​Ce am învățat după ce m-am culcat cu muzicienii mei favoriți

Aveam deja douăzeci și ceva de ani când m-am gândit că e cazul să devin groupie. Era inevitabil. Când fostul meu iubit m-a părăsit pentru luminile strălucitoare ale Londrei și eu am rămas în Manchester să-mi ling rănile, aveam încrederea în mine la pământ. M-am uitat la toate sezoanele din Girls și am început să fac ce face orice persoană care tocmai a ieșit dintr-o relație: să ies în oraș, să mă fac rangă și să caut tipi cu care să mi-o trag ca să uit de durere. Nu prea eram într-un moment bun al existenței – agentul meu tocmai mă informase că romanul meu fusese respins de toate editurile, aveam un job de căcat și gagiul o tăiase – așa că mi s-a părut rezonabil să încep să mi-o trag cu cine se nimerea.

Cam în perioada asta am început să explorez scrierile lui Wilhelm Reich, un elev de-al lui Freud și bărbatul care a inventat expresia „dragoste liberă". Era popular printre personalitățile anilor 1940 și 1950 – J.D. Salinger, Saul Bellow, Allen Ginsberg, Jack Kerouac, toată echipa – în special pentru că inventase Acumulatorul de Energie Orgonică, un dulăpior din lemn de mărimea unei cabine telefonice despre care psihanalistul susținea că infuzează corpul cu o energie specială care poate trata cancerul. Mai târziu s-a dovedit că era vrăjeală. Dar cel mai mult mi-a atras atenția o cartă intitulată Die Sexualität im Kulturkampf, publicată cu un deceniu înainte de moartea lui Reich și tradusă mai târziu cu titlul Revoluția Sexuală. În carte, Reich argumentează că o adevărată revoluție politică nu va fi posibilă până când omenirea nu scapă de represiunile sexuale. Pe lângă asta, era de părere că sexul era soluția pentru sănătatea fizică și mintală. Susținea că sexul nu doar te face să te simți bine, ci te vindecă de toate problemele. Și cu cât te fuți cu mai mulți oameni, cu atât e mai bun tratamentul și cu atât ajungi să te înțelegi pe tine și lumea din jurul tău. Până când nu ești satisfăcut sexual, nu poți schimba sistemele de opresiune din jurul tău.

Sursa depresiei mele era un sentiment copleșitor de lipsă a controlului. Totul îmi fusese luat - relația, șansa de a publica o carte. Aveam nevoie de o evadare, dar și de ceva care să-mi dea un simț al autonomiei. În plus, eram și excitată rău. M-am gândit că dacă hotărăsc să mă culc exclusiv cu muzicieni, aș obține din nou controlul asupra vieții mele. Am mai descoperit că sexul cu tipi a căror muzică îmi plăcea nu doar că mă făcea să uit de realitatea nasoală din jur, ci era chiar o experiență aproape spirituală; interacționam cu persoane a căror artă îmi dădea putere în cele mai proaste momente. Și mă umplea de speranță; dacă ei voiau să mă fută, înseamnă că poate lumea întreagă o să se fută cu mine într-un alt fel într-o bună zi. Vedeau în mine ceva ce eu nu reușeam să văd, chiar dacă uneori era vorba doar de atracție sexuală. Când tu te urăști tot timpul, și asta înseamnă mult. În plus, deși majoritatea oamenilor sunt inspirați de artă în fiecare zi, rar au ocazia să întâlnească artistul ale cărui picturi le plac atât de mult sau autorul ale cărui cărți le tot recitesc. Iar majoritatea artiștilor sunt oricum morți. Muzicienii sunt mult mai accesibili; au concerte în multe orașe și intră în contact cu multă lume. Sexul cu un muzician e o modalitate unică de conectare cu arta pe care mulți oameni n-au ocazia s-o experimenteze. Pe mine m-a ajutat să mă simt specială într-o perioadă în care mă simțeam de tot căcatul.

Cuvântul „groupie" a avut dintotdeauna conotații negative. Atât de multe încât în filmul Almost Famous din 2000, Penny Lane ia în derâdere un alt personaj care îndrăznește s-o descrie astfel. Preferă să fie numită „un ajutor al trupei" – o femeie care inspiră muzicienii prin prezența ei și deviază atenția de la orice relații de natură sexuală. Dar de ce sunt atât de disprețuite persoanele care fac sex cu muzicieni? Dacă un bărbat ar hotărî să facă asta, ar fi numit groupie? Cred că știm cu toții răspunsul. Dar, mai mult, percepția tradițională a unei groupie drept o femeie lipsită de putere plasează muzicianul de sex masculin în rolul de profitor, iar relația sexuală care are loc e percepută mereu ca ceva negativ. N-ar trebui să fie așa. Poți câștiga putere atunci când te culci cu cineva.

