Oamenii de la Roşia Montană se bucură c-a picat legea exploatării, dar nu se îmbată cu apă rece

Foto: Tică Darie

La începutul lunii a picat în Parlament legea minereurilor de la Roșia Montană, care spunea că o companie privată care face afaceri cu statul te poate da afară de pe terenul tău în numele „binelui general”, reprezentat în cazul ăsta de exploatarea minieră.

Pentru militanţii ecologişti şi localnici a fost o mare victorie, dar pentru restul lumii respingerea acestei legi pare să nu fi schimbat nimic. Cei de la Gold Corporation sunt surprinzător de tăcuţi în perioada asta, deşi au disponibilizat patru sute de angajaţi în martie. Pe de altă parte, conform planului urbanistic general, localitatea rămâne una minieră, deci sătenii nu prea se pot ocupa cum trebuie cu nimic altceva şi sunt ţinuţi în cumpănă.

Turismul merge surprinzător de bine prin zonă, datorită festivalului Fân Fest, dar şi datorită mediatizării pe care a primit-o localitatea atât prin publicitatea plătită de RMGC, cât şi prin proteste. Dar nu se ştie dacă genul ăsta de festivaluri şi evenimente precum Paştele la Roşia Montană sunt destul să ţină zona în viaţă. Am sunat câţiva locuitori să vedem dacă s-a schimbat în vreun fel viaţa oamenilor de acolo, cum merg turismul şi agricultura şi ce urmează în campania pentru salvarea Roşiei Montane.

VICE: Care e atmosfera la Roşia dupa ce a picat legea minereurilor în Parlament? 
Niculina Jeflea: Aici e o linişte totală de ceva vreme. Au plecat din Roşia mulţi de la Gold. Nu  mai sunt aşa de mulţi oameni la mina Cătălina Monuleşti. Nu prea mai lucrează.

Se mai face exploatarea?
Eu zic că nu. Vecinii mei, ăia înflăcăraţi care s-au închis în mină să-i vadă Ponta, zic că nu cred că se mai face proiectul vreodată. Şi nici nu par prea supăraţi.

Se extrage aur acum la Roşia ilegal?
Nu ştiu, deşi a tot forat Goldu' prin Roşia. Şi, înainte să îi concedieze pe ăia patru sute, le-a zis la ăştia de aici să meargă să taie lemne din pădure, să aibă pe iarnă. Au tăiat mult.

Poate Roşia Montană să trăiască din altceva decât minerit?
Din turism şi agricultură. Uite, Nariţa, fostul primar care e responsabil pentru multe mânării cu Gold-ul, a adus vreo 60 de oi din Gura Băii în Roşia, luna trecută. Altul, un şef de mină de la Baia de Arieş, a adus vreo 70 de capete de animale, de la ferma lui din Baie. Şi oamenii care voiau să vândă terenul mai scump la Gold şi au ridicat barăci de lemn pe pământuri, încep să le vândă la alţii. Acolo pot să cazeze turişti.

Ce rol au avut mişcările de stradă în respingerea legii?
Pfoaaiii. Dacă nu erau oamenii, cred că era prăpăd. Nu le păsa ălora de la putere de noi. Acum s-au documentat zeci de mii de oamenii.

Ar suferi Roşia dacă ar pleca compania  mâine?
Bine-ar fi să plece de tot, să ne facem şi noi o cooperativă muncitorească. Uite, femeile pot să lucreze de mână covoare, haine, multe se pot face dacă ne lasă în pace. Au pus mâna pe tot! Au zis că renovează pentru noi brutăria şi complexul. Le-au renovat şi au rămas la ei. Brutăria nu funcţionează, iar în complex şi-au făcut birouri şi centru de informare.

Cum vă înţelegeţi cu vecinii care au lucrat la Gold, acum că-i tot dau afară?
Nu mai simt presiunea Goldului, că erau mereu cu ochii pe ei, să nu cumva să vorbească cu opoziţia. Acum râdem, ne povestesc cum s-au închis în mină şi l-au păcălit pe Ponta.

VICE: O să se mai facă proiectul, acum că nu mai există bază legală pentru el?
Eugen David: S-a demonstrat că totul este ilegal, aşadar nu se poate face nici pe viitor. Dar nu văd câştigată lupta cu RMGC până nu se termină războiul, iar asta înseamnă mult de tot.

