Cum a fost la protestul din Chișinău, unde jandarmii i-au alungat cu forța pe protestatari

Evenimentele anti-guvernare de la Chișinău au scos la iveală două realități paralele. O felie a societății, obosită de corupție, vrea să își recâștige dreptul la democrație. Cealaltă, la limita sărăciei, acceptă terci și pâine din mâinile celui care i-a furat. Să le luăm pe rând:

Dimineața de 26 august mă găsește în parcul central din Chișinău, unde tinerii de la Occupy Guguță, o mișcare civică pentru apărarea democrației, se pregătesc de protestul anti-guvernamental. Este ajunul Zilei Independenței în Republica Moldova și cetățeni din întreaga țară au decis să se adune aici pentru a-și exprima nemulțumirea față de invalidarea alegerilor locale din Chișinău.

Ce s-a întâmplat atunci? Pe scurt, în iunie 2018, Andrei Năstase (candidatul opoziției) câștigă alegerile locale din Chișinău, însă mandatul său nu este validat, fiindcă acesta făcuse o transmisiune live pe Facebook în ziua alegerilor, îndemnând oamenii să voteze. Judecătoria cataloghează transmisiunea drept „agitație electorală”, interzisă prin lege în ziua scrutinului. Rodica Berdilo, judecătoarea care l-a lipsit pe Năstase de mandat, are o experiență în sistem de doi ani, fiind numită în funcție în mai 2016.

Analiștii politici consideră că Partidul Democrat (partidul de guvernământ) „nu a fost în stare să accepte victoria unui candidat de opoziție”, iar această decizie este cel puțin „controversată” şi „dubioasă” într-o țară în care justiția se numără printre instituțiile cu cea mai scăzută credibilitate.

Moldovenii au înțeles din asta că votul lor poate fi furat oricând, dacă rezultatul scrutinului nu este pe plac guvernării. Așa că au decis să iasă în stradă.

„Eram o mână de oameni la început, dar comunitatea s-a extins foarte repede. E important să înțelegem că voturile ambilor candidați au fost anulate, iar asta este o încălcare gravă a democrației”, spune Vlada Ciobanu, unul dintre primii activiști ai Occupy Guguță (OG).

Denumirea mișcării vine, după cum bănuiai, de la Occupy Wall Street, dar și de la o cafenea populară din același parc, privatizată ilegal pentru a construi un centru de business multietajat, lucru care urmează să se întâmple. Terasa părăsită a cafenelei a devenit locul de întâlnire a celor de la Occupy Guguță, unde protestează pașnic și creativ. În ultimele două luni, tinerii au luat prânzul în fața instituțiilor de stat, au chemat experți să le vorbească despre democrație, au organizat ateliere de lectură și percuție.

Câțiva tineri își leagă în jurul frunții fâșii de pânză violet. „Ca să ne recunoaștem între noi”, mă lămurește cineva. În scurt timp, înțeleg că cei marcați fac parte dintr-o trupă de tobe. În loc de instrumente, au căni de aluminiu, butelii de plastic, cutii umplute cu linte. În scurt timp, este anunțată repetiția – cei implicați se așază în cerc și încep să bată sincronizat.

„E unul dintre Ritmurile Rezistenței, o mișcare globală, care folosește samba reggae ca pe-o formă de protest, de luptă pentru dreptate”, îmi explică Ana Popa, dirijorul trupei.

Citesc mai târziu că istoria pornește din Brazilia anilor ’70, când dictatura militară suprima orice grup cultural sau etnic, în special populația de culoare.

În același timp, în Piața Marii Adunări Naționale, sunt instalate corturi și mese; din boxe răsună muzică populară. În apropiere, oamenii sunt aduși în autobuze organizate. Majoritatea dintre ei sunt bătrâni. Aflu că piața a fost rezervată și altui protest, unul împotriva scumpirii prețurilor la carburanți. Deși în acte figurează drept organizatori doi activiști civici, în scurt timp, pe scena instalată urcă reprezentanții Partidului Șor, în frunte cu liderul acestuia. Ilan Șor este o figură-cheie în frauda bancară din 2014, atunci când un miliard de dolari (sau o optime din PIB-ul Moldovei) s-a evaporat din trei bănci din țară. Evenimentul a fost supranumit în presă „furtul secolului”. Mai mult de-atât, chiar dacă e judecat pentru spălare de bani, Șor continuă să-și exercite funcția de primar al orașului Orhei.