Imediat după ce am fost părăsită, am dat peste o carte intitulată Honey Money, a scriitoarei feministe Catherine Hakim. Ea susține că, pe lângă capitalul economic, cultural și social, mai există un capital erotic pe care îl putem folosi toți ca să avem mai mult succes. Capitalul erotic nu înseamnă doar să fim în formă, deși asta e foarte important, ci include și alți factori precum carisma, grația, skillurile sociale, prezentarea și vitalitatea. Se aplică ambelor sexe și nu trebuie să fii neapărat într-un context sexual explicit ca să te ajute – în opinia mea, persoanele precum George Clooney și Angelina Jolie l-au folosit cu siguranță ca să-și promoveze misiunile umanitare. În general, persoanele care își utilizează capitalul erotic sunt cele care își cunosc puterea și o folosesc ca să obțină ce doresc. Cum austeritatea se înăsprește, iar prăpastia dintre săraci și bogați se adâncește, capitalul erotic e o formă de capital disponibilă tuturor. Așadar, eu una consider gândirea lui Hakim foarte relevantă în momentul de față.

Pe vremea când am hotărât să înființez un club de noapte cu prietenele mele ca antidot la scena de hip hop dominată de bărbați din Manchester, deja făcusem sex cu un rapper din anii '90 din Brooklyn. A dansat pe muzica unei trupe din Manchester pe care i-am pus-o, iar în săptămâna următoare, am fost la o întâlnire cu chitaristul respectivei trupe. În orice caz, adorația mea pentru muzicieni datează de când aveam 18 ani și, cu ochii încețoșați de emoție, l-am rugat pe Mark Ronson să-mi dea un autograf pe o bancnotă de zece dolari după un concert. Nu aveam la mine albumul lui, pierdusem biletul de la concert și n-aveam prin geantă nici măcar un ambalaj de la o gumă de mestecat. Mark mi-a scris pe ea: „Cheltuiește-o cu folos". Evident că n-am cheltuit-o niciodată. Dar pe lângă faptul că e o amintire drăguță, îmi și reamintește că banii nu sunt singurul tip de capital care există. Majoritatea stereotipurilor se aplică, de obicei, la muzicieni. Tipii din trupe chiar obișnuiesc să se fută cu tine și după aia să-ți spună că au prietenă. Se fut cu tine și apoi se ridică din pat să cânte diverse combinații de acorduri în timp ce scriu notele pe o foaie, iar chestia asta te înnebunește în timp ce sperma lor ți se scurge lent din vagin. Dar aceste întâlniri mi-au dat încredere în mine și o dorință de viață pe care o pierdusem după despărțire. Eram gata să trăiesc din nou și să explorez lucruri noi în viață.

Conexiunile online sau non-sexuale cu industria muzicii nu sunt stigmatizate, dar cele sexuale sunt, deși n-ar trebui. De ce să nu-mi utilizez capitalul erotic, fie prin flirt, prin anumite haine sau prin sex fără obligații? Chestia asta mi-a devenit aproape necesară când mi-am dar seama cât de greu e să intri în industria muzicală. Când ne-am început clubul de noapte, nu aveam nici un fel de relații ; nici măcar nu aveam acces la spațiile de concerte, darmite să-i convingem să ne ia în serios când în sfârșit dădeam de cineva la telefon. Dacă nu ești DJ, ce treabă ai să-ți deschizi un club? Nimeni nu face asta de dragul distracției. Până și DJ-ii pe care am reușit să-i chemăm erau sceptici. Așa că am simțit necesar, în anumite situații, să-mi folosesc capitalul erotic pe care mi-am dat seama că-l am după ce mi-am câștigat încredere în mine în urma sexului cu diverși muzicieni. Când vedeam că e cazul, am flirtat ca să obțin o chirie mai mică pentru loc, am negociat sumele cu DJ-ii după ce m-am culcat cu ei și am orchestrat ședințe foto cu ajutorul persoanelor care erau atrase de mine. Nu mi-e rușine s-o recunosc pentru că, pentru mine, capitalul erotic e la fel ca orice alt capital și mi se pare corect, mai ales într-o industrie în care nu există egalitate între sexe.

