Economie · Bani

Poveștile angajaților care s-au răzbunat pe șefi sau clienți

„Când nemernicul s-a dus să plătească, i-am zgâriat mașina. Nu am niciun regret.”
Nana Baah
London, GB
IG
translated by Irina Gache
tricou cu muie
Foto: Jeremy Hogan / Alamy Stock Photo 

Să lucrezi în vânzări e foarte intens. Dacă ai făcut-o la un moment dat, știi ce zic. Dacă nu, ia aminte că cele mai recente sondaje sugerează că 115 patroni sunt atacați în fiecare zi în Marea Britanie, apoi ține cont că cifrele sunt un nimic când vine vorba de incidentele non-fizice în care clienții care fac chestii să te scoată din sărite.

În urmă cu doi ani, când am lucrat la un magazin dintr-un mall cunoscut din Londra de vest, o clientă s-a rățoit la mine pentru că nu-i plăcea fața mea. Apoi mi-a smuls una dintre codițele împletite și „i s-a interzis” să mai intre în mall. Nu am avut privilegiul de a pleca acasă, chiar dacă practic tocmai fusesem atacată. Deși mi-ar plăcea să spun că mi-am susținut drepturile, am făcut ce fac de obicei în astfel de situații: am plâns în timp ce împătuream blugi.

Publicitate

Deși nu ai control asupra orelor pe care le muncești sau când îți iei pauza de masă, singura putere pe care o ai este cum să reacționezi la oamenii care-ți fac rău la muncă. Mai jos sunt poveștile persoanelor care obișnuiau să - sau continuă să o facă - muncească în vânzări sau în domeniul ospitalier, care s-au folosit de dreptul lor de a se răzbuna pe șefii nesuferiți și pe clienții cu nasul pe sus.

1. Managerul meu era oribil, așa că am dat o notă mică pe TripAdvisor restaurantului unde lucram. M-am dat drept femeie în vârstă și am spus ceva de genul: „Deși mâncarea a fost minunată, eu și cu soțul meu am fost șocați de cât de dezorganizați erau chelnerii și cât de neprofesionist e managerul. Nu vom mai merge acolo niciodată.” Ce nu am realizat a fost că mă logasem pe TripAdvisor prin contul meu de Facebook și fața mea era lângă comentariu. Când m-am dus la muncă, bucătarul șef mi-a zis că, deși a fost „foarte amuzant”, trebuia să îl șterg.

2. Toți șefii restaurantului în care lucram erau niște nesimțiți care furau bacșișul chelnerilor, așa că am încropit o metodă prin care să fur între 300 și 600 de lei pe noapte. Dublam bonurile de la carduri sau înregistram plata cash ca fiind făcută cu „cardul” și păstram monetarul. Nu am contorizat cât am făcut, dar probabil mai mult de 11 000 de lei în șase luni.

3. Lucram la o florărie imensă unde sortam brazi pentru clienți pe perioada Crăciunului. Am servit un nesimțit cu un BMW care îmi tot făcea semne și vorbea la telefon, în timp ce-mi cerea să-i tai bradul într-un anume fel. L-am împachetat și i l-am dus la mașină, la care el mi-a spus: „Ești idioată? Acele o să se împrăștie prin mașină, adu niște saci de gunoi!”. Când s-a dus să plătească i-am zgâriat mașina. N-am niciun regret.

Publicitate

4. În tinerețe, când călătoream în Perth, am lucrat la un club de golf de fițe. Acolo era un membru insuportabil care-mi făcea mereu zile fripte și-mi spunea „irlandezul leneș”. Într-o noapte m-am enervat foarte tare, așa că m-am dus în parcare, am luat numărul de înmatriculare al Posche-ului său și i-am făcut plângere că a condus beat când a plecat câteva ore mai târziu.

5. Obișnuiam să mă răzbun pe patronii restaurantului unde lucram cu ajutorul lui frate-miu, pe care-l rugam să lase note false pe TripAdvisor care mă puneau într-o lumină bună. Am primit și bonus la salariu că mi-a apărut numele acolo.

6. Am lucrat la un lanț mare de restaurante americane. Un client s-a găsit să fie foarte nepoliticos într-o perioadă foarte aglomerată. A comandat o porție mare de coaste și în timp ce mă grăbeam să i le aduc, mi-a scăpat mâncarea lui pe podea. Știam că trebuia să comand din nou și că asta îi va scoate din sărite pe bucătari și pe clientul deja nepoliticos. A venit o altă chelneriță și m-a ajutat să o pun la loc pe farfurie, așa că i-am servit-o ca atare. Nu am mai vorbit niciodată despre asta, dar n-o regret.

7. Lucram în Leon, iar șeful meu obișnuia să facă glume rasiste oribile, așa că i-am făcut o plângere anonimă la biroul central și am fost promovată deasupra lui.

8. Când am lucrat la o cafenea, rămâneau mereu clienți după ce închideam, inclusiv unul care începuse o conferință pe Skype imediat cum am închis ușile. Așa că am dat drumul la muzică foarte tare cu „Leave” de JoJo, pe repeat, timp de jumătate de oră până a plecat.

Publicitate

9. Am încurcat băuturile într-o seară foarte aglomerată și în loc să mă roage politicos să-i aduc băutura corectă, clienta a început să mă facă „idiot” în fața a celor 14 oamenii care erau cu ea. Evident că am scuipat în dressing-ul pentru aripioarele picante și a mâncat tot.



10. Șeful mă ruga să-i cumpăr droguri. Nu i-am dat niciodată droguri, doar mult zahăr. Am făcut în jur de 660 de lei, practic am recuperat bacșișurile pe care le-a furat de la noi.

11. Am lucrat la McDonald’s, iar șeful era un nenorocit. Mă enervase toată ziua, apoi a avut tupeul să-mi ceară să-i pregătesc prânzul, așa că m-am pus pe treabă. I-am făcut un sandviș cu pui, dar înainte să pun garniturile le-am lins pe fiecare în parte, le-am spus colegilor și ne-am uitat cum le-a mâncat.

12. Am lucrat într-un pub oribil cu un patron și mai îngrozitor. Era sexist, nesimțit și pitic. Într-o zi a adus un tablou cu alt coleg sexist și echipa de canotaj a facultății, ca să-l atârne în pub. După câteva pahare și furia pe care o resimțeam pentru tipii ăștia, am dat jos tabloul cu unul dintre prietenii care lucra cu mine. L-am tăiat - fusese înrămat profesionist - și am măzgălit fețele echipei, apoi l-am pus la loc. Mulți clienți se încruntau la el, dar nimeni din staff și nici patronul nu au observat. Încă e acolo, doi ani mai târziu.

13. Clienții sunt mereu nesimțiți în cabinele de probă, lasă umerașele peste tot și-ți dau hainele înapoi îngrămădite. Așa că într-o zi am decis să spun unei cliente nesuferite că avem o nouă procedură de securitate care ne cerea să numărăm fiecare articol de îmbrăcăminte în fața camerelor de la intrarea în cabina de probă. Așa am reușit să o fac să stea acolo zece minute ca să împăturească o mulțime de haine, în timp ce eu număram și țineam fiecare articol în fața camerei și apoi îl puneam la loc pe umeraș. Nu erau camere de luat vederi la cabinele de probă; era doar un corp de iluminat vopsit în negru.

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.