Sunt bucureștean, deci tot ce știu despre Timișoara e ce-am văzut cât eram în trecere p-acolo și din niște documentare deprimante legate de Revoluție. Totuși, în ciuda aroganței mele specifice de mitic, îmi place să caut ce au de oferit vecinii mei bănățeni în domeniul absurdităților online. Așa am dat peste Nicolae Robu, primarul Timișoarei, de care aud, cel puțin odată la două luni, c-a mai făcut un proiect mai faraonic decât cele ale lui Radu Mazăre și mai inutil decât drumurile suspendate ale lui Oprescu.

El a ajuns primar prin 2012, după ce-a fost opt ani rectorul Universității din Timișoara, deci părea un om ok pe hârtie. Din păcate, tipul a decis să meargă pe formula aia, promovată de oameni ca Sorin Oprescu și Boris Johnson, de primar haios și controversat, dar care e votat pentru că-l țin minte oamenii c-a făcut niște proiecte facile. Robu a ajuns la performanța magică de-a conduce orașul de pe Facebook, unde postează comunicate de presă ale primăriei, citite jovial chiar de el, și muzică rock ambientală compusă în timpul liber.

În caz că ai trăit în ignoranță totală față de ce îndură frații noștri timișoreni, ți-am făcut o listă cu cele mai dubioase proiecte ale lui Nicolae Robu, mai ales că Timișoara e Capitală Europeană a Culturii în 2021, deci o să plătim și noi pentru astfel de monumente.

Deși pare halucinant, primarul decide asupra unor probleme pregnante ale orașului printr-un sistem în care mimează democrația participativă pe Facebook: „Dacă sunteți de acord cu proiectul meu, dați like, dacă nu, scrieți un comentariu cu Dislike!" Pe lângă faptul că afli de votul ăsta doar dacă ești fanul primarului, deci e mai probabil să-ți placă proiectele lui, e penibil să zici că decizi soarta unor proiecte de infrastructură cu câteva sute de voturi în online. Mai ales că e mai simplu să apeși like, decât să tastezi „dislike" pe mobil.

Amuzant e că primarul se apără mereu în presă cu aceste voturi, care n-au ajuns niciodată la cifra de trei mii de oameni, din cei 333 613 de locuitori ai orașului.

E frumos când ai un primar iubitor de animale, iar Robu nu face o excepție. A adus în țară o zebră, pe care a primit-o gratuit, ca o donație pentru grădina zoologică. După ce a chemat jurnaliștii să se laude cu ea în fața lor, animalul s-a speriat și a devenit agresiv. Când s-a văzut liber la zoo, a sărit din țarc într-un heleșteu unde a murit înecat. Cred că e prima zebră din România care moare prin sinucidere. Primarul a conchis simplu „zebra e responsabilă".

Una din problemele cele mai mari cu care s-a războit primarul a fost cea a porumbeilor și ciorilor care-i acoperă monumentele și piețele proaspăt construite cu găinaț. În loc să pună niște țepușe mici pe monumente, ca să alunge păsările, cum se face în țări civilizate, el a încercat să le dea gata cu orice altceva. A vrut să folosească șoimi vânători care să le ucidă, pompieri și alpiniști care să le distrugă cuiburile, dar și anticoncepționale speciale de păsări. Până la urmă toate tentativele au eșuat și totul s-a transformat în încă un vot pe Facebook, de data asta unul cu premii.

În ultimul an, primarul a investit masiv în renovarea centrului istoric al Timișoarei, ceea ce-n sine nu e o idee rea, mai ales că are șanse mari să devină Capitală Culturală Europeană, deci să aducă un aflux de milioane de euro la buget. Din păcate, a făcut-o mereu în același stil, în care oricine nu dă like la posturile lui e împotriva orașului. Astfel, primarul a decis să renoveze Piața Libertății din Timișoara cu niște pavele roșii și atât.

Proiectul pe fonduri europene aprobat pentru acea piață implica să aibă și 108 copaci, așa că primarul, care insistă că „piaţa este piaţă şi nu parc", a plantat până la urmă 28 de copaci, ca să nu fie penalizat. Practic, a renovat o piață și a ciuruit-o cu găuri în care să intre copacii, care probabil o să moară de la lipsa oricărui spațiu verde acolo. Îmi amintește de oamenii din Pipera care au grădină în spatele casei și o betonează toată, că arată mai frumos așa.

Nicolae Robu duce și un fel de război amuzant cu bicicliștii din Timișoara, pe care îi împarte în buni și răi. Aparent, bicicliștii răi sunt „iraţionali; neserioşi la şcoală, cârcotași" și ei nu înțeleg că nu au ce căuta prin Centrul Istoric al orașului. El i-a binecuvântat prin 2014 cu piste în serpentine, pe care nu prea ai cum să mergi repede fără să plonjezi în cap. Cu scuza că așa era proiectul european, el a pasat vina pe proiectanți care ar fi făcut-o așa ca să oblige bicicliștii să meargă cu o viteză mică, de plimbare.

