Noul film al regizorului „Human Centipede” e la fel de șocant pe cât te-ai aștepta

Este o întrebare la fel de veche ca cinematografia în sine: Odată ce ai regizat trei filme despre oameni lipiți între ei de la gură la anus, ce faci mai departe?

Pentru Tom Six - regizorul danez cunoscut pentru franciza The Human Centipede - răspunsul a fost să facă ceva la fel de șocant și provocator ca lucrarea sa timpurie centrată pe anus. Bine ai venit la The Onania Club, un film pe care el îl descrie ca fiind „o satiră tenebroasă despre lumea oribilă în care trăim în prezent”.

The Onania Club zace în purgatoriu de peste doi ani în timp ce Six se chinuie să găsească un distribuitor. Nu e un șoc imens, având în vedere că este vorba despre un grup de femei care se masturbează la tragedii oribile, precum atentatele de la 9/11, dar fanii se alătură acum campaniei create de el ca să-l lanseze la nivel mondial. Un fan a scris pe Twitter despre el în fiecare zi timp de șapte luni. O altă fană și-a tatuat logo-ul pe braț. Un fan mi-a spus că filmele lui „îți cer să pui la îndoială mizeriile pe care le înghiți”.

Între timp, Six a început să urce pe YouTube declarații despre industria filmului și ceea ce consideră el a fi cenzură. „Cred că The Onania Club este cea mai bună operă a mea de până acum”, spune el în primul video. „E ca o floare frumoasă care crește pe un mormânt comun.”

Am vorbit cu Six ca să aflu ce anume se întâmplă cu The Onania Club. 

VICE: Poți să dai câteva detalii din The Onania Club pentru cei care nu l-au văzut?
Tom Six: The Onania Club este despre o femeie, Hanna, care aderă în secret la un grup numit The Onania Club. Membrii clubului sunt femei puternice independente din LA care, la fel ca ea, se excită la chinul altora. Hanna are parte de mai multă suferință decât putea spera, iar în acest proces pierde toate lucrurile la care ține.

Ai spus că „toate scenele șocante din film sunt bazate pe evenimente din viața reală”. Poți să explici la ce te referi?
Omenirea este mai malefică și mai perversă în viața reală decât orice aș fi putut inventa. Am o bibliotecă imensă plină de cărți cu scandaluri, psihologie, masoni, istorie, dictatori, decadență, etc.. Elita globală a fost mereu de-a lungul istoriei plină de cei mai mari perverși. Ca să-ți dau un exemplu, în timpul unei petreceri sălbatice din Epoca de Aur a Hollywood-ului, actorul Errol Flynn și prietenii lui bogați au furat corpul prietenului lor recent decedat, John Barrymore, ca să mai petreacă pentru ultima oară împreună cu el. Am combinat asta cu zvonurile dubioase despre necrofilia de diverse tipuri. Am folosit-o ca inspirație pentru diverse scene din The Onania Club, despre care nu voi zice nimic.

Elitele de la Hollywood „pline de cei mai mari perverși” sunt o tematică a filmului? Și cum poți fi atât de sigur că așa sunt? Este o referință la Harvey Weinstein?
Tema principală a filmului este schadenfreude (plăcerea derivată din ghinionul altor persoane) a elitelor. Nu are legătură directă cu Harvey Weinstein, dar și el a fost cineva cu o putere enormă și bani. Producătorii și șefii de studio din epoca de aur a Hollywood-ului, cum ar fi Harry Cohn (președintele Colombia Pictures), erau și mai răi și au făcut o mulțime de victime. Este foarte bine documentat. Banii și puterea determină oamenii să facă lucruri nebune. Schadenfreude este cea mai groaznică emoție a umanității, conform filosofului Schopenhauer. Cu toții suntem membri ai Onania Club într-un fel, mai puțin partea cu masturbarea.

Consideri filmul o metaforă pentru cariera ta? Cu alte cuvinte, că ai supraviețuit prin plăcerea care a rezultat din reacțiile furioase ale altor oameni?
Deși valoarea șocului este foarte puternică, nu încerc activ să șochez. Vine natural odată cu subiecții filmelor mele. Am o fascinație pentru partea întunecată a vieții și iubesc să fac filme despre asta. Vreau ca filmele mele să fie radicale, ceva ce n-ai mai văzut până acum, iar asta reflectă mereu iubirea puternică pe care o simt pentru umorul negru. Vreau să aduc înapoi pericolul cinematografiei. Într-o lume care devine psihotică și extremă, arta ar trebui să-i urmeze.

