Chinawoman ne-a făcut un mix cinematografic

Michelle, cunoscută și drept Chinawoman, e o canadiancă născută în Toronto din părinți ruși, imigranți. Muzica ei e melodramatică și siropoasă, cam ce ți-ai imagina că se asculta la balurile moscovite de acum mulți ani. Genul ăla de poezie. Poate de aceea în mod paradoxal a prins mai tare în fostele țări slave, și-așa se face că nu cu mult timp în urmă s-a mutat la Berlin. Nu că americanii n-ar fi înțeles-o, dar viața e încâlcită la modul ăsta, în general vorbind.

Există multe basme din acelea urbane care se-nvârt în jurul ei, ba că și-ar fi petrecut copilăria într-o școală de balet cu urechile inundate de tristețea notelor lui Chopin, ba că atunci când trăia în Toronto ar fi ales să cânte doar în localuri rusești, în care pășeau doar oameni îmbrăcați la cămășă de mătase. Bănuiesc că povești de genul ăsta o fac să pară mai exotică și mai grandioasă decât muzica ‘70istă, gen Alla Pugacheva, Adriano Celentano sau Charles Aznavour, care o inspiră. Însă Michelle a fost mereu mai obsedată de filme decât de sunet și și-a dorit să ajungă ca Fellini sau poate ca Nino Rota, nu mi-e foarte clar.

Deși lucrează ca editor video de vreo zece ani, de când s-a apucat să facă muzică a realizat că așa poate să exprime tot ceea ce nu-i iese atunci când potrivește pelicule. Doar că lirismul '70ist și refrenele stil Armata Roșie, melodiile est-europene și vocalele rostite ca pentru sine sunt scrise și interpretate integral de ea, ceea ce cu siguranță e mai cinematografic decât editarea. E o treabă pe care o descrie ca fiind potrivită și pentru fani Streisand mai cu zvâc, și pentru emigranți europeni care se simt ca niște copii mari pierduți în lumea largă. Bănuiesc că uneori are farmec să faci timpul să se oprească în loc, și asta clar nu e o treabă pe care să o facă oricine. O să vă prindeți mai bine ce vreau să spun după ce ascultați mixul ăsta, la care Michelle ne-a anexat câte-o explicație pentru fiecare piesă-n parte.

Nu pierdeți concertul cu Chinawoman care deschide Bucharest Biennale 5 - Bienala Internaţională de Artă Contemporană de joi, 24 mai, ora 22:00, în Club Control.

CHINAWOMAN NE-A FĂCUT UN MIXTAPE CINEMATIC

TRACKLIST

1. Dominique – He Said

O persoană specială mi-a trimis piesa asta în timp ce ne vrăjeam. Am fost impresionată.

2. Brazzaville – 17

David Arthur Brown trăiește în Barcelona și scrie piese în still bossa-nova, imnuri amărui pentru zile lejere de trăit pe plajă.

3. Smog – Your Wedding

Una dintre cele mai obscure ofrande ale lui Bill Callahan. Mă face să zâmbesc mereu.

4. Tim Isherwood – Wonderboy

Producător de electro, care-și lansează al doilea album luna asta. Îmi place în mod special melodia de peste armoniile de fundal.

5. Danger Mouse & Sparklehorse (w/ vocals by David Lynch) – Dark Night of the Soul

Lecția e următoarea: nu contează să ai o voce extraordinară. Contează să știi să folosești ceea ce ai.

6. Nico – Eulogy to Lenny Bruce

Credeam că asta e piesa mea preferată a lui Nico, dar, la dracu, tocmai am aflat că nu a scris piesa asta singură, ci că Tim Hardin e responsabilă pentru ea. Voiam să zic „un om poate scrie o singură piesă ca asta într-o viață", însă acum ar fi greșit să spun asta. Oricum, ea a scris „You Forget to Answer" care e cealaltă piesă a mea preferată de-a ei. De asemenea, piesa asta e un exemplu interesant de cum ceva „greșit" cum ar fi vocile distorsionate strecurate unde trebuie pot funcționa foarte bine.

7. Sibylle Baier – The End

Ea a înregistrat piesele de pe albumul „Colour Green" în anii 70, dar au fost lansate abia în 2006, mulțumită fiului său, Robby. Aparent e o mamă fericită, care trăiește undeva la țară și e mulțumită dar nu prea dată peste cap de succesul muzical întârziat. Simplitate care iese în evidență, clar un clasic.

8. Love, Anna – With Thanks To Snowy

Asta a fost aparent o tranziție/un jaf de piesă de pe-al doilea album al acestui cvintet din Toronto. Mereu piesa ciudată care nu se potrivește pe album e și cea mai specială, poate pentru că ne spune ceva despre cum e artistul atunci când nu încearcă să facă ceva în mod deosebit.

9. Yoko Ono – Every Man Has a Woman Who Loves Him

Piesele lui Yoko de pe albumul Double-Fantasy sunt o eternă sursă de inspirație pentru mine, noi cu fiecare ascultare. Lennon strălucește în mod invizibil în această piesă prin instrumentație și producție.

10. Wyrd Visions – Bog Lord

Puține piese, însă epice, din partea acestui mistic hipiot canadian.