Era cel mai bun prieten al meu.Genul ăla de prieten care e îndrăgostit de tine tot liceul, căruia îi vomiți pe pernă la un Revelion și el doarme lângă tine până dimineață, dimineață în care te suportă mahmură pe canapeaua din sufragerie și dă cu aspiratorul pe ritmul înjurăturilor tale.Genul ăla de prieten care te ține în brațe până adormi și deși îi simți erecția în coloană, nu te atinge.Genul ăla de prieten care scrie o povestire despre tine și care obișnuia să-mi spună: Marla… the little scratch on the roof of your mouth that would heal if only you could stop tonguing it, but you can't.
Publicitate
Genul ăla de prieten care merge cu tine la film, la shopping, la restaurant să te convingă că supa de ceapă e bună și cu care nu ți-o tragi, dar vă promiteți unul altuia că, dacă până la 30 de ani nu vă căsătoriți, o să alegeți să trăiți împreună și să adoptați un câine pe care să nu-l cheme tot Bubu (el avea o obsesie să-și numească papagalii și câinii la fel; adică mureau, își lua alții și le dădea același nume, considerând că e un lucru firesc) și care să nu te muște de cur la fel ca Bubu (Bubu pe care l-am prins eu în viață).Genul ăla de prieten care în august pleacă să studieze în Anglia și pe care-l rogi să nu mai fumeze atât de mult și să nu mai experimenteze toate căcaturile de ciuperci pe care i le vând toți ratații ca fiind marfă de calitate. Și crezi că te ascultă. Și se întoarce în țară în vacanța de Crăciun. Și te sună pe 22 decembrie. Și îi spui că tu pleci să-ți eliberezi creierii în munți, într-o zonă fără semnal, cu iubitul tău care te tratează ca pe-un gunoi. Dar atunci la telefon îl minți că ești fericită și încheiați convorbirea promițându-vă că vă vedeți după Rev. El îți spune că abia așteaptă și că a vorbit cu obsesiv-compulsiv-ul de ta-su să-ți aducă o sticlă de vin călugăresc din lada pe care a pregătit-o pentru sărbători.Și a doua zi, cum ajungi într-o zonă cu semnal, îi trimiți mail în care îi zici că ești nefericită și că l-ai mințit. Și el îți răspunde prompt, rugându-te să faci totul ca să fii fericită și povestindu-ți chestii bizare despre Dumnezeu și spiritualitate și despre cum oprise el curentul în bloc cu o seară în urmă. Și tu îl întrebi ce e cu el și de când nu mai e ateu. Și el îți răspunde cu te iubesc.Și după-aia chiar nu mai ai semnal, până de Revelion, când afli de la diverse cunoștințe comune că prietenul tău, în seara zilei de 28 decembrie, s-a aruncat de la etajul blocului în care locuia, sub ochii mamei lui, crezându-se Iisus.Și atunci ți se reconfirmă gândul că Dumnezeu nu există sau dacă există o arde nonstop pe amfetamine.Și accepți să te întâlnești cu mama prietenului tău, de care te miri că reușește să fie întreagă la minte și îți zice că are un cadou de la el, pe care vrea să ți-l dea. Și tu te gândești că e vinul ăla călugăresc. Și salivezi cu gândul la el și la o țigară și la cum vei revedea tu Arizona Dream beată și îmbătată de amintirea lui T.Dar ea îți aduce un fel de tablouaș egiptean. Și ești dezamăgită, pentru că ție ți-a rămas în minte vinul călugăresc.