Spui că filmul este aparent „prea original, prea obraznic și prea provocator” pentru o lansare mainstream. Ale cui sunt perspectivele astea?
Societatea a devenit extrem de sensibilă, iar distribuitorii filmului răspund pe măsură. Au o frică enormă de a fi anulați sau criticați, încât aleg calea cu cea mai puțină rezistență. Nu cred că cinematografia, sau arta în general, poate merge vreodată prea departe, totul este o fantezie. Corectitudinea politică, care tot crește, sufocă creativitatea. Este imposibil să ajustezi cinematografia la toată acea sensibilitate. Este ca și cum ai spune unui adult că nu poate să mănânce o friptură fiindcă un bebeluș nu poate mesteca. The Onania Club a fost respins de toate festivalurile mari de filme. Unul dintre festivaluri chiar mi-a spus că le-a plăcut filmul meu, dar că nu poate să arate așa ceva niciodată. Cât de mult mi-ar plăcea să-ți pot spune despre ce festival este vorba. Mi-ar face rău dacă i-aș expune.

Ce s-a întâmplat cu Bounty films care au distribuit The Human Centipede?Și cu IFC Films care au distribuit al doilea film în SUA? Ți-au răspuns?
Când am oferit The Onania Club celor de la IFC mi-au spus pur și simplu că piața s-a schimbat și au lăsat-o așa. După o relație de succes de mai bine de zece ani cu ei, ne-au respins pur și simplu și au mers mai departe. Din păcate pare că nu mai există distribuitori care să aibă coaie să-și asume un risc.

Ai numit distribuitorii de film cenzori fiindcă au ales să nu lanseze The Onania Club. Nu cumva cenzura e fix faptul că nu găsești un distribuitor?
Distribuitorii au devenit polița morală. Fie nu înțeleg satira filmului, fie îmi resping munca pe baza faptului că eu sunt regizorul. Nu este vorba că distribuitorilor nu le place The Onania Club. Nu le-a plăcut la început nici The Human Centipede, dar până la urmă a devenit un fenomen global. Este pur și simplu o idioțenie să negi un film care are deja un public care-l așteaptă și recenzii așa grozave. Are o notă de sută la sută pe Rotten Tomatoes. Criticul britanic de top, Alan Jones, l-a numit „o capodoperă”. Iar un critic spaniol l-a numit „un clasic cult instant”. Au fost o mulțime de distribuitori care nici măcar n-au vrut să vadă The Onania Club și l-au respins fără ca măcar să-l vadă.

Spui că „fiecare film trebuie să fie fără riscuri în zilele noastre”. Dar sunt o mulțime de exemple de filme care împing creativ limitele în horror, nu? Lars von Trier, filmele Saw, Midsommar - astea nu sunt filme ușor de văzut sau plăcute.
Prin lipsite de riscuri vreau să spun că aproape toți producătorii și studiourile urmează niște reguli de siguranță fiindcă la mijloc sunt mulți bani și reputații. Și franciza Saw. Are acea violență de tortură gore care este acceptată. Lars von Trier e diferit, și un erou al meu, fiindcă este unul dintre puținii regizori care explorează limitele și pune la îndoială moralitatea. A devenit și un adorat al celor de la Cannes, lucru care-i oferă o acceptare a elitei culturale. Dar el chiar este o excepție, la fel ca Gaspar Noe. Filmele mele sunt pe bune sută la sută necompromise și foarte polarizante. Sunt mândru de munca mea și nu-mi voi cere niciodată scuze.

Poți să-mi spui orice despre Enjoy, filmul pe care ai spus că-l vei face dacă se lansează The Onania Club?
Enjoy este o altă satiră tenebroasă, cu un concept foarte original care va ațâța lumea. Realitatea brutală este că nu știu dacă voi putea vreodată să fac acel film. Dacă niciun distribuitor serios nu va lansa The Onania Club, niciun investitor nu-mi va da bani să fac Enjoy. Și ei miros ce se întâmplă în climatul oribil din lumea filmului. Eu trăiesc ca să fac filme, dar nu-mi voi vinde niciodată sufletul ca să fac filme sigure care plac maselor. Viața are sens pentru mine doar dacă pot crea ce e în interiorul meu și dacă nu sunt limitat de limitele altor persoane. Sunt sigur că The Onania Club va fi dezbătut, savurat sau urât în deceniile care vor urma. Va avea longevitate și va ajunge la un public imens. Are doar nevoie de un distribuitor potrivit și vizionar care să se trezească și să-l lanseze.