Am văzut filmul 5GANG ca să n-ajung un pensionar care urăște orice generație tânără

S-a umplut poșta redacției cu cereri pentru recenzia asta cam cum se umple frigiderul taximetriștilor de la barieră sâmbătă noaptea. Iată, recenzia a venit. Dar nu-i doar despre cât de bun sau nu a fost filmul ăsta - depinde cât de asumat ești când te uiți la el - ci îți fac și niște infotainment cu detalii de bani, 5GANG și cinematografie.

Din 27 decembrie, România are un nou film în cinematografe. Se numește 5GANG: Un altfel de Crăciun. Ar putea intra lejer pe lista clasică cu acele filme de Crăciun. E o producție la care au contribuit câțiva oameni care s-au remarcat pe internet cu videouri în care au cântat sau au făcut umor. Vectorul de imagine a fost Selly, poate și un pic de Dorian Popa. Dar cea mai grea piatră atârnată de gâtul acestui film a fost despre banii pe care i-a primit de la Guvern.

Filmul e pentru adolescenți. Dacă ai peste 16 ani, n-ar trebui să te intereseze decât ca o comedie ușoară de weekend sau mâncat popcorn la cinema. Nici creatorii lui nu vor mai mult de la el. E un vlog de lungmetraj mixat cu entuziasmul de-a face un experiment, pe care l-au făcut și alți vloggeri de-afară. E, totodată, o validare. Așa cum vedetele din online caută validare prin TV sau se bucură de apariții pe micul ecran, așa e și în cinematografie. Te validează că poți livra un produs la alt nivel, în afara zonei de confort.

Probabil că brainstormingul pentru film, undeva între 2018 și 2019, a fost: „Îl facem. Dacă iese, iese. Dacă nu iese, asta este!”. Le-a ieșit, nimic de zis, de-aia m-am dus să-l văd

Nu te lăsa înșelat de titlul filmului, drag cinefil. Nu-i despre Crăciun. Sigur, acțiunea e în timpul Crăciunului, dar doar pentru că atunci voiau să-l lanseze și să aibă un cârlig pentru public. E, cum ziceam mai sus, un experiment. La scenariu au băgat trei oameni și cred că au pornit de la glume. Pe cele mai multe i le-au dat lui Cosmin „Micutzu” Nedelcu, au mai inventat câteva pentru regizor (Matei Dima) și unul dintre scenariști (Vali Dobrogeanu), iar pentru restul actorilor au adunat de pe ciorne.

Acțiunea e și ea structurată în jurul glumelor pe care le livrează Micutzu. Pe scurt: 5GANG rămâne fără bani, că au spart tot ce-au câștigat pe cluburi, mașini, țoale și un apartament mișto. Cam cum aș sparge și eu, și adolescenții banii. Selly se bagă într-o combinație dubioasă cu interlopul Corneliu Carafă (Micutzu) să facă un show la ziua fiică-sii. Iată, deci, cum ar putea scoate trupa analfabetă financiar dintr-o groapă.

I-o zice și impresarul încă din trailer: falimentul la 19 ani e mișto, unii muncesc o viață să eșueze.

Selly, de la început până la final, e suficient de natural cât să treacă drept credibil. Dar, contrar vârstei, personajul lui e un pensionar pisălog care nu te lasă să conduci, să bați oameni, să torturezi păpuși sau orice altceva rău ai vrea să faci.

Ceilalți membri din trupă, cel puțin în film, sunt ca niște cârje pe care regizorul și scenariștii au sprijinit niște replici și niște roluri, că n-aveau unde altundeva să le pună.

Cât despre Dorian Popa, alt cap de afiș, el execută cu naturalețe rolul omului care trage de fiare și oprește gloanțe în pectorali. Practic, în mai puțin de cinci minute (cam cât apare în film), Dorian reușește să facă și mișto de el, și să fie natural. Are și o replică memorabilă: „Mare salvare de gang ce-am venit să fac”. Poate ți se pare prea seacă, dar e un tip de 31 de ani care-a venit să-i salveze pe ăștia mici dintr-o combinație nasoală cu interlopii, că atât i-a dus mintea.

În sala de cinema am fost înconjurat de mulți minori - de la zece până la sub 18 ani - și ceva oameni mari mari. Și s-a râs, cel puțin din grupul acestor minți proaspete care n-au început încă să le fie jenă de conținutul pe care îl consumă. Nu-i judec însă, că am fost și eu acolo și încă mi-e rușine de ce apreciam în urmă cu cinci ani, darămite cu 10 sau 15 ani. După reacția din sala aia, am înțeles că filmul ăsta poate să fie apreciat măcar de-o parte din public. Cealaltă parte e târâtă acolo și e formată din părinți care se bucură de popcorn. Pentru sufletul meu și poate al tău am notat însă niște replici chiar ok.

Treaba cu filmul ăsta este că, dacă îl iei în serios, nu îți dai seama unde începe momentul cringe asumat și unde tocmai s-a încheiat. Cert e însă că filmul nu se ia în serios în niciun moment, chiar dacă pe alocuri îți lasă impresia că ar putea fi mai mult decât un Scary Movie altoit cu American Pie pentru preșcolari. La final se lasă cu lacrimi, îmbrățișări și toți cei din 5GANG sunt suficient de bătrâni cât să-i bănuiești de prostată mărită, Alzheimer și mizantropism cultivate cu vârsta. Filmul se termină cu happy end, că altfel n-ar mai fi picat bine de Crăciun.

