Te-ai săturat să-l regreţi pe Ceauşescu de ziua lui? 7 alte epoci de care să-ţi fie dor

Ai ajuns un nostalgic fără cauză. E ziua Tovarăşului, dar n-ai mai mers să-i pui o floare la mormânt, cum dictează cutuma, pentru că treaba asta cu comunismul a început să prindă la tot felul de neaveniţi.

E super firesc să-ţi fie dor de minunile economiei planificate. Frigul, întunericul din case şi faptul că n-aveam voie să mergem iarna cu maşina ne îndemnau să stăm înfăşuraţi în păturică şi să spunem poveşti. Cozile de doi kilometri la iaurt nu ne dezumanizau ca Facebook-ul. Spânzurată în peretele clasei, mutra unui cizmar cu buze roşii şi privire candidă ne amintea zilnic că până şi un băiat simplu, de la ţară, poate ajunge un satrap megaloman într-o societate care a rupt lanţurile capitalismului burghez.

Înţelegi perfect de ce dorul de Ceaşcă a devenit mainstream, dar nu-ţi place chestia asta. E ca tenişii sau mersul în Vamă, atât de 2005, man. Vrei o nostalgie nouă, iar eu am să te ajut să-ţi alegi chiar acum o altă epocă pe care s-o regretăm împreună, fără să fi trăit în ea.

Nici asta s-ar putea să nu-ţi placă, fiindcă e o nostalgie destul de aglomerată. Cred şi eu - eram grânarul Europei! În drum spre Capşa, pe o şosea podită şi ea cu grâne, răsfoiai ziarul Universul, beai bragă făcută din aceleaşi grâne şi claxonai dintr-un fel de trompeţică cu burduf care azi nu se mai fabrică.

Poliomielita şi tuberculoza îi făceau pe tineri mai puţin dornici să iasă din casă şi, implicit, mai studioşi. O fire creativă putea să deseneze şi caricaturi cu Mahomed, n-o judeca nimeni pentru aşa ceva!

Sigur, dacă râdeai de Iisus, fraternizai cu vreun evreu sau sugerai că fascismul n-ar fi chiar viitorul de aur al omenirii, riscai să te întâlneşti noaptea cu un comando de legionari isterici. Dar ce poate fi rău în asta? (Oricum AKM-ul nu era încă inventat. Pistoalele Luger lasă găuri mult mai discrete.)

De postat pe Facebook: „Doar copiii anilor '30 îşi amintesc pasta de dinţi radioactivă."

Ăsta da motiv de nostalgie! Doar a rămas cunoscut ca Războiul care a pus capăt tuturor războai… Oh, wait.

Echipament de nostalgic: ceas de buzunar, discuri de patefon cu foxtrot, mască de gaze.

Aman, aman! Dacă nu te-au apucatu nostalghia numai la auzul acestor două voroave fermecate, pasămite nu ai suflet. Uite, să zicem că era anul 1814. Ce aveau englezii? Serialul Mândrie şi prejudecată şi locomotive cu aburi. Cea mai plictisitoare naţie din lume. Cum să citeşti siropoşenii şi să te plimbi cu trenul, când câteva ţări mai încolo e un imens festival medieval ATÂT de realist?

În Bucureşti tocmai venea ciuma lui Caragea. Şcolile erau închise, cafenelele pustii, două treimi din locuitori plecaseră la ţară, restul erau în carantină la Dudeşti. Cum să nu-ţi fie dor, peste ani, de aşa o vacanţă haioasă? Ehei, ce nopţi albe! (Serios, dacă adormeai, te luau groparii pe sus şi te aruncau la gunoi.)

Atunci când nu era vreo epidemie în oraş, viaţa era şi mai relaxată. Din când în când cumpăra cineva tronul, creştea birul ca să-şi scoată pârleala, zidea o biserică să nu se răscoale mujicii… Ca azi, numai că, în loc de costume, se purtau nişte blănuri absolut superbe.

Locul preferat de întâlnire al nostalgicilor: groapa comună. Adu o găleată cu var.

Asta-i o nostalgie greu de descris. Trebuie s-o simţi intrând pe la un capăt, ieşind pe dincolo - ca toate sentimentele puternice.

Ordinea şi disciplina erau atât de bine puse la punct, încât puteai să laşi un pocal de aur la buza fântânii şi-l găseai tot acolo când te întorceai din pădure! …dacă te întorceai din pădure, că mişuna de tâlhari.

Echipament de nostalgic: tribut pentru turci şi lubrifiant pentru ţeapă.

Am stabilit că nu-l mai regretăm pe Ceauşescu, dar asta nu înseamnă că trebuie să dăm cu piciorul şi în frumoasele mituri născute în perioada lui. Am zis mituri? Voiam să zic adevăruri tulburătoare!

În marele regat dac inventat de Burebista (în anii 1970), strămoşii noştri duceau un trai patriarhal, asemănător cumva cu al ştrumfilor. O viaţă atât de simplă, că n-aveai nevoie de prea multe cuvinte ca să te descurci în societate. Mânz, brânză, dâmb şi vreo 50 de plante medicinale. Mai creşteai o albină, mai traversai Dunărea la prădat, mai săpai un tunel sub Bucegi, unde ascundeai toate misterele universului (spun unii).

Important era să nu te duci la Roma, că ajungeai gladiator. Nu din ăla în armură - din ăla în chiloţi, care lupta cu un băţ şi o plasă. Chestia asta era cam nasoală, că toate drumurile din lumea cunoscută duceau la Roma. Mai bine stăteai la Orăştie şi te distrai de minune aranjând bolovani în cerc.

A fost mişto cât a ţinut, pe urmă au venit romanii, ne-au bătut şi au luat bolovanii să facă din ei pereţi şi canalizare.

De postat pe Facebook: „Doar copiii anilor 100 e.n. au apărut pe Columnă."

Cât de astupată la minte e societatea zilelor noastre faţă de glorioasa epocă de piatră! Ţinând cont că multe pietre conţin şi aur, putem spune că a fost o epocă de aur. Mamuţii erau din belşug, orice gaură în pământ putea fi locuită şi nimeni nu te bătea la cap să porţi haine. Treaba asta e destul de progresistă. Şi nu te persecuta nimeni dacă erai homo, câtă vreme erai habilis, erectus sau neanderthalensis.

Fun fact: întunericul, foamea şi lipsa căldurii din Paleolitic au fost egalate abia în anii '80, de dictatorul pe care îl aniversăm astăzi.

Echipament de nostalgic: nud, coafură sauvage şi un şirag impunător de dinţi la gât.

Zero emisii de dioxid de carbon. Zero gaze de seră. Atmosfera avea cu vreo 50% mai mult oxigen, iar libelulele aveau cinci kilograme. Un paradis ecologist!

Şi poate cea mai faină chestie când eşti nostalgic al Cretacicului e că nimeni, nici măcar Loredana Groza, nu poate să spună că a trăit pe vremea aia şi lucrurile nu erau chiar aşa.

Locul preferat de întâlnire al nostalgicilor: muzeul Antipa şi expoziţiile itinerante cu dinozauri animatronici de cauciuc.

Urmărește-l pe Vasile pe blogul său și VICE pe Facebook.

Mai citește despre Ceaușescu:
Întrebarea zilei: Ai vota cu Ceauşescu? De ziua lui Ceauşescu toți comuniștii devin poeți Viciile Ceaușeștilor: de la șeptică la pișat pe stridii și sex Ciubucurile lui Ceaşcă