Vedetele din muzică trăiesc din controverse care nu există

De la sfârcurile care au ţâşnit pe afară ale lui Rihanna, la accentul fals al lui Iggy Azalea, la freestyle-ul lui Eminem despre cum ar pocni-o pe Lana Del Ray „drept în față", au fost destule momente controversate în lumea muzicii, în 2014. Între altele, reţinem bătaia lui Solange cu Jay-Z în lift, curul lui Nicki Minaj și toate momentele în care Justin Bieber a intrat într-un mijloc de transport. Fiecare vedetă pop a fost implicată într-o controversă, care a dus la o mie de articole, dar singurul lucru pe care l-au avut în comun toate a fost că n-ar fi trebuit să fie controversate deloc.

Pe vremuri, o controversă era ceva care pornea discuții publice aprinse. Problemele care ar fi trebuit să intre în această categorie de anul trecut sunt: Acuzațiile numeroase de agresiune sexuală aduse lui R. Kelly însemna că nu mai e OK să ascultăm „Ignition (Remix)" în club? Faptul că la orice festival de muzică line-up-urile sunt formate predominant din bărbați reflectă valorile patriarhale ale societății noastre sau doar o lipsă proeminentă a artistelor? Care sunt implicaţiile etice a faptului că versurile de hip-hop sunt folosite în tribunal ca probă împotriva oamenilor? Dar subiectul care a stârnit cel mai tare discursul public a fost țâțele lui Rihanna și ce pun ele la cale.

Când Rihanna a zguduit Săptămâna Modei de la Paris cu areolele ei strălucitoare, a fost clar că va fi subiect de știri. E de înțeles că Rihanna a ajuns pe prima pagină a publicațiilor, pentru că e singura persoană care a arătat vreodată bine într-o bluză de plasă, (totuși, cred că toată lumea știe deja că, obiectiv, Rihana este bună și asta deja nu se mai încadrează la „știri"), dar faptul că nuditatea ei a fost considerată „controversată" n-are niciun sens, dacă te gândeşti că „sfârcul la vedere" a fost documentat constant de tabloide. La fel, Lana Del Rey a făcut o remarcă grosolană despre cum ar vrea să moară într-un interviu pentru The Guardian și a realizat că probabil își pătează imaginea, aşa că a pretins că nu a spus asta niciodată. Chestia asta e la fel de interesantă ca dezbaterea dacă buzele ei sunt reale sau false. Uite un rezumat absolut al celei mai mari „controverse" din cariera lui Lana: a dat-o-n bară.

Preocuparea noastră cu aceleași „scandaluri" an după an face cultura pop tot mai banală. Gândeşte la un lucru: cele mai bine vândute zece albume din 2014 sunt britanice, toți (în afară de unul) bărbați și toți sunt plictisitori. Unul din puținele „ciudăţenii" din muzica britanică a anului trecut a fost Fat White Family, și asta doar pentru că unul din videoclipurile lor este literalmente un anus care se plimbă de-a lungul ecranului, iar spectacolele lor live adoptă genul ăla de abandon nesăbuit care a dispărut din cultura britanică, în ziua în care Pete Doherty a fost evacuat din Camden. Nu spun că Sam Smith a reușit să ia premii la toate ceremoniile și că asta e un rezultat direct al obsesiei noastre cu anatomia lui RiRi, dar aș spune că ambele sunt dovezi ale tendinței generale ale culturii pop de a premia „lucrurile sigure", în timp ce apropierea de orice care poate fi considerat provocator este făcută cu grijă.

