulțumit. Călătoresc mult – am mers cu mașina, acum câteva săptămâni, prin Olanda, Germania, Danemarca, și am observat că țările astea au mult spațiu liber în zona rurală. Dar Belgia e o țară foarte, foarte mică și n-ai cum să nu remarci casele, sunt peste tot. Dar îmi place la nebunie: libertatea de construire de aici alimentează creativitatea. E și în sângele meu chestia asta.

Ai devenit un fel de ambasador al țării tale și al colecției de arhitectură urâtă. Care a fost reacția Belgiei la blog și la carte?
Reacțiile au fost variate – majoritatea belgienilor mă urăsc, dar oamenii care stau pe Dezeen și pe Facebook au simțul umorului și, bineînțeles, le place.

La fiecare postare sunt oameni care spun „Îmi place" și oameni care spun „Nu-mi place". Uneori postez case despre care nu sunt convins că sunt urâte, dar îmi place să văd reacțiile oamenilor la clădiri. Un proprietar de casă a scris într-un interviu la ziar că atunci când l-am abordat ca să-i fotografiez casa pentru carte, nu i-am zis că titlul cărții o să fie Case Belgiene Urâte. M-a întrebat de ce nu i-am zis Case Belgiene Speciale. Și într-adevăr, devine tot mai dificil să folosesc termenul.

Ce părere au belgienii despre casele lor urâte?
Sunt foarte, foarte mândri. Majoritatea nu le văd urâte deloc – le-au construit ca să-și exprime creativitatea și caracterul unic. Le place să adauge detalii cum ar fi cutii poștale și alte accesorii și le place să-și prezinte casa. În Belgia, aproape toată lumea are o casă. Când îți termini studiile, te căsătorești și-ți construiești o casă sau cumperi o casă și o renovezi. E un ciclu natural al lucrurilor în cultura noastră de foarte mult timp. Aici casele se construiesc cu propriul tău arhitect. După al Doilea Război Mondial, guvernul a promovat mult zona rurală, ca locul ideal de trai. Așa că s-au mutat toți la țară și nu mai avem deloc zonă rurală. O să dispară cu totul în zece ani.

Acum există mai multe legi de planificare urbană și clădirile dubioase au început să dispară în Belgia. Cred că trebuie să documentez cum era înainte, pentru că belgienilor le place mult stilul ăsta haotic. Mergem în vacanță, dar mereu ne place să ne întoarcem la ciudățeniile noastre. E foarte mișto că oamenii au început să observe cum trăim. Sunt oameni care cumpără cartea și-mi spun că vor să vină în Belgia să vadă toate minunățiile cu ochii lor.

Ai început cu un blog, dar acum o să publici o carte. Cum s-a întâmplat treaba asta?
Editura m-a contactat acum doi ani și am știut imediat că n-o să fie prea ușor. În Belgia, avem legi stricte ale drepturilor de autor: când fotografiezi o casă, trebuie să ai acordul celui care a făcut design-ul, pentru că e considerată operă de artă. În plus, trebuie să ai și acordul proprietarului. Am sunat patru-cinci sute de proprietari și doar cincizeci au fost de acord.

În orice caz, și atitudinea oamenilor s-a mai schimbat. Inițial mă considerau un dobitoc care-și dă cu părerea despre casele lor. Dar apoi s-au prins că faza cu arhitectura e o trăsătură tipic belgiană și e ok să se vorbească despre asta.

Urmărește Ugly Belgian Houses pe Tumblr și pe Instagram.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre arhitectură:
Modernismul Socialist trebuie prezervat la fel de bine ca arhitectura interbelică Fotografiile astea își fac de cap cu geometria arhitecturii din Istanbul Cele mai tari modele de muzee din 2015