Totuși, trebuie să recunosc că au fost momente în care nu m-am simțit bine ca groupie. Acum ceva vreme, eram în Gorilla, un club din Manchester, când o fată m-a bătut pe umăr. M-am întors. Mi-a zis că unul dintre DJ voia să vorbească cu mine și m-a întrebat dacă nu m-ar deranja să urc în camera VIP. Prietena mea m-a încurajat să spun da. Noaptea a fost un succes, iar coada la bar era imensă. Măcar la VIP aveam o șansă să primim de băut. Dar când am ajuns acolo, experiența a fost cel puțin dubioasă. Între mine și DJ nu exista nicio chimie, dar atmosfera era tensionată din cauza așteptării că, pentru că urcasem și primisem de băut gratis, trebuia să merg cu el la camera de hotel să facem sex. Am avut o experiență la fel de nasoală cu un alt muzician pe care îl admiram și cu care am ajuns să stau de vorbă până dimineața la o petrecere. I-am dat numărul meu ca să ne întâlnim mai târziu, iar el a început să mă sune încontinuu în zilele următoare și să-mi spună că între noi a fost dragoste la prima vedere. Se pare că se despărțise de iubită nu demult și era în mijlocul unei căderi nervoase. Ca în orice profesie, când ești groupie, ai zile bune și zile mai proaste. Dar experiențele astea nu m-au descurajat. Refuz să renunț la utilizarea pozitivă a sexualității mele, doar pentru că are anumite riscuri. Mi se pare o mișcare feministă. Mai mult decât orice, aceste întâlniri mi-au confirmat că am un capital erotic pe care îl pot folosi după bunul meu plac. Totuși, fetele groupie sunt de obicei catalogate drept niște fete disperate care au impresia că dacă intră în contact cu persoane talentate compensează pentru propria lor lipsă de talent. Eu una n-am avut niciodată iluzia că dacă mă culc cu cineva o să ajung undeva doar pentru că am făcut sex. Dar cred că, într-adevăr, am avut de învățat, din experiențele astea, lucruri care nu se pot transmite prin cuvinte. Asta am căutat întotdeauna.

Am vorbit cu un muzician despre noțiunea de groupie și l-am întrebat dacă se simte prost că se culcă cu ele. La început, a fost ofensiv. A întrebat: Ce e așa de rău să fii atras de muzicieni? Când l-am provocat și i-am zis că mulți muzicieni sunt narcisiști, lucru documentat foarte bine în cartea Pamelei Des Barres, Confesiunile unei groupie, mi-a zis: Muzicienii sunt interesanți și de foarte multe ori au ceva bun de transmis lumii. Deși cred că mulți muzicieni se bagă în muzică pentru fete. Cu privire la sexul oferit în schimbul informației, mi-a zis: dacă realizezi că muzicienii s-ar putea să știe ceva ce tu nu știi și vrei să știi chestia aia și s-o împărtășești cu restul lumii, asta e ceva mișto. Și sexul e cea mai bună și mai rapidă metodă de a cunoaște pe cineva. Deci e un schimb corect și moral? A zis că nu știe sigur dacă e corect, dar e de părere că e pozitiv, când scopul final e acela de a îmbogăți o cultură.

Nu se poate spune că industria muzicală nu e în continuare foarte misogină, așa cum dovedește orice line-up de artiști al unui festival. Mai avem mult până când vom depăși această inegalitate și în afara industriei. Așadar, sunt de acord cu Catherine Hakim când le încurajează pe femei să ceară contracte mai bune, atât în viața privată, cât și în cea publică, și să-și utilizeze capitalul erotic în acest scop, fie că sunt muziciene sau groupies. Evident, utilizarea capitalului erotic nu va schimba lumea, dar Hakim argumentează că recunoașterea valorii sociale și economice al capitalului erotic poate juca un rol important în renegocierea inegalității între sexe. Până vom avea o egalitate reală, simt că femeile au dreptul să facă tot ce pot ca să obțină ce își doresc. Pentru mine, primul pas a fost să fac sex fără obligații. În viața de groupie, am avut parte și de sex, și de cunoaștere ; două la preț de unul. Cred că e corect într-o societate patriarhală. Prin citirea volumelor lui reich și Hakim și sexul cu muzicieni, mi-am găsit încrederea în mine și mi-am deschis clubul în care încerc să aduc cât mai multe muziciene locale. Am dovedit că poți fi groupie și poți să-ți găsești locul în industria muzicală.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre muzică pe VICE:
Patru lucruri pe care poate le bănuiai despre cum se face muzică pop în România
Ce spun gusturile tale muzicale de căcat despre tine
Cum sună albumul primei trupe a lui Kurt Cobain