S-au schimbat angajaţii RMGC din zonă în ultimul timp?
Oamenii companiei nu mai au încredere în proiect, şi-au dat seama că erau folosiți. Când au scăpat de locul de muncă, au devenit mai liberi. Erau cu compania din presiune, nu din convingere. Pentru moralul meu, pentru asociaţia Albunus Maior, e bine să vedem asta, înseamnă că nu toată lumea care nu e în opoziţie e împotriva noastră.

Ce vor face localnicii care lucrau pentru RMGC, când va pleca compania?
Va fi o stare de şoc, de negăsire a locului, pentru că au fost învăţaţi să stea într-un sistem, să fie angajaţi, le e greu să repornească ceva cu propriile puteri. Pentru asta trebuie să intervină şi autorităţile, să nu mai stea la formol, să încurajeze dezvoltarea alternativă.

Aţi făcut turism până acum în Roşia. Este fezabil ca domeniu economic?
Turismul e ceva real, dar ca orice ramură economică, poate fluctua. Trebuie o combinaţie de alternative: agricultură, turism, mobilă, mici fabrici etc. Eu am o fermă, aleg agricultura.

Ce rol au avut mişcările din stradă în respingerea legii?
Au transmis pentru prima dată clasei politice ceva clar: vrem să faceţi şi ce vrem noi. A fost printre puţinele momente din istoria post-democratică în care politicienii au dat înapoi de la o legislaţie în faţa presiunii publice. Momentan, rolul ăsta e ca o floare într-un câmp de spini, dar trebuie să devină o normalitate ca deciziile politice să fie luate în funcţie de voinţa societăţii civile.

Ar trebui să se implice Uniunea Europeană?
UE nu trebuie să facă ceva special pentru Roşia, decât să vină să asculte comunitatea, să nu pună piedici. Sunt plătiţi de contribuabili, nu trebuie să ne facă un favor,  ci să ne respecte drepturile la dezvoltare, la un mediu curat.

VICE: Oare o să se oprească exploatarea, acum că nu mai au bază legală pentru ea?
Ciprian Jurcă: Încă nu se lasă ei. Dacă au dat un aşa proiect de lege, cine ştie ce mai pregătesc pe ascuns.

Aţi vrea să schimbaţi legea care declară Roşia localitate minieră?
N-am vorbit încă despre asta, dar cred că declararea zonei ca fiind mon-industrială nu a ţinut doar de primărie, s-au pus presiuni de mai sus, aşa că nu cred că e uşor să îi facem să schimbe legea.

Poate Roșia Montană să trăiască din turism?
Nu cred, oamenii vin, văd, pleacă. Poate ar putea trăi o mare parte din localnici, dar trebuie să se întâmple şi alte activităţi.

De ce credeţi că nu mai ies aşa de mulţi oameni în stradă pentru Roşia ca toamna trecută?
Românul preferă să se uite la televizor la proteste, decât sa iasă, iar oamenii, deşi se plâng, au impresia că încă nu e foarte rău în România. Dacă le-ar fi mai rău, cred că ar ieşi.

Vă e teama că localitatea va avea de suferit după ce s-ar retrage compania minieră?
Hai să punem altfel problema. Rămâne compania, face proiectul, în 16 ani termină şi pleacă. Noi, în satul Corna, suntem în zona afectată direct, aşa că vom fi expropriaţi şi plecăm în alte oraşe. Dar ăia, care nu sunt expropriaţi, care sunt în zonele apropiate, ce o să facă, dezvoltare durabilă pe un decantor şi pe haldele de steril? Dacă RMGC pleacă acum, ar mai fi o speranţă pentru oamenii rămaşi.

VICE: S-a schimbat ceva la Roșia după căderea legii?
Călin Caproş: Nu e vizibilă nicio schimbare radicală și nici nu va fi, cel puţin până la prezidenţiale. Şi nu văd nicio tentativă din partea companiei de a face ceva, mai ales că şi-au concediat o mare parte din angajaţi.

Care ar fi următorul obiectiv pe lista mişcării pentru Roşia Montană?
Noi nu suntem proactivi, suntem reactivi. Nu avem o strategie clar elaborată şi nu urmărim un ţel pe următorii cinci ani. Dacă mâine compania ar spune că pleacă din ţară, tot ar mai dura câţiva ani să se clarifice întreaga situaţie.

