Șase elevi mi-au spus de ce mulți români încalcă legea, deși se dau cinstiți

România ultimilor ani pare desprinsă din filmele fataliste la care ne uitam când eram mici: spitale care au luat foc, abuzuri ale poliției, apariția unui partid de extremă dreapta în Parlament. Pandemia a venit și ea cu restricții controversate, declarații contradictorii ale politicienilor și oameni care refuză să poarte mască sau organizează party-uri ilegale, fără ca poliția să poată face ceva.

Toate astea au dus la scăderea încrederii românilor în autorități și în măsurile pe care le iau. Și pe bună dreptate. 

Maria e elevă la Colegiul Național Gheorghe Lazăr și îi place educația juridică. A citit un ghid pentru elevi scris de judecătorul Cristi Danileț și, ca să aprofundeze domeniul, a căutat mai multe informații pe net. Era la începutul clasei a XI-a când a observat cât de confuzi sunt mulți tineri de-o vârstă cu ea de fiecare dată când aud lucruri ca CCR, parteneriat civil sau jurisprudență. Că mulți nu își știu drepturile și obligațiile și cum ar trebui să reacționeze când le sunt încălcate. 

Așa că a contactat profi de la universitățile din țară și din străinătate, a creat un calendar cu cursuri, s-a ocupat de promovare și așa a luat naștere Lazăr Justice Club. Pe scurt, e un loc în care elevi din toată țara se întâlnesc online să vorbească cu diferiți profi despre ce e ăla un contract social, ce înseamnă libertatea, de ce respectăm legea și tot felul de lucruri despre educație juridică și filosofie.  

„Faptul că anumite aspecte legale sunt trecute cu vederea în România, îi face pe elevi să fie mai interesați de educație juridică și filosofie. Își doresc să schimbe lucruri și să combată corupția din țară. Școala nu oferă opțiunea de a studia domeniile astea, așa că noi vrem să facem singuri rost de informații. E sentimentul ăla de a fi independent și de a le arăta adulților că noi ne documentăm și singuri despre lucrurile cu adevărat importante pentru un cetățean”, îmi explică Maria.

Încă îmi aduc aminte cât de mare era și confuzia mea când eram în liceu, așa că am vorbit cu șase elevi din Lazăr Justice Club să aflu de ce le pasă liceenilor de educație juridică, ce încredere mai au în autorități și de ce cred că românilor le vine mai ușor să încalce legile decât să le respecte.

VICE: Cum ți-a schimbat perioada pandemiei încrederea în autorități?
Sophia: Nu pot spune că am avut vreodată încredere deplină în autorități. Faptul că în ultimii ani am auzit despre atât de mulți oameni politici care și-au falsificat diplomele mi-a coborât așteptările destul de jos încât să nu mă mai șocheze nimic. 

Sunt conștientă că România a avut o rată de incidență mai mică în comparație cu Germania, Franța sau Spania, dar, cu toate astea, nu consider că vreo autoritate mi-a inspirat o încredere aparte. Simpla mea credință, puțin naivă, că „totul va fi bine” m-a ajutat să depășesc perioadele mai dificile. 

De-a lungul timpului, percepția asupra legii în România s-a mai schimbat. Oamenilor le vine mai ușor să încalce legea. Care ar fi motivele?
„Lasă că merge!” Călătorim fraudulos cu trenul pentru că-i dăm o „atenție” controlorului și se rezolvă. Traversăm pe roșu pentru că știm că nu luăm amendă. Nu purtăm masca pentru că suntem în România și nimeni și nimic nu e luat în serios. Personal, nu cred că e vina cetățenilor că au devenit mai comozi când vine vorba de legi. Vina aparține organelor statului, care nu acționează când e cazul. Crezi că dacă în Germania parchezi ilegal pe bulevard, îți mai găsești acolo mașina? Nu, te duci la secție și ți-o revendici numai după ce plătești amenda. 

Deci autoritățile sunt mai blânde, nu legile?
Nu cred că ar trebui să începem cu înăsprirea legilor, ci ar trebui doar să fim mai riguroși în a le pune în vigoare. Dar da, anumite amenzi sunt aberant de mici. De exemplu, în pandemie, când cluburile trebuiau să fie închise, s-au organizat în continuare petreceri. Într-adevăr, poliția venea, însă costul amenzii era infim pe lângă banii câștigați în acea noapte. Practic, era o afacere chiar profitabilă. 

În caz de pericol, cât de repede ai apela la autorități spre rezolvare?
Instant! În cazul unei urgențe reale, n-aș ezita să apelez la 112, indiferent de minusurile sistemului. Îi cred în continuare cei mai competenți și în măsură să intervină. 

VICE: Cum ți s-au părut restricțiile?
Damian: Multe stupide, două de-a dreptul aberante. Restricțiile de noapte au fost asociate cu un soi de bau-bau de Covid care pune mâna pe noi doar între ora 22 și 5 dimineața. Cealaltă inepție a fost atitudinea generală față de educație. Mi se pare de neconceput ca oamenii să poată să meargă la restaurante și să-și dea jos măștile, iar eu să fiu forțat să învăț online de peste un an. 

