Au apărut roboții care vor înlocui comedianții

Un robot intră într-un bar. „Ce pot să-ți ofer?" îl întreabă barmanul. „Ceva să mă destind", îi răspunde robotul. Și barmanul îi face o șurubelniță.

Tan-ta-nis!

Gluma asta ar fi, cel mai probabil, huiduită la un spectacol de stand-up comedy, dar reprezintă punctul de pornire pentru cele mai palpitante și ambițioase eforturi ale comunității de cercetare a inteligenței artificiale: misiunea de a crea roboți amuzanți.

Vreau să fiu clar, nu vorbesc despre genul de roboți care sunt amuzanți fără intenție, deși videoclipurile cu roboți care dau rateuri sunt incredibil de amuzante. Dar cercetătorii IA vor să creeze roboți și calculatoare capabile să detecteze diverse tipuri de umor la prietenii lor umani și să răspundă la ele cu propriile glume.

Dorința de a crea roboți amuzanți datează de mii de ani și a devenit un leitmotiv important în lumea science-fiction modernă. Am văzut umor la roboți în diverse grade în Interstellar, sau umorul ca formă de terapie în Paranoid Android. În filmul lui Robert Heinlein, The Moon is a Harsh Mistress, supercomputerul Mike învață glumele printr-un proces de încercare și eșec, iar în Ex Machina, umanoidul Ava face asta prin observație. Apoi mai sunt roboții amuzanți din Futurama: Bender, Hedonismbot, Humorbot 5.0. Până și Terminator a învățat câteva replici amuzante de la John Connor în Terminator 2.

E clar că ne interesează computerele compatibile cu umorul de ceva vreme, așa că nu e de mirare că cercetătorii AI se ocupă de asta. Unii specialiști consideră umorul ultima frontieră pentru inteligența artificială, pentru că necesită mai multe funcții sofisticate precum conștiință de sine, empatie, spontaneitate și subtilitate lingvistică.

„Desigur, tocmai asta e provocarea: e foarte greu să transferi într-un calculator niște calități umane ", mi-a zis la telefon Julia Taylor, profesoară la Politehnica Purdue și expertă în umor computațional.

„Nu știm sigur cum putem ajunge acolo, din punct de vedere psihologic", a zis ea. „Ce fel de umor vor avea oamenii? Ce e potrivit, ce nu e potrivit? Poate că azi apreciezi o glumă, dar nu-ți mai place peste două zile. Care sunt caracteristicile acestei aprecieri? Ce ne face să râdem la ceva?"

Demonstrație cu roboți din Fallout 4. Video: Kotaku/YouTube.

Într-adevăr, aceste obstacole se datorează faptului că nu ne înțelegem nici măcar propriile gusturi și impulsuri în comedie, deci e greu să găsim formula lor pentru un calculator. În ciuda eforturilor noastre de a explica misterioasa evoluție a umorului în cultura umană, mecanismele din spatele ei rămân obscure.

Deci cum putem învăța un robot să spună și să înțeleagă glume, dacă nu înțelegem nici măcar de ce ni se par nouă amuzante unele lucruri?

„Când oamenilor li se pare amuzant ceva, se poate să nu-și dea seama de ce e amuzant", a zis Taylor. „Lucrăm la teoria umorului, încercăm să-i descoperim toate subcategoriile. Încă n-am reușit. Sunt multe metodologii care duc spre teorii, dar majoritatea oamenilor de știință au căzut de acord că acele teorii nu sunt destul de șlefuite cât să fie implementate de un calculator. Nu încă."

Asta înseamnă că, deocamdată, calculatoarele care spun glume sunt limitate la câțiva parametri umoristici, cum e formula „X intră într-un bar", cu care a început articolul ăsta. Există deja mai mulți generatori artificiali de glume, de la programul DEviaNT (Double Entendre via Noun Transfer), până la programul LIBJOB, care generează glume cu becul (de câte/câți Icși e nevoie ca să înșurubezi un bec?).

„Majoritatea generatorilor artificiali de glume reproduc, pur și simplu, ceva ce le-a fost pre-programat", mi-a zis prin e-mail Cristopher Molineux, comediant profesionist și analist de umor. „Poate fi impresionantă și chestia asta, dacă dispozitivul reușește să pună gluma într-un context situațional bun, dar are legătură mai mult cu plasarea glumei decât cu gluma în sine."

În mod similar, programele care detectează umorul la oameni, cum e detectorul de sarcasm SASI, au nevoie de instrucțiuni clare despre tiparele lingvistice ale umorului. „Dacă vrei să programezi un dispozitiv care să detecteze glume la modul dinamic, trebuie să-i introduci un algoritm", a explicat Taylor. „Trebuie să-i dai niște reguli și să selectezi text în funcție de ce ți se pare ție amuzant."

Astfel, generatorii artificiali de umor au ajuns în punctul în care pot recunoaște și imita cadența și structura unor glume făcute după un anumit tipar, dar nu pot să înțeleagă de ce sunt amuzante aceste glume.

