Colma e un orăşel la sud de San Francisco, între aeroport şi oraş. Surprinzător, mulţi dintre cei care locuiesc acolo şi cu care am discutat nu s-au gândit niciodată cu adevărat la faptul că sunt aproape două milioane de oameni îngropaţi în orăşelul ăsta care se întinde pe aproximativ două mile. Oraşul este o necropolă, adică un „oraș al morților" la propriu.Când am ajuns prima oară în Colma, afară era întuneric beznă. Împreună cu prietenul meu Tom voiam să fotografiem răsăritul de acolo. Am citit poveşti despre abundenţa mormintelor şi a cimitirelor din Colma. Însă nu-mi imaginam că sunt morminte peste tot, inclusiv pe marginea străzilor şi în faţa mall-urilor. Ce-am văzut când am coborât din tren era cam la fel de bizar cum anticipasem. Oamenii erau super prietenoşi şi cu adevărat fericiţi să vorbească despre cimitirele lor, pe care le consideră parcurile oraşului. Vorbesc despre morţii din Colma ca despre vecinii lor şi nu se mai opresc din glume cu cât de liniştţi şi tăcuţi sunt.
Publicitate
E o combinaţie bizară de American dream şi American horror story, cu o doză mare de capitalism. Declarată în 1924 cea mai mare necropolă din ţară, întreaga comunitate culturală şi socio-economică constă în înmormântări şi mennţinerea cadavrelor. În 2010, în Colma erau undeva la 1800 de locuitori. Cu aproape două milioane de cadavre-ngropate pe-o suprafaţă de două mile pătrate, morţii îi depăşesc grav la număr pe vii. Însă cât am stat acolo am observat că înciuda cifrelor ăstora alarmante, oamenii ăştia care practic trăiesc într-un cimitir imens sunt cu adevărat fericiţi, iar viaţa în Colma e chiar foarte normală.Eric Arthur Fernandez este un fotograf care trăieşte şi lucrează în Brooklyn, NY. Vezi aici mai multe lucrări. Şi-l poţi urmări şi pe Tumblr şi Twitter. Vezi şi:Petreceri cu trambuline şi maşini în flăcăriHenry Hargreaves fotografiază ultimele mese ale condamnaților la moarteŞi în St. Petersburg oamenii se dau cu skate-ul
