​Max Payne a fost jocul care mi-a înțeles depresia

Pe vremuri nu puteam dormi. Aveam 17 ani și aveam probleme cu prietena și cu notele – căcaturi din astea. Locuiam singur, așa că noaptea rămâneam singur cu gândurile mele și mă plimbam de nebun prin casă. Uneori mă uitam la filme ca să-mi ocup timpul cu ceva, dar după o vreme m-am plictisit și de ele, mai ales că la unele mă uitasem de mai multe ori.

La fel și cu jocurile, nici ele nu mai reușeau să mă scoată din căcat. Fusesem diagnosticat cu depresie și luam medicamente.

Singura salvare a fost Max Payne. Jocul ăsta vechi, scos prin 2001, m-a uns la suflet în această etapă din viața mea, în primul rând pentru că personajul principal, Max, trecea și el prin niște momente cumplite. Soția și fiica lui Max sunt ucise la începutul jocului, iar el hotărăște să se răzbune. Avea aspect de bandă desenată și nu prea era comparabil cu viața unui adolescent care se pregătește de examene, dar totuși, simțeam că sunt pe aceeași lungime de undă cu Max. Doar suferea. Și eu sufeream.

În plus, toate personajele din celelalte jocuri pe care le aveam erau eroi prin excelență, lipsiți de complexitate. Max Payne, în ciuda firului narativ sexist și stupid, era ceva mai nuanțat. Nu era un joc în care toată lumea se distra non-stop – pe lângă Max, văduvul alcoolic, toate personajele din Max Payne erau dependenți de droguri, criminali sau prostituate. Adolescentul din mine se simțea mai în largul lui în lumea asta virtuală. Poate că viața mea nu era atât de deprimantă ca a personajelor, dar toți ne simțeam nasol – asta era clar.

Apoi mai era și decorul. Majoritatea jocurilor pe care le dețineam erau vesele și însorite. Până și horror-ul de război Gears of War era destul de strălucitor – culorile erau desaturate intenționat, dar monștrii erau mari și armele erau gălăgioase, nu te deprima estetic așa de tare ca Max Payne.

Max Payne se petrecea prin cluburi de noapte, moteluri, parcări și cuiburi de drogați. Talpa societății. Și oricine a fost deprimat vreodată știe că, cu cât vrei mai tare să te faci bine, cu atât te zvârcolești mai tare în propria mizerie. Jocul mă făcea să simt că e bine să mă scald în mizerie alături de alți amărâți. Mi-a permis să explorez o lume dominată de vicii, ruine și moarte, o lume total varză. În timp ce jucam, simțeam că încep să înțeleg viața, iar problemele mi se micșorau. Simțeam că fusesem ales special să sufăr și că lumea era un loc îngrozitor. Nu știu dacă asta era neapărat bine, dar în orice caz, nu mă mai simțeam atât de singur.

Bineînțeles, îmi plăcea și că acțiunea se petrece noaptea. Jucam Max Payne când aveam insomnii, așa că am rezonat imediat la bezna continuă din joc și la remarcile lui Max despre cum nu reușește să doarmă. Simțeam că jocul fusese creat special pentru mine.

Nu vreau să ridic în slăvi Max Payne și să-i cresc credibilitatea artistică, pentru că, la urma urmei, e un joc în care poți folosi grenade de mână ca să arunci în aer dependenți de droguri sau să împuști fatal un tip cât timp stă cu chiloții-n vine. Dar există un citat din Alan Bennett care reflectă perfect cum am trăit experiența: „Cele mai bune momente când citești sunt atunci când dai peste ceva – un gând, o simțire, o perspectivă asupra lucrurilor – care credeai că-ți e caracteristic. Iar acum găsești ceva-ul ăla la altcineva. Și simți că te-a luat cineva de mână."

Când jucam Max Payne noaptea, singur, eram într-o perioadă foarte întunecată. După ce l-am terminat, nu m-am mai simțit așa de singur, am putut face față lumii altfel. N-aș merge până acolo să spun că Max Payne m-a vindecat de depresie, pentru că la asta au contribuit în primul rând doctorii, familia și medicamentele. Dar în nopțile lungi în care l-am jucat, prin faptul că mi-a demonstrat că nu toată lumea era fericită și că nu eram singurul ales să sufere în lume, Max Payne a fost jocul care m-a ajutat să dorm.

@mostsincerelyed

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre jocuri:
Jocul video al lui Kanye West are toate șansele să fie super tare Noul joc video „Game of Thrones" a dat lovitura Un idiot a făcut un joc video numit „Simulatorul de sex cu Muhammad 2015"