Publicitate
coruptie

Polițiștii care au băgat oameni nevinovați la închisoare în America

Informațiile despre istoricul carierelor polițiștilor răi au ajutat pe toată lumea, de la avocați la publicul larg, să știe de cine să se ferească.

de Alison Flowers; translated by Ioana Pelehatăi
01 Noiembrie 2018, 5:00am

Comandantul suspendat al polișiei din Chicago Jon Burge vorbește cu presa după prima zi la tribunal, 10 februarie 1992. (Chuck Osgood/Chicago Tribune/TNS via Getty Images). Right Image: Închisoarea din Cook County (fotografie obținută prin amabilitatea Biroului Șerifului din Cook County)

A început cu o bătaie în ușă, în partea de sud a orașului Chicago. Apoi un șut în ușă, care a scos-o din balamale. Era poliția.

Era 26 august 1988 și îl căutau pe Marvin Reeves, un mecanic auto în vârstă de 29 de ani, pentru că un informator din pușcărie îl numise unul dintre făptași într-un incendiu care a luat viețile a două femei și trei copii.

Când a venit poliția după el, Reeves era în pat cu iubita lui, care era gravidă. Reeves avea să aștepte două decenii până să-și cunoască fiul.

Un polițist i-a pus pistolul la tâmplă lui Reeves. „Apoi, ad literam, a spus: Cioară, dacă te miști, îți spulber creierii”, mi-a zis Reeves. Polițiștii „m-au băgat într-o cameră și m-au legat cu cătușele de un zid. Și au venit polițiști pe rând, să mă bată și să-mi tragă șuturi.”

Reeves n-a recunoscut niciodată fapta, dar un alt tip, Ronald Kitchen, a semnat o mărturie care îl implica pe Reeves, după ce a fost torturat 16 ore. Reeves a fost condamnat în 1991 și a primit pedeapsa cu închisoarea pe viață. Kitchen a primit pedeapsa capitală (chestie pe care o povestește în memoriile sale recent lansate).

Reeves și Kitchen sunt doi dintre cei peste o sută de bărbați, majoritatea afroamericani, care au fost torturați sub tutela fostului comandant al Poliției din Chicago Police, Jon Burge, și a echipei sale de ofițeri. Timp de ani de zile, începând din anii 70, Burge și ai lui se foloseau de tactici brutale, inclusiv false execuții și șocuri electrice, care au dus la mai multe declarații false și condamnări pe nedrept, azi recunoscute. Ambii au fost exonerați în 2009. Burge, care a fost dat afară de Comisia de Poliție din Chicago în 1993, a fost condamnat de sperjur și obstrucționarea justiției în 2010.



Toate ororile astea au avut loc înainte ca plângerile cetățenilor împotriva poliției din Chicaho să devină publice. Dosarele disciplinare din timpul domniei terorii lui Burge sunt subțiri și probabil n-au fost păstrate cum trebuie. Dar dacă ar fi fost în domeniul public, cum sunt astăzi în Illinois și în câteva alte state prin cereri de desecretizare a dosarelor, informațiile despre carierele polițiștilor răi ar fi distrus câteva dintre aceste coșmaruri.

„Credeți-mă, la ce firimituri mi-au dat, aș da totul înapoi ca să-mi recuperez viața”, zice Reeves, care, împreună cu Kitchen, a câștigat 12,3 milioane de dolari în urma unei înțelegeri la tribunal.

Invisible Institute, o companie de producție jurnalistică la care lucrez, pune cap la cap o arhivă publică a cazurilor Burge. Pe măsură ce lucrăm la istoria asta violentă, eu și colegii mei suntem în mod special preocupați să evităm să lăsăm impresia că abuzurile poliției sunt o chestie din trecut. Într-adevăr, când orașul a decis acordarea unui pachet de compensații de 5,5 milioane de dolari supraviețuitorilor torturii lui Burge în 2015, primarul Rahm Emanuel a spus că speră „să aducă acest capitol tenebros din istoria Chicago-ului la final”. Și cu toate astea, chiar a doua zi, primăria a aprobat tacit o înțelegere legală separată, pe o sumă aproape identică, cinci milioane de dolari, pentru familia lui Laquan McDonald, parțial pentru a ține secret clipul video care îl incriminează pe ofițerul de poliție din Chicago Jason va Dyke, pentru că l-a împușcat pe McDonald de 16 ori, din față și din spate. Van Dyke a fost condamnat pentru crimă la începutul lunii.

Deși Burge e acum oale și ulcele – a murit în septembrie în Florida, la 70 de ani, după ce a continuat să primească o pensie de patru mii de dolari pe lună – motivul repetitiv al abuzurilor poliției pe care-l întruchipa e bine mersi și-n forță la Chicago.

„Moartea lui Jon Burge nu e nici pe departe finalul unei ere. Nu a jucat solo”, spune John Conroy, jurnalistul care a scos primul la lumină povestea lui Burge în Chicago Reader, într-un material de fond din 1990, „Casa țipetelor”.

Comportamentul abuziv al polițiștilor, susținea Conroy, e de pus parțial pe seama unui ecosistem al corupției. E „aprobat de procurori, se bucură de complicitatea judecătorilor și e ignorat de autoritățile locale, care nu s-au obosit niciodată să identifice polițiștii proști”.

