foto: Felipe Hernández Durán Zeci de mii de oameni au ieșit pe străzile din Madrid în urmă cu două zile, toți enervați la maxim de cataclismul de căcat care a dominat Spania tot anul. Deja au avult loc destule violențe și proteste și au fost destui oameni care au aruncat cu chestii în polițiști, dar de data asta a fost diferit: intenția protestatarilor a fost să desființeze cu totul parlamentul și să rescrie constituția. Un ideal destul de optimist.
Publicitate
Ideea a pornit de la un grup aproape necunoscut numit plataforma ¡en pie!, care în ultima lună și-a promovat această inițiativă, pe care au numit-o „25-S”. Occupy Congress – în onoarea zilei de 15 mai 2011, aniversarea mișcării Occupy. Deși vouă și mie ni se pare o aventură de genul Guy Fawkes, e și o nouă confirmare a popularității și a ingeniozității mișcărilor sociale spaniole. La o adică, e ceva să reușești să atragi din nou susținerea publicului la 18 luni de la începerea mișcării Occupy.
Ce ne-a interesat pe noi la mișcarea 15M e cât de mult ar putea să afecteze schimbările din societatea spaniolă. De exemplu, golanii ăia pe care i-am filmat care au dat înapoi un bloc de apartamente familiilor care fuseseră evacuate. N-am văzut vreo reformă a guvernului care să aibă un efect atât de benefic și imediat. Deci considerăm că protestul de ieri merită menționat.Deși manifestul ¡en pie! Reciclează multe dintre plângerile care s-au tot făcut de la începuturile mișcării 15M, cazul ăsta e diferit din cauză că are ținte clare. Încurajarea oamenilor să încercuiască parlamentul și să zguduie sistemul în mod pașnic până se va întâmpla o schimbare e o tactică care ar putea fi preluată de toate mișcările Occupy din lume și ar avea efecte mai bune decât cele obținute stând în parc, bând un ceai și cântând la chitară.
Schimbarea de tactică s-a reflectat și într-o schimbare de politică. După declarațiile secretarului de stat care a spus că protestul a fost aproape o lovitură de stat, poliția a făcut o serie de arestări preventive a liderilor de la ¡en pie!, a evacuat un centru social care le găzduia întâlnirile și a chestionat pe toată lumea care participa la o întâlnire în parcul public Retiro din Madrid.
Publicitate
Congresul a fost izolat și sigilat de către poliție și părea că nimic nu se va mai întâmpla. Grupul de Facebook ¡en pie! avea 11 000 de likeuri, dar nimeni nu știa câți oameni o să apară la protest, așa că guvernul s-a pregătit pentru ce era mai rău și a chemat 1400 de ofițeri de poliție și a folosit cea mai bună tactică de înfricoșare la care s-a putut gândi, anunțând protestatarii că vor face de la șase până la 12 luni de închisoare dacă vin la protest. Dar asta n-a părut să deranjeze pe nimeni pentru că, deși demonstrația era programată pentru ora 4 PM, protestatarii au început să apară încă de la ora 11 AM. Mulțimea număra deja zeci de mii de oameni pe la prânz.
Scriu acest articol din Barcelona, în timp ce urmăresc live feed-ul El Pais și, deși am avut și noi destule demonstrații în anul care a trecut, n-am mai văzut așa ceva. Poliția nu păstrează doar ordinea, ci lovește fără discriminare toți protestatarii, trecătorii nevinovați și jurnaliștii. Se trage cu gloanțe de cauciuc și artificii (se pare că au împrumutat tactici de la greva minerilor de astă vară) și se strigă slogane de genul „Oamenii uniți nu vor fi niciodată învinși” cu o forță și o încredere care îți taie respirația.În dimineața asta, urmările sunt previzibile. Guvernul rămâne tare pe poziții, ziarele sunt pline cu fotografii cu răniți. Acum un an și jumătate, în urma unui comportament similar al polițiștilor, publicul a sărit în număr copleșitor în ajutorul protestatarilor, punând bazele unei tabere care a devenit primul Occupy.
Publicitate
Un al doilea marș e programat pentru seara asta la ora 7. Să vedem unde ne va duce._Urmăriți-l pe Paul pe Twitter: _@pauldotsimon__Traducere: Oana Maria Zaharia
