De ce împiedică politicienii români intrarea Roșiei Montane în patrimoniul UNESCO

Guvernul Dăncilă a solicitat, zilele trecute, amânarea înscrierii Peisajului Cultural de la Roșia Montana în lista UNESCO. Motivul oficial pentru returnarea dosarului a fost litigiul de la Curtea Internațională de Arbitraj de la Washington cu compania minieră Roșia Montană Gold Corporation care a dat statul român în judecată și cere despăgubiri, după ce proiectul a fost oprit. Reprezentanții companiei canadiene acuză România de încălcare a tratatelor bilaterale de protejare reciprocă a investițiilor.

Decizia a stârnit o reală polemică între reprezentanții statului și voci din societatea civilă care contestă argumentele oficialilor români. „Discuția despre dosarul Roșia Montana nu mai e demult una politică, ci una avocățească”, mi-a explicat o sursă apropiată UNESCO.

Fostul ministru al Culturii, Corina Șuteu, este cel mai important susținător al dosarului Roșia Montană pe listele UNESCO, ea fiind și cea care a trimis oficial dosarul la Paris în ultima zi din mandatul Guvernului Cioloș. Disputele pe tema acestui dosar au fost și pe vremea premierului Dacian Cioloș, la fel ca în guvernele PSD-ALDE. Inițial, dosarul nu a primit avize din partea a trei ministere, cel al Finanțelor, al Justiției și al Afacerilor Externe, invocând aceleași argumente reproduse zilele acestea de George Ivașcu.

Într-o adresă trimisă ministrului de-atunci al Finanţelor, Anca Dragu, avocații României la Curtea de Arbitraj ICSID – „Lalive” şi „Leaua şi Asociaţii” - arată că „nu este exclus ca reclamanţii (Gabriel Resources) să depună o cerere provizorie dacă România decide să continue listarea UNESCO”.

În schimb, Corina Șuteu demontează această poziție.

„Aceste argumente, potrivit cărora am pierde procesul cu Gabriel Resources, sunt o perdea de fum. Roșia Montană este un fel de Ierusalim al galeriilor romane, ea nu poate fi sacrificată din cauza unor interese economice care nu servesc interesul național, dimpotrivă, îl trădează”, mi-a declarat Corina Șuteu.

De altfel, legislația internă este cea care interzice la acest moment exploatarea cu cianuri în aria protejată de la Roșia Montana, nu dosarul UNESCO. Prin introducerea lui pe listele UNESCO ar fi recunoscută ideea de patrimoniu pentru acest sit istoric.

„Această listare permite atragerea de fonduri pentru situri care au același statut în lume, distribuirea la nivel internațional a informației despre Roșia Montana și situl său unic, pentru atragerea turiștilor și deblocarea zonei din stagnarea economică actuală. Acest lucru trebuie spus clar: înscrierea pe lista UNESCO este în sprijinul, nu în detrimentul dezvoltării economice în zonă. Iar legislația națională trebuie respectată”, mi-a mai spus Corina Șuteu.

„Pe listele UNESCO există, de pildă, podgorii franțuzești, iar ele permit producția în continuare’’, mi-a explicat o sursă apropiată UNESCO.

În replică la decizia Guvernului, membrii rețelei Mining Watch au anunțat că doresc să intervină în procesul de arbitraj, în calitate de amicus curiae. Aceasta este o intervenție în litigiu consultativă pentru Tribunal, a societății civile, și are rolul de a oferi argumente și dovezi care să suplimenteze apărarea României. Intervenția va fi depusă la Washington până pe 2 noiembrie 2018.

Roxana Pencea, reprezentanta organizației neguvernamentale Mining Watch, susține că argumentele ministrului Ivașcu au fost demontate de către expertul în drept, dr. Marcos A. Orellana, profesor asociat al Universității de Drept George Washington:

Pentru pregătirea intervenției de la Washington, cei de la Mining Watch lucrează cu trei organizații specializate în litigii internaționale cauzate de tratatele de investiții. „Client Earth, European Center for Constitutional and Human Rights și Center for International Environmental Law s-au alăturat organizațiilor din România pentru a pleda cauza Roșiei Montane la Washington”, mi-a spus Raluca Pencea.

De-a lungul timpului, establishmentul politic a avut poziții favorabile exploatării aurului de la Roșia Montana. Victor Ponta, Călin Popescu Tăriceanu, Mihai Tudose, Radu Berceanu, Kelemen Hunor, Sulfina Barbu, Traian Băsescu, Rovana Plumb, Dan Șova, Florin Iordache, Darius Vâlcov, Liviu Dragnea și Daniel Barbu sunt numele cele mai importante care au susținut proiectul.

Una dintre controversele proiectului constă în faptul că contractul dintre statul român și RMGC este secretizat și nici până acum nu se cunosc toate detaliile lui.

Primul contract prin care statul român a cooptat un partener străin pentru exploatarea de la Roșia a fost încheiat în 1995, în lipsa unui anunț public de căutare a unor parteneri. Anunțul a fost făcut abia a doua zi. Licența de exploatare a fost acordată de către autoritățile române în 1999 fără licitație companiei de stat Minvest, după care, în urma constituirii RMGC, licența a fost transferată acestei companii la care Minvest deținea circa 20% din acțiuni.

Din cauza pericolelor asupra mediului ce ar fi putut apărea în urma exploatării cu cianuri, 2013 a fost anul care a generat cele mai mari proteste postdecembriste, cunoscute ca mișcare civică Uniți Salvăm Roșia Montana.