Cum ți s-a schimbat încrederea în autorități în perioada pandemiei?
Mi s-a deteriorat sever pentru că am fost și eu martor al abuzurilor de putere și chiar și victima lor. Mi s-a întâmplat ca într-o seară să mă întorc acasă la 20.15. Eram la cinci străzi de casă și vizibil grăbit, dar doi polițiști m-au oprit lângă un parc. Unul dintre ei mi-a cerut să mă legitimez și, când m-am pregătit să scot declarația pe propria răspundere, mi-a spus că nu e necesară, că oricum toți mințim în ele. În tot timpul ăsta, noi nu ne-am oprit nicio secundă din mers. 

A început să-mi pună întrebări de genul „Ce lucrează părinții tăi?” sau „Cât câștigă pe lună?” și să-mi spună cât de mult costă amenda și cum s-ar enerva ai mei dacă aș primi una. Într-un final, mi-a înmânat buletinul și m-a lăsat să plec, dar întreaga experiență m-a lăsat cu un gust amar la adresa modului în care unii polițiști și-au depășit atribuțiile pe durata pandemiei. 

Cât ar trebui să conteste românii statul și legea și cât ar trebui s-o accepte pe principiul „crede și nu cerceta”?
Eu cred că toate legile pot fi dezbătute. Asta facem la Lazăr Justice Club, dezbatem asupra diferitelor subiecte și modele de gândire pentru a lua ce e mai bun din fiecare. Cu toate astea, unele lucruri, indiferent pe ce parte le-ai întoarce, tot la același rezultat vei ajunge. Purtarea măștii este utilă în spații aglomerate indiferent cât stăm să vorbim despre asta, pe când purtarea ei în aer liber, când facem sport, ar putea naște opinii diferite.

VICE: Ce le-ai zice oamenilor care spun că nu poartă mască pe stradă pentru că le încalcă libertatea?
Carla: Ai dreptul la libertatea ta atât timp cât nu îngrădești libertatea celuilalt. Dacă tot ne legăm de aspectul civic, este imoral să devii un pericol pentru sănătatea celuilalt. De aceea a devenit și ilegal.

Oamenilor nu le mai e frică de poliție, de pedeapsă, de lege?
E chiar amuzant că mulți oameni ocolesc poliția locală pe stradă sau grăbesc pasul când o văd, fără să fi făcut nimic. Cred că le e frică de organe în sine, nu de ideea de pedeapsă. Am observat la elevii din jurul meu că atunci când sunt pe cale să facă ceva ilegal, se asigură să nu existe poliție în jur, nu se gândesc la rolul legii care le interzice lucrul respectiv sau la eventualele repercusiuni. 

Sunt autoritățile prea blânde, e legea prea blândă sau românii preferă să riște o amendă decât să respecte niște lucruri?
În majoritatea cazurilor, toate trei. Polițiștii ne mai lasă doar cu un avertisment la volan, legea ne mai scutește de plata unei amenzi, iar noi riscăm mai mereu și încălcăm viteza legală pe autostradă. E vorba despre conștientizarea gravității faptelor, în primul rând. Apoi, dacă sancțiunile ar fi cu adevărat reglate corespunzător, sunt convinsă că ar exista o lume mult mai corectă, dar nu neapărat mai bună. Se pot naște frustrări care să ducă la altele și tot așa.

VICE: Ce te-a făcut să vrei să înveți mai multe lucruri despre filosofie și educație juridică în timpul liber?
Alexia: Întotdeauna am considerat că educația juridică și cea sexuală se află în topul lipsurilor din sistemul educațional românesc. Filosofia mă fascina chiar dacă nu știam multe despre ea și mi se pare trist că la școală o putem descoperi abia în clasa a XII-a. Mi-ar plăcea să studiez științe politice la facultate, iar cele două materii sunt în strânsă legătură. 

Câtă încredere mai ai în lege și autorități când vezi toate cazurile în care poliția nu și-a făcut treaba?
Cazul Dincă și altele asemănătoare te fac în mod natural să nu mai ai încredere în autorități sau în lege. Totuși, cred că ultimul lucru pe care ar trebui să îl facem este să ne pierdem în totalitate această încredere. Sunt o persoană optimistă, chiar idealistă, și cred cu adevărat în puterea schimbării în bine. 

Instituțiile, legile, națiunile chiar și implicit autoritatea sunt niște concepte care există pentru că noi, oamenii, credem în ele. Dacă am renunța, ele ar înceta să existe. Iar un stat lipsit de autoritate n-ar funcționa, pentru că societatea e bazată pe asta. Odată cu Lazăr Justice, am învățat despre „stateless society” și am înțeles de ce Platon sau Rousseau spun de ce nu am putea funcționa fără această autoritate.  