Asta în timp ce-n restul lumii civilizate pistele de bicicletă sunt delimitate de trotuar și carosabil pentru viteză. Apoi le-a și vopsit în verde, ca să le vadă pietonii. Din păcate, vopseaua folosită era atât de proastă că alunecau bicicliștii pe ea, pe ploaie. Robu le-a răspuns rapid că „Majoritatea bicicliștilor preferă ca pistele să fie ceea ce am făcut, decât să nu fie deloc", conform voturilor de pe Facebookul lui.

Video via Sursa de Vest SdV

Lucrurile favorite ale oamenilor fără un simț estetic dezvoltat sunt cele sclipitoare: beculețe, beteală, briz-brizuri. În zona Soarelui din Timișoara, primarul Robu a lansat o fântână-discotecă, controlată prin iPad, în 2014. Pentru 2015, primarul a avut planuri mai ambițioase și a vrut să construiască un ansamblu de fântâni-discotecă muzicale pe râul Bega. Momentant, proiectul e blocat în birocrație, dar mâine-poimâine se transformă orașul în cel mai mare club de noapte din Europa.

Primarul îi dă lecții unui rom care-și renovează casa. Video via opiniatimisoarei.ro

E ok să zici că nu-ți place arhitectura palatelor de romi sau că ți se pare un kitsch tot ce fac, dar atâta timp cât nu se face un plan urbanistic pe bune, care să implice tot stilul arhitectural folosit în mediu urban, nu prea poți să le faci nimic. Dacă tu, Primăria, le-ai dat autorizații de construcție, e cam de căcat să le zici cum vrei să le schimbe. Nicolae Robu vrea s-o rezolve și p-asta printr-o „taxă a turnulețelor", adică să-i oblige pe proprietarii romi să-și modifice casele, că-l deranjează pe el și pe fanii lui de Facebook din punct de vedere estetic, totul prin amenzi specifice lor.

Să lăsăm deoparte faptul că n-a mai inventat nimeni o lege specifică pentru o etnie din perioada interbelică, când li se impuneau suprataxe evreilor și că ar fi o măsură la fel de rasistă precum ghetourile din Baia Mare. E ca și cum aș veni la tine în casă să-ți zic că mi se pare de căcat că ai bucătărie deschisă, că mi se pare o măsură cocălărească și c-o să-ți miroasă totul a ulei. Apoi, aș da o hotărâre în care te amendez pentru fiecare zi în care nu-ți închizi bucătăria la loc.

A montat niște statui ilare prin centrul istoric al orașului ca să-l facă mai prietenos, ceea ce n-ar fi un lucru așa rău, dacă ăsta, ca și toate celelalte proiecte, n-ar fi făcut parțial și pe fonduri publice, nu doar pe cele europene. Una din favoritele mele este statuia asta cu One Punch Man, care ține o femeie. Mi se pare în ton cu celelalte proiecte. Totuși, edilul visează la o statuie cu Tarzan alături de maimuțica sa, pentru viitor.

Orice centru istoric se bazează pe alei pietonale (mai puțin ăla din București), dar cel din Timișoara pare cumva certat cu natura. Deși timișorenii au cerut copaci pe aleea pietonală Mărășești, ei s-au ales cu asfalt. Totuși, primarul a promis că și asfaltul ăsta va fi dat la o parte în viitor și înlocuit cu pavaj, ca să se asorteze cu celelalte străzi pietonale.

Toate orașele din România au problema clădirilor în paragină din centrele istorice. Proprietarii nu au bani să le renoveze, iar statul nu se grăbește să ajute pe nimeni cu un program de consolidări subvenționate. La București, s-a rezolvat problema printr-un efort comun al primăriei și al patronilor de cârciumi.

La Timișoara, primarul vrea să-ți mărească impozitul pe casă, până nu mai ești în stare să-l plătești și te poate executa silit, dacă nu-ți renovezi fațada. Încă o idee numai bună de-un proces la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Primarul a observat cu acuratețe că anumite locuri de la marginea Timișoarei, precum o fabrică de vopseluri și o groapă de gunoi, put. Evident, acele instituții au aviz de mediu și respectă toate normele europene, totuși put și deranjează poporul și primarul. Ca să rezolve problema, Robu vrea să oblige fabricile să nu mai pută, prin niște legi contra poluării olfactive, care nu există nici în România și sunt destul de slabe șansele să fi apărut și-n UE.

Desigur, faptul că oamenii sunt deranjați de mirosurile urâte nu are nicio treabă cu dezvoltarea haotică a pieței imobiliare din oraș și nici cu cartierele de vile construite lângă gropi de gunoi și fabrici de vopsea.

Primarului i-au plăcut mult papagalii exotici rasa „Micul Alexandru", așa c-a cumpărat 12 păsări obișnuite cu clima tropicală și le-a dat jos în parcul botanic din Timișoara. Le-a construit și niște căsuțe drăguțe de păsări, în care n-au locuit niciodată. Și au murit de frig peste iarnă, că nu e o idee bună să lași liberi papagali într-un ecosistem de-a-n pulea.

Poți urmări alte chestii relevante sau aberații scrise de Mihai Popescu pe pagina lui de Facebook sau pe contul lui Instagram

Citește mai multe despre Timișoara:
11 motive pentru care Timișoara e un oraș nasol
Adevărata Poli Timișoara adună mai mulți oameni la un meci, decât Liberty Parade
Cum luptăm cu ciorile și porumbeii din Timișoara?