Cât m-am documentat pentru acest articol, am observat că cel mai amuzant lucru la acești roboți glumeți e felul caraghios în care formulează umorul, și nu conținutul glumei. De exemplu, uite cum e gluma asta făcută de software-ul STANDUP (System to Augment Non-speaker's Dialogue Using Puns:

Î: Ce obții când combini un element optic cu unul temporal?

R: Un ochi-an.

Mi se pare o glumă super amuzantă pentru că nu-mi imaginez că o ființă umană ar deschide vreodată conversația cu o întrebare atât de absurdă. Genul ăsta de glume cuplează întrebări de genul „ce obții când combini o vacă și o trambulină?" cu răspunsuri gen: „lapte praf". Dar gluma programului STANDUP e atât de intensă și de cerebrală încât accentuează cât de arbitrară e formula acestei glume.

La fel se desfășoară și spectacolul robotului Nao pe nume Data, acompaniat de experta în robotică Heather Knight:

Heather Knight, la TED, cu „Comedie pe bază de silicon"

Mi s-a părut un performance amuzant, dar mai mult datorită posturii lui Data și a felului său de a spune glumele.

Ideea e că roboții și calculatoarele fac deja un nou tip de umor, pe care îl produc accidental, în timp ce învață să folosească umorul făcut de oameni. Și e clar că acest nou tip de umor îmbogățește lumea comediei cu o perspectivă interesantă din exterior.

„Roboții și alte sisteme digitale au abilitatea de a-și crea propriul stil de umor", a zis Molineux. „Un sistem digital de umor interconectat va putea accesa baze de date vaste și flexibile de comedie verbală și non-verbală și va obține parametrii necesari pentru a stabili cine/ce/când/ e amuzant."

„Mai au și abilități de performance care depășesc capacitățile umane de expresie, cum ar fi schimbarea completă a vocii sau a vitezei de vorbire - pot scoate sunete diverse sau rosti citate faimoase cu vocea persoanei care le-a spus", a adăugat el.

Totuși, roboții vor trebui să-și înțeleagă propriile glume ca să fie cu adevărat revoluționari. Una e să generezi glume în baza unui algoritm și alta e să înțelegi implicit de ce li se par oamenilor amuzante aceste glume.

„Dacă îi întrebi cum vom ajunge în punctul respectiv, oamenii au păreri diferite", a zis Taylor. „Unii cred că, dacă vom avea computere suficient de puternice, vom putea găsi toate informațiile disponibile online și vom putea înțelege mai bine limbajul detectării și generării de umor. Alți oameni cred că soluția e un motor semantic. Alții cred că roboții trebuie să înțeleagă trăsăturile psihologice ale oamenilor. Și așa mai departe."

Am întrebat-o pe Taylor care ar fi parametrii care ar ajuta-o să-și dea seama când va fi posibil umorul artificial. „Nu sunt sigură că o să ne dăm seama când un calculator e capabil de umor", a avertizat ea, „dar probabil că va fi atunci când va putea genera reacții la umorul de situație, în loc să încerce să obțină informații din glume deja cunoscute. Glume spontane, care să nu fie bazate pe o formulă."

Te doare mintea dacă te gândești cum ar fi o lume cu o astfel de inteligență artificială. O să fim și mai atașați de laptopul nostru din cauză că o să ne dea replici tot mai inteligente, care o să ne facă să râdem, ca un prieten adevărat? Oare telefonul o să ne ironizeze când o să încercăm să-i scriem un sms fostului sau fostei? O să avem un robot ca gazdă a unei emisiuni de divertisment?

Molineux crede că progresele umorului artificial ar putea revoluționa platformele de divertisment, mai ales jocurile video.

„Dacă jucătorii din anumite cercuri ar avea abilitatea să-și creeze propriile adaptări comice la anumite situații și să le împartă cu alții, preferințele lor ar putea fi monitorizate pentru a observa evoluția naturii comice în cadrul jocului", a explicat el. „Asta înseamnă umorul. Chiar și cele mai bune replici pe care le auzi într-un joc devin obositoare după ce le auzi de prea multe ori. Dacă ar apărea mereu opțiuni umoristice noi, vizuale și verbale, jocul ar fi mult mai fascinant."

„Va dura ceva până se vor implementa astfel de sisteme, dar avem deja tehnologia necesară", a adăugat el. „Mai avem de lucru, în schimb, la înțelegerea mecanismelor mai fine de umor."

E greu de prezis cât mai avem de așteptat până la apariția roboților amuzanți sau a jocurilor cu umor de situație în continuă schimbare.

Dar cum mulți dintre noi au schimbat deja multe replici simpatice cu Siri, cred că umorul computațional va continua să curgă fără să țină cont de tiparele umoristice inventate de noi.

Am fost invadați de roboți, așa cum am tot auzit de mici, dar din fericire, deocamdată nu vor să ne omoare, ci să ne facă să murim de râs. (Am dat și eu o glumă, zici că e făcută de un robot).

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre roboți pe VICE:
M-am cazat la singurul hotel cu roboți din lume
Apariția roboților ucigași
Cum va arăta viața după ce roboții ne fură toate joburile
Cum va supraviețui prostituția ascensiunii roboților sexuali