​Sunt feministă și-mi place sexul brutal

Prima oară când am exprimentat versiunea de perfecțiune pe gustul meu a fost când am cunoscut un bărbat superb anul trecut în Monaco. E un tânăr multimiliardar (trebuie să fii miliardar ca să locuiești în Monte Carlo) și, în timpul întâlnirii noastre romantice de pe terasa hotelului Hermitage, a zis la un moment dat că e de părere că, în adâncul lor, din punct de vedere biologic, toate femeile își doresc să fie dominate. Am ridicat din sprâncene și l-am contrazis. Nicio parte din mine nu vrea să fie controlată de un bărbat în afara dormitorului. Bineînțeles, nu i-am zis și ultima parte, ca să nu-i ridic mingea la fileu și să-i încurajez perspectiva în care femeilor le place să se afle în poziții servile. Așa că el habar n-avea că mi se udaseră chiloții numai la gândul ăsta.

N-am făcut sex în seara aceea, dar în ziua următoare, când m-am dus să-mi iau rămas bun de la el, a venit prin spatele meu când mă uitam în oglindă, m-a întors spre el și m-a sărutat. Am tras adânc aer în piept și mi-am zis: „Hai, trăiește și tu clipa, măcar de data asta. " Am simțit cum anxietatea provocată de interacțiunea cu un necunoscut se evaporează instant. Știa exact cum să se poarte, cum să mă ia, cum să-și așeze mâinile pe părul, șoldurile, fața, gâtul meu; a fost dureros și plăcut în același timp și-i mulțumesc că m-a ajutat să-mi îndeplinesc fantezia.

Viața e dură când ești o feministă și-ți place să fii futută. În viața de zi cu zi, nu te poți pune cu mine. Dar în pat mă transform total.

E dificil să-ți dezvălui aceste dorințe într-o lume în care femeile luptă pentru egalitate. Lupt mereu pentru ce-mi doresc, nu mă tem să vorbesc despre feminism cu bărbații încă de la prima întâlnire și nimeni nu-mi poate spune ce să fac. Am fost exmatriculată la școală de mai mult ori pentru că n-am respectat autoritățile. Deci îmi e greu să-mi explic și mie de ce îmi place să fac sex dur și să mi se vorbească murdar, darmite să le explic altora.

Vezi documentarul VICE despre industria digitală a dragostei:

S-au dus zilele în care credeam că pur și simplu nu mă ud așa de ușor. Am realizat că, de fapt, nu mă puteam excita pentru că partenerul nu-mi oferea un preludiu și o penetrare pe placul meu. Și așa am ajuns să fac sex blând cu mult lubrifiant.

„De ce nu le-ai zis bărbaților să fie mai duri?", m-a întrebat lumea. Pare logic, nu? În niciun caz. Dacă apuc să spun cuvintele „dur" sau „dominator", bărbații încearcă să-și bage scula imediat și mă trag de păr cum au văzut în filmele porno.

Chestia e că dur nu înseamnă neapărat BDSM, așa cum BDSM nu înseamnă neapărat sex brutal.

E greu să găsești un bărbat care să înțeleagă acest echilibru fragil și căruia să-i pot preda cu încredere controlul asupra corpului meu, fără ca el să-și impună propriile idei premeditate despre sex. Cum îi poți spune tipului căruia i-ai cerut să preia controlul că nu-ți place ce vrea să-ți facă?

Înțeleg că poate fi greu și pentru bărbați să înțeleagă asta. Am avut și bărbați care au fost atât de intimidați de mine încât n-au știut ce să facă altceva decât să mă penetreze continuu, de parcă dăduse epilepsia peste ei. Am avut și tipi care m-au rugat aproape să le scriu un scenariu porno pe care să-l urmeze. Și cei mai nașpa sunt ăia care își închipuie că îmi place să fiu pocnită peste față și să le ling tălpile. La dracu', nu. Dacă vreunul propune așa ceva, las totul baltă și m-am cărat.

Dominarea se face prin mișcări, acțiuni, micro-insinuări, plasarea fermă a mâinilor pe corp. E un dans delicat cu cineva care știe să conducă. Sentimentul carnal că cineva mă dorește și mă găsește sexy e ceva nou pentru mine, pentru că nu l-am simțit în adolescență. Mereu am fost tachinată pentru că eram mignonă și nu aveam țâțe – și acum am cupă A la sutien – așa că în tinerețe am făcut mereu sex cu sutien sau îmbrăcată în partea de sus. Mi-a luat mult timp să mă simt sexi și nu reușesc să mă simt așa mereu.

E palpitant să știu că cineva mă poate agresa și totuși n-o face. Când un bărbat își ia timp să mă exploreze și să mă împingă, îmi oferă atenția lui și asta e ceea ce mă excită. Când corpul meu reacționează fizic la ceva ce creierul meu respinge în mod normal, se creează o stare de confuzie și de plăcere la care nu vreau să renunț doar din cauza principiilor. Eu sunt cea care decide să se lase pradă altcuiva, iar acest gest e puternic și eliberator. Adevăratul test e să găsesc pe cineva care să pună în practică aceste gesturi degradante cu mine, dar să fie conștient că, deși am înghițit ca o fată cuminte, am făcut-o pentru că așa am avut eu chef și nu se poate pune cu mine pe alte planuri.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre sex pe VICE:
De ce unii bărbați nu vor să facă sex oral
De ce n-ar trebui fetele să facă sex anal niciodată
Poveștile penibile ale românilor despre sex
Cum mi-am depășit teama de sex oral