Filmele în care bagi câte un copil sunt fie genul lacrimogen, care se lasă cu o moarte din care înveți ceva, fie stupide și pe comedie, așa că nu-ți pasă că mulți actori copii sunt vraiște. Așa sunt cam toți minorii din filmul ăsta, mai puțin Alinuța. E suficient de enervantă și răzgâiată, cât să-ți aducă aminte de toți colegii de la grădiniță și școală care aveau de toate și tot mai voiau. Pe de altă parte, cei din 5GANG (da, ceilalți patru, fără Selly) sunt toți colegii cărora le-ai dat să copieze în școală, dar au sfeclit-o la final și v-a prins profu’ pe amândoi.

Polițiștii sunt ca cei de la Poliția Locală la care nu te-ai duce nici măcar să raportezi că o fată ți-a furat sufletul. S-ar putea să te ia în serios, apoi să te bată într-o parcare slab luminată pe motiv că i-ai mințit. Altfel, sunt băieți de treabă, ar putea lejer să-ți sprijine bicicleta cât iei ceva din Mega.

Carafă Sr. cu Jr., aici e povestea, mi-au transmis fix apăsarea aia pe care sigur o are fiecare interlop care se uită înainte, la urmași, și-și dă seama că n-are cui să-i lase nimic, că-s prea fraieri. Las aici replica asta, învățăminte de la Carafă Sr. pentru Carafă Jr.: „Tu ești ochelarii de soare la lumina ochilor mei”. Selly, pe cât de mult succes are, abia reușește un flirt stângaci cu Cristina (nepoata lui Carafă). Dorian Popa e ca acel coleg vedeta școlii, bun la fotbal, cu lipici la fete. Cât despre ceilalți, îți vine să le zici că nu vrei punguță, c-ai adus de acasă.

A, să nu uit de niște colegi aparte: artiștii cu chitară care zguduiau corzile în pauze. Doar că aici e cu un rap battle luat la reducere de la Lehliu Gară pe care au băgat efecte de pe torrents. Și-am înșirat toate astea ca să nu-ți faci așteptări. Nu lua filmul în serios, dar cumpără-ți o pungă mare de popcorn, că durează o oră jumate.

Există o vorbă românească pe care o apreciez în momente cheie: „sari de cur în sus”. Pe 3 octombrie, o parte din România a sărit un pic de cur când a aflat că 5GANG: Un altfel de Crăciun a primit bani de la Guvern. Și eu aș vrea ca statul să nu mai spargă bani aiurea pe tot felul de proiecte, dar inflamarea, în cazul ăsta, a fost disproporționată. Și sub nicio formă n-a primit bani de la PSD, că n-a dat partidul în stânga și în dreapta, ci Guvernul a avut o schemă de finanțare prin Comisia Națională de Strategie și Prognoză (CNSP) ca să nu mai spună poporul că statul nu dă bani și la cultură.

Într-un podcast publicat pe 17 octombrie (minutul 39:45), Selly a explicat cum stă treaba cu banii de la Guvern. Întâi au pus ei banii, în trei părți: Selly, Global Talent United (agenție cu care el și Matei Dima - regizor și scenarist - au contracte de impresariat) și Vertical Entertainment (reprezentată local prin Freeman Entertainment).

N-a dezvăluit cât a pus fiecare, dar finanțarea de la CNSP a reprezentat 35% din suma finală, adică 490 547 de lei. Euro era ceva mai mic în august 2019, când a fost aprobată suma, așa că am rotunjit la un curs de 4,75 de lei. De unde reiese că au primit pentru film circa 103 200 de euro. În fine, încă un calcul: dacă suma asta reprezintă 35% din total, înseamnă că 5GANG: Un altfel de Crăciun a costat vreo 295 de mii de euro să fie produs.

N-am făcut calculul ăsta ca să-ți arăt c-am dat pe la școală. Filmul a fost lansat pe 27 decembrie și în primul weekend a ajuns să aibă peste 146 de mii de spectatori cu încasări de 2,8 milioane de lei. Asta înseamnă peste 592 de mii de euro. Adică și-a acoperit costurile și-a scos peste, ceea ce nu poți spune despre multe filme românești. Ca să ai și cu ce să compari, Oh, Ramona! e un succes relativ recent și mare. O analiză din iunie 2019 arăta că la un buget de 11,6 milioane de lei a scos aproape 5,1 milioane lei în cinema.

Sigur, au fost o mulțime de alte filme grele care au lăsat găuri. În partea producțiilor ușoare e Două lozuri, film criticat pentru calitatea îndoielnică, dar care a reușit să scoată cu un buget de două sute de mii de lei încasări de 2,4 milioane de lei. Toate cifrele de până acum nu includ și sumele cheltuite pentru promovare, care nici ele nu-s mici.

Concluzia nu putea să fie mai simplă: dacă ai mai mult de 25 de ani și zici că filmul ăsta e o mizerie, ține cont că generația dinaintea ta și chiar a ta au râs la Garcea și oltenii, film care s-a descurcat excelent la încasări. Și dacă ar fi să îl compar pe ăla cu ăsta, parcă prefer 5GANG în locul glumelor cu Garcea.

Există filme de festival și există filme de public. 5GANG: Un altfel de Crăciun e în categoria celor din urmă. Poate într-un an o să fie pus integral pe YouTube și-o să devină, pentru o parte din public, un fel de Singur acasă.

Ia-l însă ca atare: nu-i pentru tine dacă nu consumi trap, vloguri, 5GANG sau Dorian Popa. E în regulă, acceptă că ești depășit de vremuri. N-a fost nici pentru mine. Dar am înțeles că există un public nou de cinema care are nevoie de entertainment și de un film de pus în fundal, nu doar de anxietăți, depresii, apartamente prăfuite, certuri în familie, comunism și ciorbă. Pe astea le ai la fiecare vizită a rudelor.