Fie că vorbim de FKA Twigs care-și afirmă sexualitatea sau cântărețul din Fat White Family care arată de parcă e molestat de o fantomă pe scenă, un artist „controversat" ar trebui să facă ceva progresiv, să confrunte status quo-ul, sau ambele. Dar, de fiecare dată când cuvântul „controversat" e folosit ca să descrie o persoană sau o situație, nu explică exact cum şi de ce e controversată, ci doar pasează responsabilitatea mai departe. Îl folosit ca să băgăm sub preş lucrurile, pe care ar trebui să le avem în vedere din prima, și ajungem să ne învârtim jurul criticii reale, iar chestia „controversată" o să fie repetată de altcineva peste o săptămâna. De exemplu, Eminem a amenințat că își va lovi și-şi va viola colegele. Nu doar că e același comportament violent și sexist de rahat, pe care îl afișează din anii '90, cu atitudinea unuia care n-a trecut peste despărţirile din liceu, dar e același căcat violent de sexist pe care îl vedem că se întâmplă în toată lumea, în fiecare zi. Dacă Eminem ar vrea să facă ceva cu adevărat controversat, poate ar trebui să zică despre diferența de salarii dintre bărbați și femei sau că aproape o treime din femeile din SUA au trecut prin violență domestică. Nu e nimic inedit în faptul că încurajezi fenomenul tragic, dar obişnuit al violenței asupra femeilor și nu ar trebui să apară nicio „discuție aprinsă" despre asta, de fapt, abia dacă merită atenție. Nici faptul că Iggy Azalea nu respectă, intenţionat sau nu, cultura de pe urma căreia şi-a obţinut faima nu e ceva neobişnuit sau care nu s-a mai văzut la alţi artişti. Iggy e un exemplu perfect de star pop care și-a clădit cariera pe spatele dezbaterilor publice și există exclusiv prin prisma celor care o critică. Când scoți din discuție contribuția ei la furturile culturale și abilitățile chestionabile de freestyle, nu rămâne nimic interesant de zis .

Dacă te gândești la starurile pop care au fost acuzate că au „fost la limita controversei" în 2014 (Nicki că are cur, Bieber că are orgoliu, Katy Perry că n-are nimic etc), fiecare dintre ele numai asta n-a fost. Au fost banale, au fost monotone, au fost exemple obosite din aceleaşi modele comportamentale instituționalizate și non-scandaluri care sunt scoase pe banda rulantă de căcaturi obosite de mult prea multă vreme.

Suntem cu toții vinovați că noi criticăm starurile pop, pentru că fac lucruri cu care nu suntem de acord, în loc să le acordăm respectul celor care încearcă să facă lucrurile diferit. Și asta-i în regulă ( simţi puţină satisfacţie când critici popularitatea inexplicabilă a lui Macklemore), dar incidentele de sexism, rasism, furt cultural, „hyper-sexualizare" și altele în muzică nu ar trebui prezentate că niște mari controverse ale vremurilor noastre. Ar trebui abordate ca ceea ce sunt: atitudini stupide ale gărzii vechi care trebuie să moară cât mai curând posibil.

În realitate, dacă un star pop vrea să fie cu adevărat controversat, cel mai „salbatic" și „nebunesc" lucru pe care ar putea să-l facă ar fi chiar să confrunte unele din mizeriile culturale de care ne-am plâns cu toții de la începutul hashtagului. Poate atunci vom ajunge într-un loc unde toți cei care se sperie de sfârcul lui Rihanna, ca o adunătură de preadolescenți care tocmai au descoperit Sex and the City, o să facă un pas în spate şi o să vadă cu ce standarde duble lucrează cei de la CBS care i-au tăiat ei melodia care se difuza în timpul meciului de joi, dar îi dau voie lui Chris Brown să cânte anual la premiile Grammy. (după cum a observat reporterul de sport Tony Manfred).

În 2015 avem nevoie de vedete care sunt controversate, pentru că au perturbat cotidianul, pentru că au stârnit o conversație, care nu e doar o altă variantă a celor de acum un secol, și pentru că nu mai pot suportă să trăiesc încă un an în care alt tip alb și ofilit din clasa mijlocie câștigă toate premiile, doar pentru că nimeni nu poate spune nimic rău despre el.

Cu toate astea, prima și cea mai mare (sau e cea mai mică?) dezbatere a anului de până acum a fost dimensiunea genitalelor lui Justin Bieber, așa că încă nu am speranțe prea mari.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Silviu Istrate

Citeşte mai multe despre vedete pop:
Ai zice că Justin Bieber e un zeu al sexului înnoile reclame Calvin Klein Muzica pop despre ebola e ultimul răcnet în Liberia K-pop avea fani în România înainte de Gangnam Style