Masacrul din Orlando e legat de ura oamenilor față de gay, orice ar zice presa

Owen Jones părăsește platoul Sky News

A durat mult până când BBC să înceapă să raporteze despre cel mai mare masacru din istoria Americii la televizor duminică, pentru că postul de televiziune era ocupat să arate filmări de la ziua de naștere a reginei. Daily Mail n-a scris nimic despre cel mai mare atac terrorist de pe teritoriul American de la căderea turnurilor gemene încoace și a preferat să facă speculații despre imigranții turci și să ofere imagini cu bijuteriile reginei. The Express a scris ceva despre asta pe prima pagină, dar mult mai mic decât articolele despre regină și pensii. Dacă vrei să citești povestea, trebuie să mergi la pagina 4. The Telegraph are un reportaj despre asta, dar fără fotografii cu vinovatul sau cu victimele sau cu clubul de noapte; imaginea de lângă articol o înfățișează pe regină, zâmbitoare, înconjurată de steaguri britanice.

În Orlando, în decursul a trei ore îngrozitoare, un bărbat care ura persoanele gay a ucis cincizeci de oameni. A fost un atac terorist motivat de homofobie. Se spune că bărbatul ar fi fost asociat cu ISIS. Totuși, a fost un atac terorist motivat de homofobie.

Presa britanică nu știe sigur cum să raporteze despre această atrocitate și cât spațiu să-i ofere. Am auzit că ar fi din cauză că s-a petrecut în străinătate, dar mai un motiv, și mai sinistru: sentimentul că „li s-a întâmplat persoanelor gay și nu nouă ". În Paris, în luna noiembrie, atacurile din baruri, cafenele și o sală de concert au stârnit empatie la scară mare în Marea Britanie. Aproape toată lumea știe cum e să mănânci, să bei, să te vezi cu prietenii, să asculți un concert și, în mod îngrozitor, acum își pot și imagina cum e ca aceste experiențe să fie întrerupte brutal de violențe și focuri de armă. După tragicele evenimente din Paris, toți am fost solidari cu Parisul și ne-am pus la profil tricolorul Franței.

Dar ucigașul din Orlando a avut drept țintă persoanele LGBT care dansau într-un club gay. Dacă n-ai simțit niciodată nevoia să mergi în genul acela de spațiu sau dorința disperată de un adăpost în care să poți fi tu însuți, atunci e greu să înțelegi durerea profundă de a vedea cum acest sanctuar e distrus cu violență și groază. Se presupune că cluburile gay sunt un adăpost care te ferește de ură și teamă și prejudecăți. Sunt spații în care o minoritate discriminată și agresată constant poate evada din realitatea crudă ca să bea și să danseze și să se îndrăgostească, liber și deschis, fără să se teamă.

Căsătoria gay e legală în multe părți din America și în Marea Britanie, dar această acceptare legislativă nu înseamnă că persoanele gay sunt protejate de șoferii care le scuipă pe stradă sau de trecătorii care le înjură pentru că se țin de mână sau de psihopații care le iau la bătaie doar pentru că au ieșit noaptea din club la o oră nepotrivită, pe o stradă nepotrivită. Am scris de multe ori despre drepturile persoanelor gay și de fiecare dată am primit cel puțin un comentariu ignorant de genul: „Eu nu simt nevoia să vorbesc despre heterosexualitatea mea. Tu de ce simți neapărat nevoia să vorbești despre condiția de a fi gay?"

Această lipsă fundamentală de înțelegere a fost demonstrată cu o stângăcie fantastică duminică seara la Sky News. Jurnalistul Owen Jones, de la The Guardian , discuta despre masacrul din Orlando cu invitata Julia Hartlet-Brewer și gazda Mark Longhurst. Jones a zis că a fost una dintre cele mai mari atrocități comise împotriva persoanelor LGBT în epoca modernă. În mod incredibil, Longhurst a sărit să-l corecteze. A fost totuși un act comis împotriva ființelor umane, nu?" a sugerat el, ajustând conversația astfel încât să se simtă și el inclus în această atrocitate. Discuția s-a încins tot mai tare și până la urmă Jones a ieșit de pe platou. Bine a făcut.

Când Omar Mateen a intrat în clubul Pulse duminică noapte, înarmat cu o mitralieră, și a ucis, timp de trei ore, oamenii prezenți, poți fi sigur că omul s-a dus acolo cu gândul să ucidă persoane gay. Să spui că e un atac asupra umanității înseamnă să refuzi să-l numești ceea ce este. Și să refuzi să recunoști asta înseamnă să promovezi diviziune și ostilitate, ceea ce limitează empatia. Rușine ziarelor care au considerat că acest eveniment tragic nu dă bine pe prima lor pagină.

Urmărește-o pe Rebecca Nicholson pe Twitter.

Urmărește VICE pe Facebook .

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre persoanele LGBT pe VICE:
Am întrebat mai mulți bărbați de ce le place să se îmbrace ca niște femei
Am petrecut o zi cu cea mai cunoscută Drag Queen din Berlin
Sunt fiul gay al unui preot român care a strâns semnături împotriva homosexualilor
În București, profesorii încă întreabă elevii gay dacă urăsc femeile