Oamenii pot să-ți ghicească numele în funcție de felul cum arăți

Majoritatea părinților își pot aminti amestecul subtil de entuziasm și anxietate care a acompaniat alegerea numelui pentru bebelușul lor – până la urmă, îl va folosi toată viața. Totuși, efectul ar putea să fie și mai semnificativ. Într-un studiu publicat recent în Journal of Personality and Social Psychology, echipa de cercetători arată că stereotipul înmagazinat de societate poată să influențeze felul în care arată oamenii.

În opt studii, am descoperit că participanții au putut să recunoască numele unor persoane pe care nu le-au întâlnit niciodată în baza unor fotografii tip buletin. De exemplu, să spunem că trăiești în America de Nord și îți este arătată fotografia unei femei pe nume Emily (nu primești informația asta). Sub fotografia ei sunt listate patru nume posibile: Claire, Deborah, Emily și Melissa. Presupunând că aceste nume sunt la fel de comune în America de Nord în anul/perioada în care s-a născut persoana, participanții studiului ar trebui să nimerească numele în aproximativ 25% din cazuri – altfel spus, să ghicească. Ce am descoperit este că participanții aleg de obicei numele real al persoanei în 35-40% din cazuri. Deci, e ceva la o Emily care… o face să arate pur și simplu ca o Emily.

Dacă Emily arată într-adevăr ca o Emily, chiar și un computer ar trebui să-i poată ghici numele adevărat. Și asta am și descoperit, cu ajutorul a zeci de nume. Am folosit un computer ca să analizăm aproape 100 000 de fotografii de buletin ale unor cetățeni francezi. În general, computerul a putut să producă o „hartă termică” pentru fiecare nume, o față cu trăsăturile care „trădează” o persoană care poartă acel nume, ilustrându-l în culori calde.

Iată câteva exemple ale unor nume de femei din studiul nostru:

Și aici sunt câteva pentru numele tipice ale bărbaților din Franța:

Cum ar trebui să înțelegem acest efect? Până acum, psihologii sociali au știut că aspectul nostru fizic influențează într-o măsură felul în care alte persoane ne consideră atrăgători, inteligenți, de încredere sau sufletiști. Studiul ăsta arată că percepțiile altora asupra numelui nostru sunt reflectate pe fețele noastre.

Cum este posibil? Teoria noastră este că atunci când un copil primește un nume, acesta vine la pachet cu o serie de așteptări din partea societății, constatări și interacțiuni. Este posibil ca acest copil să fie tratat ca și cum are anumite trăsături de personalitate – de exemplu, Katherine s-ar putea să fie o elevă bună, pe când Allison s-ar putea să fie neastâmpărată. Atitudinea societății față de un nume, alături de presiunea constantă față de persoana care-l poartă, pot să influențeze percepția de sine a unei persoane și într-un final să aibă un efect asupra felului în care evoluează aspectul fizic. De exemplu, Allison s-ar putea să adopte o coafură, expresii sau trăsături faciale specifice (ridurile zâmbetului) compatibile cu stereotipul unei Allison pe care și-l imaginează grupul ei cultural.

Profeția care se autoîmplinește este deja bine documentată în ceea ce privește personalitatea. De exemplu, având în vedere stereotipul că chinezii au tendința să exceleze la matematică, unei femei căreia i se reamintește că face parte din poporul chinez are tendința să se considere mai bună la această materie în comparație cu una căreia i se reamintește doar că este femeie. Noutatea din cercetarea noastră constă în faptul că am descoperit că tendința noastră de a adera la stereotipurile sociale se reflectă într-un final pe fețele noastre, cel puțin prin intermediul indicatorilor sociali. Asta s-ar putea întâmpla fie direct (de exemplu, Allison își ține părul desfăcut; Angelina îl ține prins) sau prin efectul pe care îl are numele asupra personalităților (de exemplu, un nume s-ar putea să fie asociat cu o persoană lipsită de prejudecăți, care s-ar putea traduce mai apoi printr-o față care să pară astfel).

Identificăm așadar un tip de efect Dorian Gray, de la protagonistul principal în romanul lui Oscar Wilde, al cărui portret evoluează pe măsură ce el își desfășoară actele macabre. Faptul că primul nostru nume, ales de alții pentru noi, ne modelează înfățișarea la maturitate sugerează o structură socială care ne afectează din primii ani de viață.

Efectul față-nume – faptul că recunoaștem numele unei persoane pe care n-o cunoaștem – are și el propriile limite. Aceste limite ilustrează în continuare mecanismul de autoîmplinire.

Înainte de toate, ne dăm seama că indivizii care aparțin unei anumite culturi manifestă efectul față-nume atunci când se uită la poze cu concetățeni, dar nu mai recunosc numele atunci când privesc fotografiile unor persoane dintr-o altă cultură. Într-unul dintre studiile noastre, am rugat participanți francezi și israelieni să recunoască numele unor cetățeni de aceeași naționalitate. Efectul față-nume a apărut atunci în cazul participanților francezi când le-au fost arătate fețele unor conaționali, la fel și în cazul israelienilor care au fost puși să recunoască alți cetățeni din Israel. Nu a apărut atunci când francezilor le-au fost arătat fotografii cu israelieni; sau invers, când israelienii au fost rugați să indice numele francezilor. Altfel spus, recunoașterea n-a mai fost posibilă atunci când persoana nu mai aparținea aceleași culturi.

Într-un alt studiu, am descoperit că dacă oamenii prezentați nu-și folosesc primul nume în societate și apelează în schimb la o poreclă (de exemplu, lui Charlotte i se spune „Chachou”), efectul față-nume dispare și oamenii nu o mai recunosc pe Charlotte ca fiind o Charlotte. Revenind, chestia asta este compatibilă cu faptul că purtătorul acelui nume este supus unei presiuni sociale atunci când el sau ea își transformă fața ca să se apropie de stereotipul societal. Când folosește exclusiv o poreclă, pentru care nu există un stereotip comun, această presiune dispare.

Într-un final, efectul față-nume apare doar dacă putem să vedem părul unei persoane. Părul nostru este posibil să fie partea pe care o controlăm cu cea mai multă ușurință. Faptul că doar chestia asta poate să producă efectul față-nume ilustrează în continuare mecanismul suspectat de autoîmplinire.

Împreună, cele opt studii sugerează că încadrarea într-o anumită societate se reflectă pe fața noastră și că ne modificăm trăsăturile în mod activ ca să fim recunoscuți de grupul din care facem parte. Alegerea numelor rămâne în continuare o activitate emoționantă. Indiferent de numele pe care îl dai copilului tău, el sau ea îl va absorbi și modela ca să se potrivească culturii în care s-a născut.

Anne-Laure Sellier este profesor asociat de marketing la HEC Paris Business School. Acest articol a apărut inițial în The Conversation.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.