O nouă descoperire rescrie dramatic istoria vieții pe Pământ, spun oamenii de știință

Oamenii de știință sunt de părere că au identificat cele mai vechi fosile de pe Pământ, datând de cel puțin 3.75 miliarde de ani, posibil chiar de 4,2 miliarde de ani, în roci găsite într-o locație îndepărtată din nordul Québec, Canada, potrivit unui nou studiu. 

Dacă structurile din rocile acestea sunt biologice la origine, asta ar împinge cronologia vieții pe planeta noastră cu cel puțin trei sute de milioane de ani înapoi și ar putea arăta că cele mai vechi organisme cunoscute sunt cu puțin mai tinere decât Pământul însuși. O asemenea descoperire ar avea implicații majore pentru înțelegerea modului în care a apărut viața pe Pământ și ar putea de asemenea ajuta la căutarea vieții extraterestre în alte lumi. 

Aceste presupuse fosile microbiene au fost colectate inițial de Dominic Papineau, profesor asociat în geochimie și astrobiologie la University College London, în 2008 în timpul unei expediții la Centura Nuvvuagittuq Supracrustal din Québec, o formațiune care conține unele dintre cele mai veci roci de pe Pământ. Papineau și colegii săi au expus descoperirea într-o lucrare din 2017 publicată în Nature, lucru care a dat naștere unei dezbateri dacă tuburile și filamentele conservate în roci sunt rezultatul proceselor biologice sau geologice.

În anii următori, Papineau și colegii săi au lucrat ca să susțină afirmația că structurile sunt într-adevăr forme de viață timpurii care ar fi putut prospera în apropierea craterelor hidrotermale din oceanele antice ale Pământului. Cercetătorii expun aceste noi descoperiri „fără precedent” care pot dezvălui „un ecosistem microbian divers pe Pământul primordial, care poate fi comun și pe alte corpuri planetare, inclusiv pe Marte”, într-un studiu publicat în Science Advances. 

„Per total este foarte interesant fiindcă nu numai că dezvoltăm o abordare științifică cu mai multe linii independente de dovezi pentru consolidarea originii biologice, dar respingem și reacțiile abiotice cunoscute”, a spus Papineau într-un apel telefonic. 

„Aceste microfosile ar putea de fapt exista pe alte suprafețe planetare antice fiindcă dacă vieții îi ia atât de puțin timp pentru a se dezvolta și cu acest nivel de complexitate, atunci asta naște o mulțime de întrebări filosofice noi despre probabilitatea ca viața să fi apărut și lăsat în urmă acest tip de amprente”, a adăugat el. „Creează o mulțime de noi oportunități pentru a da timpul înapoi în privința originii vieții și să căutăm în mod specific genul ăsta de lucruri pe alte planete.”

În urma scepticismului cu care au fost primite afirmațiile din studiul realizat de ei în 2017, Papineau și colegii săi au folosit o serie de tehnici noi ca să clarifice natura structurilor misterioase din roca canadiană. 

În timp ce studiul inițial s-a bazat pe o bucată de rocă cu un diametru similar cu al hârtiei de calc, noua cercetare descrie o mostră mai groasă care a arătat, pentru prima oară, o tulpină asemănătoare unui copac cu ramuri paralele pe o parte, măsurând aproape un centimetru în diametru, precum și multe sfere distorsionate, adunate în mănunchiuri complexe. Această scară centimetrică poate să nu pară mare din punctul de vedere uman miliarde de ani mai târziu, dar este izbitoare pentru o potențială comunitate de bacterii care ar fi putut exista în perioada timpurie a planetei noastre. 

Echipa a recunoscut că unele dintre modele ar fi putut fi formate prin reacții geologice, dar că structura tulpinii este dificil de explicat prin procese abiotice. Mai mult, imaginea de ansamblu din interiorul stâncii amintește de microbii care oxidează fierul și trăiesc în sistemele hidrotermale de astăzi.

„Desigur că nu avem niciun ADN care să fi supraviețuit acestor perioade geologice, cu căldura și presiunea de care a avut parte roca”, a spus Papineau. „Dar ce putem spune pe baza morfologiei este că aceste microfosile seamănă cu cele produse de microbacteria modernă numită Mariprofundus ferrooxydans.”

De decenii, oamenii de știință au sugerat că viața ar fi putut apărea pentru prima oară pe Pământ în jurul acestor cratere din ocean care pot asigura surse de energie - inclusiv fier, carbon, hidrogen și oxigen - oricăror forme de viață în curs de dezvoltare. 

Posibila existență a acestor cratere în oceanele subterane ale lunii lui Jupiter, Europ, sau a lui Saturn, Enceladus, a făcut din aceste lumi ținte interesante pentru căutarea vieții extraterestre. De asemenea, dovezile că medii similare ar fi putut exista pe Marte în urmă cu miliarde de ani duc la posibilitatea că la un moment dat am putea găsi microfosile pe planeta roșie, poate de către roverul Perseverance al NASA care are sarcina de a colecta mostre care ar putea conține urme de viață marțiană anterioare. 

Astfel, presupusele microfosile din Québec ar putea deschide calea către trecutul îndepărtat al planetei noastre și al altora, iar în același timp ar dezvălui un nou mijloc de a identifica viața în lumi extraterestre. 

„Clar am de-a face cu lucruri foarte prețioase”, a concluzionat Papineau. „Sunt relicve ale trecutului foarte îndepărtat. Deci, într-un fel, mă simt foarte umil că sunt prima ființă umană, primul animal, prima formă de viață de pe planeta asta care vede aceste lucruri și-și dă seama ce sunt.”