Aţi văzut vreo schimbare la siturile RMGC în ultima vreme?
Cei care au fost concediaţi încet-încet se resemnează. Chiar şi cei angajaţi par că şi-au pierdut încrederea în conducătorii lor. Pe de altă parte, faptul că ei mai aşteaptă nişte salarii până în decembrie, s-ar putea să fie tot o manevră să-i țină pe loc, să nu meargă undeva cu trai mai bun sau spre altă meserie în zonă.

A început să meargă turismul în zonă acum c-au venit oameni şi de Paşte, nu doar la Fân Fest?
Prin festivalul Fân Fest, dar şi prin prezenţa companiei am primit o publicitate nesperată. Chiar şi unii angajaţi ai companiei au investit în turistim şi-n doi ani a început să le meargă. În afară de exploatarea aurului, singurele direcţii economice ale zonei sunt cea turistică sau cea creşterea a animalelor.

VICE: E o atmosfera festivă la Roșia acum c-a picat legea?
Claudia Bereczeky: N-am serbat nimic. Aici e liniștea și pacea pe care mi-am dorit-o de mult.

Am înțeles c-au fost lăsați pe bară sute de angajați RMGC lunile astea. Ei ce fac?
Unii au intrat în șomaj și alții s-au angajat. Majoritatea celor care erau șoferi la companie conduc acum tiruri.

Ce ar urma în localitate, dacă s-ar retrage mâine compania?
Va dura un pic să se schimbe ceva, că vom fi tot sub norul companiei. Doi-trei oameni nu pot face turism fără ajutorul statului.

Care va fi următorul punct în luptă?
Deocamdată, cât compania are licența de exploatare până în 2018, nu ai ce să faci până nu se schimbă PUG-urile. Timpul le va rezolva pe toate.

Poate veni soluția de la Uniunea Europeană?
Nici la ei nu e foarte grozav.

VICE: Cum e la Roșia, acum c-a picat legea minereurilor?
Sorin Jurcă: Liniștită. Și cei mai înverșunați susținători ai proiectului au înțeles că legea nu merita să treacă. Atmosfera s-a schimbat de la 1 martie, când compania a concediat vreo trei sute de persoane și după aceea încă vreo sută de la 1 iunie.

Dintre cei concediați sunt și oameni din Roșia?
Puțini, majoritatea erau navetiști. Dacă sunt zece roșieni dintr-o sută de angajați rămași, e mare lucru.

Cum o să vă înțelegeți cu ei acum? O să vă poarte ranchiună că și-au pierdut locul de muncă?
Situația asta nu e de azi de ieri, ci chiar s-a prelungit pe 18 ani. Ei sunt tot așa de reticienți. Sunt oameni care nu ne mai vorbesc și asta se vede și mai acut acum. E ură multă între cele două tabere. Ei sunt bine, sunt încă ținuți în puf. Și-au primit trei salarii compensatorii, sunt în șomaj. O să mai primească încă trei în noiembrie, dacă sunt cuminți și nu fac pact cu noi, nu se angajează la opoziție și nu participă la mitinguri.

Ce credeți c-o să urmeze în lupta pentru Roșia Montană?
Așteptăm pe 17 experți de la Fundația Europa Nostra care vor vorbi cu autoritățile și cu localnicii despre cele șapte situri amenințate. Este un program pentru restaurarea patrimoniului, care s-ar desfășura pe cinci ani, cu implicarea unor bănci europene. Dar acest lucru este mai complicat, pentră că cei de la companie dețin cele mai multe dintre casele de patrimoniu și galeriile subternare care se întind pe șapte kilometri.

Apropo de patrimoniu, cum merge turismul?
Compania a investit bani și s-a întors publicitatea împotriva lor. Vin foarte mulți străini care apreciază locul. Vin autocare aproape zilnic cu excursii organizate la galeriile romane, dar acolo nu pot intra mai mult de 40 de persoane. Anul trecut compania a ținut evidența turiștilor care au călcat în muzeul lor al mineritului și spuneau c-au fost zece mii. Nu toți au și stat în Roșia. Au venit, au băut o bere și-au plecat, deci nu putem trăi doar din asta, dar e o șansă care nu trebuie irosită.

Ce-ar trebui, ca să devină zonă turistică?
Zona e blocată printr-un plan urbanistic local și regional, nu putem să oferim turiștilor ce vor. Nu putem să facem pensiuni sau locuri de agrement bine păstrate.

Citește mai multe despre Roșia Montană:

Culisele tranzacției penale în cazul “Roșia Montană”

După Roșia Montană, urmează Transilvania

Traficul de morţi de la Roşia Montană