TV

Am întrebat români din reality show-uri de acum și din trecut ce-au câștigat în urma lor

Reality show-ul a rămas o rețetă de succes a televiziunii, dar ce se întâmplă cu oamenii care participă la ele?
4.8.18
Soso între Andreea Raicu (d) și Virgil Ianțu (s). 

Reality show-urile, indiferent de țară, încă rup. Sigur, unele mai mult, altele mai puțin, că și publicul e diferit. Însă recunoaște că te uiți și tu la Insula iubirii sau la ăla care a dat peste cap audiențele la începutul anului, mult discutatul Exatlon. Cât timp vor exista telespectatori care să le-nghită pe nemestecate și oameni care să facă pe cobaii în show-urile astea, producătorii TV n-au de ce să renunțe la ele. Sunt o rețetă aproape sigură de succes, cu mici excepții. Ți-aduci aminte de Supraviețuitorul de pe Pro TV? Exact.

Publicitate

Cu vedetele care apar prin toate emisiunile de genul ăsta m-am lămurit: foamea de bani lovește și la case mai mari. Și mai e și chestia aia cu să te vadă lumea, să nu uite de tine. Însă oamenii simpli, așezați și de treabă, ce-ar putea câștiga prin apariția în aceste concursuri? Bani? Evident. Nu mă refer doar la premiul final și colosal rezervat învingătorului absolut, ci și la sumele care le intră în buzunare tuturor celor care-au făcut parte din distribuție.

De exemplu, Exatlon. Să nu-ți închipui că doar Vladimir Drăghia sau echipa de vedete au plecat mai bogați din jungla din Dominicană, ci și cei 10 oameni simpli contractați pentru a face parte din echipa Războinicilor. Fiecare a câștigat ceva, în funcție de cât a rezistat în concurs.

Mai e și partea de expunere. Te vede toată România, devii vedetă instant. Îți crește contul de Instagram, te bagi în gașcă cu influencerii, te vinzi altfel.

Ca să rămân tot la Exatlon, cel mai câștigat om nevedetă care a participat acolo este semifinalistul Ștefan Floroaica. Tânăr, frumos, articulat, omul a devenit visul de-o vară al femeilor, este invitat la toate mondenitățile din București și, cel mai recent, a apărut în clipul Celiei. O fată, cântăreață de fel. Cumva, Drăghia a plecat cu banii, băiatul ăsta cu faima.

Așa au stat mereu lucrurile în reality show-urile românești, chiar și acum 15 ani, când Exatlon de atunci însemna Big Brother. N-ai cum să nu știi emisiunea asta. Ni i-a dat pe Soso, Ernest, Andreea Vasile și Violeta, fata cu pelerina.

Eu am vrut să știu de la acești oameni necunoscuți înainte, vedete acum, cum cred ei că le-a îmbogățit viața un reality show sau altul.

Sorin Fișteag, mai cunoscut drept Soso, câștigător Big Brother (2003)

A câștigat un premiu modest azi, dar pe care el l-a aranjat financiar atunci.

„Financiar, premiul a fost de 50 000 de dolari. Viața mi-a schimbat-o mai degrabă pe termen scurt, cât m-am bucurat de cele 15 minute de celebritate. Dar cum cariera mea e în medicină, acolo nu te ajută foarte mult în munca cu pacienții.

Publicitate

Aveam 22 de ani, pe care i-am împlinit chiar în casa Big Brother. Pe atunci, banii câștigați însemnau mult. Eram student, dintr-o familie modestă financiar, așadar banii mi-au îmbunătățit considerabil situația financiară. Mi-am luat și un apartament, iar mașină le-am luat doar mamei și fratelui meu, căci eu nu conduceam pe atunci. De restul banilor am trăit câțiva ani buni și am călătorit mult.

Pe atunci fiind un concept nou, reality show-urile erau mult mai relevante. Și pentru că internetul nu era atât de dezvoltat, și pentru că nu existau, în anul 2003, rețele sociale. Era o complet altă lume.

Nu știu exact ce oferte a primit fiecare dintre concurenți, după show. Cert e că, după Big Brother, cu toții aveam un potențial de imagine care putea fi exploatat. Cine a vrut să o facă a făcut-o, cine nu (cum sunt și eu), și-a văzut de drumul său. Cine a vrut să ducă lupta, a dus-o cu succes. Eu m-am concentrat pe medicină, iar acum sunt specialist pe medicină internă în Germania și fac a două specializaare pe pneumologie.”

Ștefan Floroaica, Exatlon (2018)

Notorietatea cu care s-a întors îi netezește drumul în viață și-i deschide uși mișto.

„Nici acum nu știu să spun ce-am câștigat. Acest reality show m-a mai clădit și m-a mai călit, dar, în esență, sunt același om. E interesant că vin spre mine oameni pe care nu-i cunosc, dar ei pe mine da, la modul destul de apropiat, destul de intim aș putea să zic, pentru că au reacții foarte familiare când mă văd. Vin la mine și zâmbesc, mă roagă să facem poze, îi simt foarte apropiați.

Experiența Exatlon te aduce în niște situații în care vezi într-un fel anumite momente din viața ta, dar, reîntorcându-mă acasă, m-am reintegrat în societate și am revenit la omul normal, omul de oraș. Au rămas în mine părticele din acea experiență, au rămas lecții, dar, per total, mă simt la fel, nu m-am schimbat ca personalitate.

