Cum să fii editor porno în șapte pași simpli

Dintre toate joburile pe care le-am avut din greșeală – printre care s-a numărat și cel de vânzătoare de cartele la telefon la un târg de câini din Jyväskylä, Finlanda – cel de editor pentru revista Union a reprezentat apogeul carierei mele neplanificate.

Am sosit la interviul care a durat cinci ore îmbrăcată sexi, cu tocuri stilleto și cercei mari. Încercam, chipurile, să transmit că sunt foarte deschisă la capitolul sex, dar am uitat că tocurile și cerceii mari nu transmit decât că ești o femeie obișnuită, că doar nu mai trăim în anii ’30. După ce am răspuns la o tonă de întrebări personale, am fost rugată să înfrumusețez și să condimentez povestea unei femei care se bulănește cu femeia de serviciu în vestiarul sălii de sport.

Pentru cei care nu sunt la curent cu revistele erotice europene (încuiaților!), Union e o revistă franțuzească lunară de porn care a împlinit de curând 40 de ani. Într-o lume dominată de internet, revista se ține încă bine, cu un tiraj de 140 000 de copii pe lună. Publicul-țintă al revistei sunt fanii literaturii pornografice. Are și o secțiune numită „Sexul și pana”, care e practic o compilație de zeci de scrisori explicite trimise de fani în fiecare zi.

Între 2007 și 2009, mi-am petrecut două sau trei ore pe zi rescriind acele scrisori sexy – o slujbă care îmi permitea să pătrund în viețile sexuale ale francezilor. Pentru că nu sunt egoistă, m-am gândit să-mi împărtășesc cunoștințele cu alte femei care au intenția să devină editori la reviste erotice.

O aventură e un eveniment neobișnuit sau un eveniment despre care oamenii chiar vor să citească. Poveștile de genul „Era sâmbătă noaptea. Eu și soția mea ne-am uitat la TV, ne-am băgat în pat și am făcut dragoste” sunt respinse imediat, pentru că nimănui nu-i pasă de rutina sexuală a unui cuplu căsătorit. În orice caz, nicio scrisoare nu e un caz fără speranță. Nu ai voie să minți - oamenii care trimit scrisorile scanează revista în fiecare lună ca să vadă cât de precise sunt poveștile lor editate – dar le poți face mai suculente prin câteva inserții care să le condimenteze.

Câteva tehnici care nu dau greș niciodată: A) Deschide fereastra și un voyeur privește de peste stradă toată scena. B) Adaugă un cuplu de vecini care fac sex furios și gălăgios în același timp cu protagoniștii. C) Fă-le o plăcere cititorilor mai ciudați introducând un detaliu mult prea grafic. De exemplu, o femeie care are ciclu în cantități incredibile, cu cheaguri și tot tacâmul, și nu înțelege de ce nimeni de la orgie nu are o problemă cu asta.

Majoritatea scrisorilor cititorilor nu au niciun fel de ambiții literare. Și de ce ar avea? Sunt scrisorile despre sex ale cititorilor. Pentru a le transforma în ceva citibil, trebuie să îți aduci aminte toate tehnicile de scris interzise de profesorii tăi de literatură (repetiții, metafore, hiperbole, epitete-clișeu) și să le folosești pe toate deodată.

De exemplu, „S-a urcat pe mine și, din câteva izbituri, a terminat” ar trebui să devină: „Mătărânga i se umfla și se întărea, lipită de coapsa mea. A început să o frece încetișor de pulpele mele, în sus și în jos. Mâna lui aspră mi-a ridicat furoul și mi-a prins vulva umedă în palmă. Degetul său mijlociu flirta cu fanta mea roz. Și-a trecut degetul mare peste buzele ude și le-a desfăcut, căutându-mi clitorisul. L-a găsit și a început să se joace delicat cu el, până când i-am udat toată mâna. Mătărânga era în continuare în stare erectă și mi-a băgat-o deodată, brutal, penetrându-mă fără nicio pauză…” Bla, bla, bla.

Îmi amintesc o scrisoare scrisă de o femeie care a făcut una mică pe marginea drumului. Când se întorcea din vacanță, a lăsat un motociclist s-o depășească. Acesta i-a mulțumit ridicând un picior, ea i-a răspuns cu un flash de faruri. Amândoi s-au oprit, tipu și-a scos casca, i-a spus: „Frumoasă caroserie aveți!”, după care și-au tras-o într-un tufiș. Acum cred că înțelegeți de ce Franța e considerată adesea țara romantismului.

Ce îmi plăcea mie la poveștile de genul ăsta e că se pretau pentru metafore incredibile. Chestii e genul „Schimbătorul lui de viteze mă înnebunea” sau „și-a vărsat uleiul în motorul meu”. Știu că pe voi nu vă excită cine știe ce, dar închipuiți-vă cât de mult o să-l încânte pe tipul ăla care lasă comentarii pe site-urile cu mașini. Totul e să placi unei nișe anume.

Principala problemă cu cititorii Union care trimit scrisori e faptul că adoptă un stil pe care-l numim median, inspirat direct de ceea ce au citit în paginile publicației lor favorite. Știu că am spus să folosiți cât mai multe clișee obosite posibil, dar la un moment dat toată lumea se satură de „păsărica proaspăt rasă” și începe să caute filme porno pe net.

Schimbați peisajul lexical cu expresii ca „crăpătura picurândă” sau „scoica moale și pulsândă” și o să vă amuze să vedeți cum le folosesc cititorii în scrisorile din luna viitoare. A, puteți face și campanie pentru revenirea la modă a părului pubian și veți vedea cum o să apară chestia asta într-o revistă mainstream de femei în câteva luni. O să te simți bine să vezi că inspiri jurnaliști adevărați și te vei scălda într-un râu de satisfacție de sine.

Pe bune, cine o să verifice dacă protagoniștii au băut un vin Saint-Emilion din 1983? Ghici ce e mai bun decât obezitatea morbidă: curbele generoase. Și în toiul distracției, cine poate ține minte dacă i-a băgat sau nu și un deget în cur lui?

Ce vreau să zic e că nu ar trebui să ezitați să adăugați puțin sclipici în viețile cititorilor – n-o să se supere pe voi. Ba chiar se vor simți mândri să citească un text de-al lor editat. E o situație benefică pentru toată lumea.

Mulți cititori includ fotografii pentru a-și ilustra scrisorile. Dar uită să specifice cum au fost făcute acele fotografii. Semnalarea prezenței unui aparat foto în timpul acțiunii e un element esențial în rescrierea scrisorilor.

L-ați putea băga la finalul poveștii: „Iată fotografiile pe care le-am făcut în ziua aceea!” Dar nu e cazul să insistați prea mult pe asta. În 15 minute, deja veți fi uitat că tocmai ați produs una dintre cele mai mari mizerii literare scrise vreodată.

Ține minte: cititorii nu se plâng niciodată că cineva le-a transformat nevasta într-o bombă sexi sau că ai scris că și-a tras-o cu o maniacă depreseivă în veceul unui supermarket.

Când îți începi ziua de lucru la ora 3 după-masa, îmbrăcată în pijamale și umplând pagini de Word în timp ce te uiți cu coada ochiului la un serial – gândește-te că lumea e a ta și că pentru fiecare cuvânt pe care îl scrii, un bărbat în Franța geme și își dă drumul pe poveștile tale scrise pe hârtie lucioasă.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre sex:

Ghidul VICE de dat limbi

Ghidul VICE pentru un blowjob bun