Nimeni nu vrea să locuiască în oraşul arctic Vorkuta

Nu ştii niciodată când treci cu trenul de linia aia imaginară care separă restul lumii de cercul polar arctic şi ajungi în oraşul Vorkuta. După 48 de ore şi 26 de staţii din Moscova, cerul se uneşte cu pământul, iar îngheţul sălbatic consumă totul din jur. De ce ar construi cineva un oraş aici, în cel mai groaznic loc din lume? Şi cum au reuşit s-o facă?

În mijlocul peisajului înzăpezit se ivesc şi câteva clădiri. Este Yur-Shor, o aşezare unde acum zece ani locuiau cinci mii de oameni. Serghei este unul din ultimii trei localnici rămaşi. Este un miner pensionat care suferă de probleme respiratorii din zilele lui de ortac. „Noi suntem ultimii rămaşi," mi-a explicat. „Au închis şcolile şi farmaciile şi nu mai există nici magazine. Trebuie să conducem kilometri întregi pentru un colţ de pâine."

Serghei a trimis mai multe scrisori Curţii Supreme de Justiţie, Curţie de Auditori şi Naţiunilor Unite, în care a cerut o soluţie pentru situaţia lor dramatică. Dar în fiecare zi îşi găseşte cutia poştală goală. „Se pare că toată corespondenţa din Yur-Shor e reţinută în ţară," mi-a spus în timp ce dădea din umeri, în pat. Deşi el locuieşte în Vorkuta din totdeauna, acum câteva luni a început să se gândească să plece undeva în sud, ca restul oamenilor. Salteaua de sub el este ultima urmă de cămin uman din casa lui, restul lucrurilor sunt în cutii şi aşteptă mutarea.

Yur-Shor este una dintre cele 13 localităţi din jurul oraşului Vorkuta, din Republica Komi. Zilele astea, toţi locuitorii acestora se mută în sud, spre un climat unde oamenii chiar pot să facă diferenţă între cele patru anotimpuri.

Vorkuta a fost o parte esenţială a fostului URSS. Oraşul este notoriu pentru cele mai groaznice gulaguri din perioada stalinistă. De fapt, oraşul a fost construit de prizonierii din acele tabere. Una din activităţile lor principale a fost minarea cărbunelui, ca să hrănească aparatul de stat sovietic.

În ultimii ani, ruşii par din ce în ce mai interesaţi de teritoriile lor nordice. Milioanele de tone de hidrocarburi de pe fundul Oceanului Arctic sunt prea valoroase să fie uitate. Datorită conductelor, oraşul a devenit o poartă către noua bogăţie din Siberia, dar asta nu înseamnă c-a crescut nevoia de resurse umane.

Iernile lungi din zona arctică fac oraşul un loc ideal pentru vise demente. Ideile consiliului local ca să facă zona mai atractivă au inclus o propunere pentru transformarea zonei într-una de teste nucleare şi una de transformare a gulagului în parc tematic.

În era sovietică, Stalin a ordonat instalarea unor pancarte imense precum „Pace lumii" sau „Glorie celor care locuiesc deasupra cercului polar." Aceste mesaje au devenit o parte integrală a Vorkutei. Mulţi părăsesc oraşul, dar posterele lui Stalin rezistă testul timpului şi luptă să nu dispară odată cu restul zonei.

Traducere: Mihai Popescu

Urmărește VICE pe Facebook:

Vezi și:
De ce-ți moare iPhone-ul brusc de la frig?
Zăpada e un coșmar pentru Cairo
Refugiații sirieni mor de frig din cauza iernii