De-a lungul timpului, percepția asupra legii în România s-a mai schimbat. Oamenilor le vine mai ușor să încalce legea. Care ar fi motivele?
Am citit undeva că românii plecați în străinătate tind să respecte mai multe reguli decât cei care trăiesc în țară. Psihologii și sociologii explicau că singurul motiv pentru aceste diferențe mari este că, odată ajunși într-o societate în care regulile sunt respectate, omul tinde să procedeze și el la fel. Fie că e vorba despre aruncarea chiștoacelor pe jos sau despre trecerea pe roșu. 

Problema e una colectivă, iar soluția ar trebui să fie, din punctul meu de vedere, una simplă: educația. Cred că dacă s-ar organiza obligatoriu, la nivel național, cluburi de educație juridică, cum e și Lazăr Justice, s-ar schimba percepția românilor despre lege.

Dacă s-ar introduce parteneriatul civil, cum crezi că s-ar schimba conceptul de familie?
Această schimbare se produce deja, încetul cu încetul, în mentalitatea oamenilor. În 2021, familia nu mai înseamnă doar mamă și tată cu un fiu și o fiică (sau poate că da, dar doar în reclamele de la televizor), ci și cupluri sau părinți de același sex, familii monoparentale și multe altele. Singura diferență, în cazul unei astfel de legi, ar fi că legislația ar permite și ar oferi beneficii substanțiale, absolut necesare persoanelor care deja trăiesc în acest mod sau au de gând să o facă pe viitor. 

VICE: Ce drepturi crezi că ne sunt încălcate mai des în România?
Bianca: În mod subtil, dreptul la educație. Ne este insuflat să urmărim niște note sau/și complimente, nu niște aptitudini reale. Nu învățăm lucruri cu adevărat esențiale, nu ne învățăm drepturile și, neștiindu-le, ele devin ușor de încălcat, iar noi ușor de manipulat. Școala nu-și duce scopul la bun sfârșit.

De ce crezi că românilor le vine mai ușor să încalce legea?
Unui om din zilele noastre îi este la îndemână să încalce legea fiindcă este conștient de că, orice ar fi, autoritățile nu îi pot face mai mult rău decât să-i dea o amendă sau eventual un arest care se va solda cu o eliberare în cazul în care acuzatul știe cum să pună problema.

Sunt convinsă că oamenii au frica legii și nu își doresc să fie pedepsiți cu orice ocazie, doar că de cele mai multe ori revolta este atât de puternică, încât nimic nu le mai stă în cale. Tot ceea ce contează este să-și manifeste dorința de obține o schimbare sau un răspuns din partea statului.

Ca exercițiu de imaginație, ce lege ai introduce în România?
Dacă aș putea introduce orice lege, aceasta ar prevedea oferirea alocațiilor în funcție de starea financiară. Toți copiii ar trebui să declare dacă au necesități de ordin fundamental și, în funcție de nevoi, să fie stabilită o alocație adaptată la situația financiară a fiecăruia. 

Pentru un adolescent cu haine de firmă și ultimul model de iPhone, 50 de lei în plus pe lună nu înseamnă mai mult decât trei cafele mari de la Starbucks. Dar pentru unul care străbate dimineața zece kilometri pe jos până la școală, acei bani reprezintă traiul pentru o săptămână întreagă. 

VICE: Ce te-a făcut să vrei să înveți mai multe lucruri despre filosofie și educație juridică în timpul liber?
Bianca: Am pus prima dată mâna pe o carte de filosofie acum vreo doi ani, iar de atunci percepția mea asupra subiectului s-a schimbat complet. Înainte nici nu-i vedeam rostul. Mi se pare fascinantă legătura dintre filosofie și politică și Lazăr Justice Club mă face să înțeleg mai bine rădăcinile anumitor concepte. 

Oamenilor nu le mai este frică de poliție? De pedeapsă, de lege?
Cred că poliția este văzută în zilele noastre cu mai puțină frică, din cauza superficialității de care dă dovadă în foarte multe cazuri mediatizate. Așa că se pierde atât încrederea, cât și respectul față de ei. Dau des de mentalitatea „nu i-a păsat poliției de un caz mult mai grav, așa că de ce ar băga în seamă că eu fac o greșeală nesemnificativă?”. Credem că putem să scăpăm foarte ușor când comitem greșeli aparent mici. 

Printr-un exercițiu de imaginație, ce lege ai introduce în România?
Am multe exemple aici, dar cred că aș face legală căsătoria între persoanele de același sex. 

Legat de asta, cum crezi că s-ar schimba conceptul de familie când se va introduce parteneriatul civil?
Poate că atunci conceptul de familie și căsătorie n-o să mai fie privit de generația tânără ca un lucru care te constrânge și îți limitează într-o oarecare măsură libertatea. Ci va căpăta diversitate și noi nuanțe. Asta îmi place să cred, deși la noi în țară o să dureze mult timp până o să se și întâmple. Încerc să nu generalizez, dar mulți români nu au capacitatea de a gândi deschis și nu se pot desprinde de concepte învechite.

Alexa Bejinariu a fost implicată în organizații studențești, iar din 2018 scrie la VICE despre educație și cultură. O găsești pe Facebook, Instagram sau blog.