În câteva ore, peisajul devine suprarealist, iar atmosfera – tot mai tensionată. Piața este împărțită în două de un cordon gros de polițiști. Pe de-o parte a pieței, muzica răsună din difuzoare. Oamenii stau în rând după pâine, hrișcă și conserve de carne, pe care le mănâncă din farfurii de unică folosință. Se îmbulzesc, se bruschează. Terciul este servit din bidoane uriașe, de metal. Vreo cinci mii de porții au făcut, spun bucătarii. După ce au mâncat, bătrânii încep să danseze sub cântece rusești.

De pe scena instalată, Ilan Șor își laudă partidul și promite să vină la putere după alegerile parlamentare din februarie 2019.

De cealaltă parte a pieței, mii de oameni scandează „Noi nu cedăm!”. Liderii opoziției, în frunte cu Andrei Năstase și Maia Sandu, cheamă oamenii la protest pașnic. Aerul se umple de furie, de deznădejde. „Au furat, cât au furat! Și acum pe bătrânii ăștia, cu o farfurie de terci, îi cumpără pe toți”, aproape țipă o femeie în vârstă, cu părul alb și bluza brodată.

Dinspre parc, pornește în marș trupa Occupy Guguță. Cu fețele transpirate, tinerii bat cu putere în instrumentele improvizate. Într-un moment, se opresc și din toți plămânii strigă:

„Așa sună democrația!”. Bum, bum, bum, bum-bum. „Așa sună democrația!” Bum, bum, bum, bum-bum. „Asta nu e democrație!” și dau toți, în același timp, din deget. Oamenii le fac loc prin mulțime. O femeie mă privește în ochi și mă întreabă suspicios:

„Ăștia de-ai cui sunt?”

Fața ei se luminează și începe să strige repetat „Bravo!”. Trupa trece, șerpuind prin mulțime, urmată de aplauze. Când ajung suficient de aproape de cordonul de polițiști, muzica lui Șor este dată la maximum.

Spre seară, ambele evenimente s-au încheiat. Peste o sută de oameni, împreună cu liderii opoziției, au rămas să-și petreacă noaptea la monumentul lui Ștefan cel Mare. Sergiu Prisăcaru, venit de la Bruxelles, a fost printre cei care și-au continuat protestul. „Oamenii au stat de vorbă toată noaptea, cineva a adus plăcinte și tartine, unii au cântat la chitară. Știam că a doua zi se vor depune flori la monument, dar nu ne-am așteptat la ce a urmat”, povestește Sergiu.

În jurul orei cinci, zeci de autocare cu carabinieri au traversat piața și au parcat în spatele guvernului. La lumina farurilor, îi puteai vedea ieșind din autobuze. În câteva minute, întreaga piață a fost înconjurată de patru sau cinci rânduri de jandarmi. „M-am speriat foarte tare. Erau peste o mie, echipați diferit: unii aveau bâte și măști, alții – bastoane lungi de cauciuc și veste antiglonț”, spune Sergiu.

După ce li s-a ordonat să părăsească zona și nimeni nu a mișcat, polițiștii au intrat peste oameni, trăgându-i de mâini. Sergiu nu a opus rezistență, nu avea rost. Cei care se împotriveau erau luați pe sus, apucați de mâini și picioare și transportați din zona monumentului.

În aceeași perioadă, terasa de la Occupy Guguță a fost încercuită de carabinieri. Polițiștii au dat jos cortul activiștilor, le-au luat pancartele și alte lucruri personale. „S-au comportat cu noi de parcă am fi niște teroriști. A fost, în mod evident, o încercare de intimidare, dar care nu le-a reușit”, consideră Vlada Ciobanu. Deși comunitatea are autorizație să protesteze la cafeneaua Guguță până în luna decembrie, autoritățile au spus că au trebuit să evacueze zona din motive de securitate, cu ocazia evenimentelor oficiale de Ziua Independenței.

La ora 9, întreaga piață era înconjurată de mii de polițiști și garduri de fier. Președintele Parlamentului, Andrian Candu, șeful statului Igor Dodon și premierul Pavel Filip au mers prin piața goală, printre huiduielile oamenilor, și au depus flori fără a-și întoarce privirea.