Poveștile refugiaților despre fotografiile pe care le au pe telefoane

Au apărut mai multe povești despre smartphone-urile refugiaților. Mulți dintre cei care se opun migrației în masă și deschiderii granițelor europene pentru cei în suferință au scos în evidență detaliul ăsta și au spus: „Uite, oamenii ăștia au telefoane performante, deci înseamnă că au o groază de bani, atunci de ce mai vin aici?"

Părerea asta, dacă e să privim obiectiv, e ridicolă. Mai întâi, nu trebuie să dai pe afară de bani ca să-ți iei un telefon. Apoi, și cel mai important, motivul pentru care ceea ce fac refugiații care trec prin Europa nu are nicio treabă cu banii e că țările lor sunt distruse de război, iar casele lor fie au fost distruse, fie au devenit de nelocuit.

Totuși, povestea cu telefoanele încă circulă în social media sub forma unor statusuri ignorante și pline de ură.

Am rugat câțiva refugiați care au ajuns recent în Berlin să ne explice ce înseamnă pentru ei telefoanele astea. Pentru unii, averea lor stă în pozele cu casele pe care le-au pierdut și persoanele dragi pe care le-au lăsat în urmă, pentru alții, erau un instrument prin care să facă lucruri practice ca navigarea bărcilor șubrede spre Europa. Fiecare refugiat părea să aibă altă legătură cu telefonul său, dar toți aveau un singur lucru în comun și anume, le era teamă să nu-l piardă.

„Am ales imaginea asta de fundal, pentru că-mi amintește de mine și mama. Am 16 ani, iar poza asta e singura cale prin care mai țin legătura cu familia și prietenii mei."

„Mi-am lăsat cei cinci copii în Iordania ca să vin în Germania pentru un nou început. Nu am luat nimic altceva important cu mine, decât telefonul ăsta."

„Asta e o vedetă din Liban, pe nume Elissa. În timpul călătoriei mele, n-am putut să ascult muzică. Acum sunt în Germania și simt că-mi place din nou."

„Telefoanele noastre sunt extrem de importante pentru noi." (Un cuplu somalez.)

„Telefonul ăsta e mai important decât sufletul meu."

„Am făcut fotografia asta după ce mi-am luat viza. Pentru mine, fotografia reprezintă călătoria mea."

„Pot să țin legătura cu toată lumea prin Viber, WhatsApp și Facebook."

„Asta e fata mea. Ea e încă în Siria, dar vorbim în fiecare dimineață, seară și noapte."

„Fotografia asta era fundalul de pe vechiul meu telefon. Nu știu cum să o transfer în noul telefon pe care mi l-a dat mama. E o fotografie cu fratele meu, care a fost ucis de ISIS. Celălalt frate a fost omorât de trupele lui Assad."

„Ăștia sunt cei patru copii ai mei. Telefonul a fost extrem de folositor, pentru că i-a învățat câteva cuvinte în germană și i-a ținut ocupați în timpul călătoriei."

„Mi-am pierdut smartphone-ul în ocean în timpul călătoriei. Trebuie să-mi iau altul imediat când voi avea bani."

„Am folosit baloane și bandă adezivă ca să ne protejăm telefoanele de apă."

„Asta e rochia tradițională a Pashtunilor. Îmi amintește de unde vin din Pakistan. Nimeni nu poartă blugi acolo."

„Ăsta e fiul unuia dintre prietenii mei. Fotografia a fost făcută în Hamburg în tabăra în care am stat. Amintește de un moment grozav."

„Am folosit GPS-ul ca să navighez barca în Grecia. Doar pe timpul zilei, totuși. Noaptea, poliția putea vedea lumina."

„Nu sunt sigur de ce, dar iubesc fotografia asta cu mine la nebunie."

„Eram patru yazidiți care veneau din Sinja împreună. Ne-a luat 50 de zile. Nu mă mai gândesc la cât de grea a fost călătoria până aici, pentru că am ajuns la destinație. Dacă aveam nevoie de Skype sau Viber, foloseam telefonul prietenilor."

„E o imagine standard. Nu știu cum să o schimb."

„Grupul nostru era format din 25 de sirieni. O persoană era responsabilă de GPS, alta de mersul trenurilor și tot așa. Nu aveam loc de muncă."

„Am găsit fotografia asta pe telefonul meu. Pe al prietenului meu l-au furat. Alergau și l-au prins din urmă, după care i l-au smuls din mână."

„Călătoria asta nu ar fi fost posibilă fără telefonul ăsta. L-am folosit tot timpul, atât pe pământ, cât și pe apă."

„Fotografia e cu fata mea. O iubesc mult de tot."

„Asta e o fotografie cu mama soției mele. A fost omorâtă de ISIS în Libia. Am telefonul ăsta de zece ani. L-am folosit doar pentru lucruri importante."

„Asta e o fotografie cu mine și prietenul meu Christian în timp ce pescuiam în Kurdistan. E o amintire frumoasă pe care am vrut să o păstrez cu mine."

Urmărește VICE pe Facebook

Vezi și Dărâmarea granițelor: refugiații din Europa - partea 1