Show-ul m-a ajutat foarte mult în privința perspectivelor, mi-a deschis mai multe porți, mai multe oportunități. M-am întors cu o notorietate pe care nu mi-aș fi imaginat-o și cred că asta mă ajută, îmi netezește un pic drumul în viață. Am cunoscut prin intermediul acestui show oameni noi, pe care îi descopăr în continuare, oameni din culise sau chiar din emisiune. Îmbogățirea asta cu oameni e un alt mare câștig al meu, faptul că am cunoscut fel și fel de persoane, de idei, de perspective mă face și pe mine să evoluez. Simt că mi s-au întins niște mâini așa, invizibile.”

Violeta Ivu, Big Brother (2003)

Fiecare concurent a fost plătit în funcție de cât a stat în casă.

„Participarea la Big Brother a fost, în primul rând, o provocare. Nu știam nimic despre emisiune, dar îmi imaginăm că este ceva despre depășirea propriilor limite, un fel de Survivor. Ulterior, am realizat că este mai mult un fel de experiment social, iar noi eram exponenții fiecărei tipologii de oameni. Prima victorie am simțit-o când am luat preselecția, dintr-o număr imens de candidați. A urmat experiența aceea de o săptămână într-un hotel de cinci stele (Marriot), preliminară emisiunii, în care am fost răsfățați ca niște adevărate vedete.

Publicitate

Stăteam fiecare în câte un apartament de lux, ni se servea masa în cameră pentru că nu aveam voie să ne cunoaștem între noi, ședințe foto, interviuri etc. Apoi, participarea la emisiune, care a fost ca o călătorie pentru mine. În acele două luni și jumătate, cât am stat în casa Big Brother, timpul parcă s-a oprit în loc. Nu mai exista nimic înainte și nimic după, ci doar timpul prezent, pe care voiam să-l trăiesc din plin.

Acum cunosc oamenii mai bine. Pot să spun despre cineva că este gen Iza sau gen Ernest sau gen Mumu și știu cam cum ar reacționa într-o anumită situație. În plus, am realizat foarte multe lucruri despre mine, și de bine, dar și defecte sau slăbiciuni pe care de atunci tot încerc să mi le corectez. Big Brother a fost un fel de oglindă a societății în care trăim, dar și a noastră ca indivizi care am participat la acest reality show.

Din punct de vedere financiar a fost foarte bine pentru mine, chiar dacă nu am câștigat premiul cel mare. Fiecare concurent a fost plătit pentru drepturi de imagine, în funcție de cât a stat în casă. A fost o sumă frumușică față de cât câștigam atunci în calitate de reporter la TVR.

Dacă viață mea ar fi fost la fel fără Big Brother? Da, ar fi fost la fel pentru că nu s-a întâmplat nimic dramatic după această emisiune, nicio schimbare în viața mea. M-am întors în același apartament unde locuiam cu familia, la același job în TVR, la aceleași preocupări. Poate că dacă aș fi câștigat, cel puțin din punct de vedere financiar, ar fi fost o schimbare. Sau dacă mi s-ar fi propus să prezint o emisiune, și în felul acesta, cariera mea să fie alta.

Publicitate

Nu ar fi fost la fel, pentru că nu aș mai fi trăit experiența asta, care, dincolo de gustul amar simțit pe ici, pe colo, atunci când faptele mele erau scoase din context și interpretate greșit, totuși, per total, a fost una minunată. În adâncul sufletului meu îmi doream să simt aburul celebrității și dorința aceasta mi s-a îndeplinit, chiar dacă ulterior nu am știut să profit de celebritate. Eram un copil naiv de 24 de ani. Ia bagă-mă acum la Big Brother!”

Otniela Sandu, finalistă Supraviețuitorul (2016)

Proiecte de imagine, reclame și gustul competiției sportive, de care nu mai scapă.

„Show-ul a fost o provocare pe care nu o întâlnești foarte des, din care am învățat foarte multe lucruri despre mine și nu în ultimul rând despre viață. M-a ajutat să lupt eu cu mine și, mai ales, să cred și mai mult în ideea că nimic nu este imposibil. Să văd natura cu alți ochi și să petrec mai mult timp cu cei pe care îi iubesc. Tot acolo am descoperit o lume nouă, cea a televiziunii, de care pot spune că sunt fascinată și îmi doresc să am propriul proiect într-o zi.

Recunosc că acest concurs că mi-a deschis niște uși: diferite proiecte de imagine, actorie și televiziune. Mai nou, sunt imaginea unei clinici de stomatologie și am filmat reclame pentru Dorna, Românii au talent, Happy Sleep, Blue Air, Lotka. Mai am încă 10-15, dar sunt mai mici. În plus, am făcut figurație specială pentru două seriale din State.

Experiența din trecut mă face să vreau ceva și mai intens, așa că poate ne vom vedea și la Exatlon 2. Și faptul că, în două săptămâni, particip la primul meu triatlon, cred că tot acelui concurs i se datorează. Am prins gustul ăsta nebun al competiției sportive.”

După explicațiile astea, eu am remarcat că în prezent e ceva mai bine să fii într-un reality show. Explozia internetului, a rețelelor sociale ca Facebook, face ca popularitatea de pe TV să continue rezonabil și după ce show-ul s-a terminat. Asta dacă te interesează banii sau faima. Poate că pentru mulți poate fi un catalizator pentru o nouă carieră.

Citește mai multe despre emisiuni din România:
**[De ce a prins Exatlon atât de bine la români

](https://www.vice.com/ro/article/qvxqy3/exatlon-romania-divertisment-mass-market)[M-am uitat la Insula Iubirii ca să înțeleg România și am eșuat

](https://www.vice.com/ro/article/j5e7zg/insula-iubirii-romania-emisiuni-tv)Am fost la casting la „Bravo, ai stil!”, ca să nu mergi tu**