Discuția despre neregulile de la sectorul 1, unde candidata USB, Clotilde Armand, contestă vehement numărătoarea voturilor, a intrat deja în a patra zi. Însă problema pare una de sistem, iar felicitările pe care și le adresează autoritățile pentru organizarea unei runde de alegeri fără incidente majore par premature.

O analiză a lui Andrei Luca Popescu de la Gândul arată că 250 de mii de buletine de vot nu ies la numărătoare.

Pauză. Respiră.

De la capăt, cu litere de data asta: doua sute cincizeci de mii.

Numărul secțiilor de votare în care apar nereguli e de ordinul sutelor. O cifra comică prin dimensiunile ei apare la o secție din sectorul 4, de unde au dispărut 23 de mii de buletine de vot.

Explicația poate ține de o confuzie legată de procedura de completare a proceselor verbale (președinții de secții nu au știut pur și simplu ce cifre trebuie puse în ce căsuțe) sau de rea voință.

A doua variantă NU a fost încă dovedită în nicio situație.

E foarte interesant de menționat că șefii Uniunii Salvați Bucureștiul se feresc consecvent să rostească cuvântul „fraudă" atunci când se plâng de neregulile care ar fi avut loc în alegerile din sectorul 1. Nicușor Dan și apropiații săi vorbesc despre o „deviație statistică semnificativă".

Pe scurt, asta înseamnă că, în mai multe secții de votare, candidata Armand a obținut mai puține voturi decât lista USB și/sau Nicușor Dan. De notat că primul nume pe lista USB pentru Consiliul Local de la sectorul 1 era… Clotilde Armand.

Apare, așadar, o situație ușor schizofrenă din care rezultă că sunt oameni care au votat în același timp pentru și împotriva doamnei Armand.

Ăsta nu este neapărat un indiciu de furt, ci doar o bizarerie ale cărei explicații sunt încă în discuție.

Marți, USB a depus o întâmpinare la Biroul Electoral al sectorului 1 cerând renumărarea voturilor din 18 secții. Prompt, Biroul a respins-o, motivând că Uniunii i s-au asigurat toate condițiile legale pentru a putea supraveghea votul și numărătoarea.

Dacă ar fi să traduc cumva răspunsul Biroului, ar ieși cam așa: „Nu știm dacă v-a furat cineva voturile, dar, dacă voi nu vă protejați, cum vă așteptați de la noi să o facem?".

Aici apare discuția despre observatorii USB care au lipsit din unele din secțiile vizate. NU din toate.

Trebuie amintit că, vechi de doar câteva luni, USB nu are resursele și infrastructura pentru a desfășura o operațiune electorală de proporții. De aceea cu puțin timp înainte de alegeri a făcut un apel public pentru voluntari. Au venit voluntarii, însă nu în număr suficient și nu toți foarte serioși. O parte dintre ei au părăsit secțiile la ora închiderii.

Asta a lăsat sarcina numărătorii voturilor pe seama observatorilor desemnați de partidele adverse. Se poate bănui o înțelegere de pe urma căreia absenții au pierdut voturi. însă fără dovezi asta e doar teoria conspirației.

Înapoi la contestații. USB vrea să depună o așa-numită cerere de intervenție în nume personal la Judecătoria Sectorului 1. Clotilde Armand și compania speră să obțină acolo ceea ce nu au reușit la BES1: renumărarea voturilor.

O doua direcție de acțiune, mai subtilă și mai utilă, este apelul la Autoritatea Electorală Permanentă. USB cere accesul la sacii cu voturi, invocând nevoia de transparență și stabilirea unui precedent care să fie folosit în alegerile viitoare.

AEP nu a răspuns încă acestei solicitări.

….așa de rău că au ieșit în stradă. Nu mulți, câteva zeci, dar suficienți cât să atragă atenția forțelor de ordine care, lovite brusc de zel, s-au apucat să îi legitimeze. Nu e clar dacă unii dintre ei nu se vor trezi cu amenzi, așa cum a pățit cea care ceruse, recent, pe Facebook bucureștenilor să nu stea nepăsători în fața dezvăluirilor privind infecțiile nosocomiale.

S-au enervat și ONG-urile. APADOR-CH, de exemplu, a dat publicității un comunicat redactat în termeni fermi care, pe lângă criticile adresate Biroului Electoral S1, solicită și o serie de schimbări urgente ale legislației.

Vom măsura mai bine nervii societății civile și rezistența la stres a jandarmilor în weekend când sunt anunțate noi proteste.

Energică și fără prea multe rezerve în comunicarea publică, Clotilde Armand e noua vedetă a politicii românești. E așa de iubită încât i-au apărut „meme-uri de bine". Ca ăsta:

Statusurile ei de Facebook au fost distribuite de mii de ori, iar orice declarație îi e discutată la fel de mult ca un acces de spontaneitate al președintelui Iohannis.

Ironic e că la ascensiunea franțuzoaicei contribuie încăpățânarea partidelor mainstream de a-i refuza acea banală numărătoare care nu va schimba probabil mare lucru.

În fapt, așa cum a dovedit-o deja campania electorală, cu cât mai disprețuitor e establishment-ul la adresa noilor veniți, cu atât mai bine pentru ei.

Deocamdată, Clotilde e cea care stabilește direcția narațiunii.

Campania pentru parlamentarele din toamnă a început.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte chestii despre alegerile din România:
Cum să nu pici de fraier în campania electorală
De ce oferta partidelor din România e mai urâtă ca ăia care-ți fac avansuri pe Tinder
Am fost în curtea PSD-ului în seara în care Firea a zâmbit ca Iohannis