Mulțumită tehnologiei și a unei victorii importante pentru deschiderea dosarelor, acum poți să urmărești comportamentul abuziv al polițiștilor din Illinois, după cum demonstrează și Citizens Police Data Project. Găzduit de The Invisible Institute, baza de date conține aproape 250 de mii de acuzații de abuz împotriva polițiștilor, iar cele mai vechi documente disciplinare electronice datează din 1967. O analiză a dosarelor arată că polițiștii cu cele mai multe plângeri au șanse mai mici să fie disciplinați, față de colegii lor cu mai puține plângeri. Din 2000 până în 2016, doar 1,2% dintre cazurile civililor s-au soldat cu suspendarea sau concedierea unui polițist.

E aproape strigător la cer. Zic „aproape”, pentru că acum cetățenii sunt înarmați cu informația asta. Și deși majoritatea statelor interzic în continuare accesul complet al publicului la datele disciplinare ale poliției, trendul e spre mai multă transparență, după cum dovedesc recent adoptata lege din California, dosarele secrete ale poliției din New York, informațiile poliției din St. Louis postate online de un activist și faptul că în Philadelphia datele despre plângerile civililor au fost făcute publice. Dar elanul din spatele demascării istoriilor carierelor polițiștilor înseamnă mai mult decât idealurile despre date deschise și responsabilizare.

Un alt scop în curs de apariție e inversarea și prevenirea condamnărilor nedrepte duse la bun sfârșit de polițiștii răi, în afară de merele stricate deja cunoscute, cum ar fi Burge sau ex-detectivul Reynaldo Guevara, care rămân cei mai infami din Chicago.

„Ce ne-ar trebui în fiecare jurisdicție e o bază publică de date cu acte adjudecate ale abuzurilor [poliției]”, spune Barry Scheck, un reputat avocat care apără cazuri penale și care a cofondat The Innocence Project. „Toată lumea ar trebui să intre la tribunal uitându-se la un smartphone pe care are informația asta.”

Scheck, care a contribuit la adoptarea folosirii probelor de ADN la tribunal, pentru demonstrarea nevinovăției, lucrează acum alături de o coaliție în formare, de cercetători care lucrează cu datele, oameni de știință, jurnaliști (inclusiv The Invisible Institute), avocați și alții, ca să facă Big Blue Data (datele poliției) disponibile pentru public. Un prim pas e ajutarea birourilor de avocatură publice, pro bono, să obțină date disciplinare de la poliție pentru a putea să-și apere mai bine acuzații, care, altfel, ar putea fi condamnați din cauza falsei mărturii a unui polițist. În timp ce avocații de stat audiază polițiștii și procurorii adună date pentru ei - „un cerc virtuos”, cum spune Scheck. „Procurorii se află în ipostaza specială de a identifica ofițeri despre care și ei simt că n-au depus mărturii adevărate la tribunal”, mi-a spus acesta.

Scheck a spus că lucrează cu Asociația Națională a Avocaților Apărării în Drept Penal și cu alte grupuri ca să sondeze birourile acestor avocați de pe tot cuprinsul țării. Scopul lor: să afle cât de capabile ar fi aceste birouri să adune date despre polițiști și cu ce obstacole s-ar putea confrunta, cum ar fi legile statului respectiv, ordonanțe locale și, de cele mai multe ori cel mai acut, contractele cu sindicatele poliției.

„Avem nevoie de oameni care să asigure resurse prin care să se asigure că avocații pot să facă asta”, a spus Scheck. „În ce privește reforma justiției penale, opinia mea e că funcția de apărare e una critică și privată de resurse.

În Chicago, strategia asta prinde avânt și e un punct important de pornire. Concluziile preliminare ale Registrului Național de Exonerări arată că aproape trei sferturi dintre exonerările din Cook County, în Chicago, au legătură cu comportamente abuzive ale poliției – iar majoritatea celor condamnați pe nedrept erau cetățeni afroamericani. Compară asta cu tot restul țării, unde, conform aceleiași analize, o treime dintre cazuri implică abuzuri ale poliției.

„Rata comportamentului abuziv în Chicago e foarte mare”, a declarat Samuel Gross, profesor de drept la Universitatea din Michigan și editor al Registrului Național de Exonerări, care mi-a dat acces la studiu. „Exonerările sunt vârful minuscul al uriașei piramide de abuzuri.”

Dar s-ar putea ca, în sfârșit, piramida asta să se năruie, prin fenomenul de exonerări în masă, sau numere mari de condamnări anulate, legate de anumiți polițiști corupți. Așa s-a întâmplat în cazul fostului sergent de poliție din Chicago Ronald Watts, care a estorcat oameni zece ani, țintind asupra locuitorilor de locuințe sociale și plantând asupra lor droguri. Acum zeci de condamnări au fost anulate în legătură cu el.

Exonerările în masă ca în cazul Watts sunt rare, dar nu nemaiauzite. În Philadelphia, de-a lungul ultimilor 23 de ani, au fost anulate cam 1 500 de condamnări, după ce avocatul public Bradley Bridge a reexaminat condamnările legate de polițiști identificați drept corupți, conform propriei numărători.

„Etapa următoare sunt exonerările în masă”, a spus Joshua Tepfer de la The Exoneration Project, un birou de avocați care a reprezentat 31 de acuzați distruși de Watts și de oamenii lui. „Oamenii preiau cazurile, le reinvestighează, cum a fost cu detectivul Guevara sau comandantul Jon Burge – dar anumiți indivizi nu s-au coordonat pe bune, să se întoarcă și să verifice toate cazurile odată.

Sarcina monumentală care ne așteaptă, dacă ne putem ridica la înălțimea provocării, e să ne cufundăm adânc în legătura dintre abuzurile polițiștilor și condamnările pe nedrept. Până la ora actuală, din 1989 încoace, aproape 2 300 de oameni au fost exonerați în Statele Unite, iar în spatele gratiilor s-au pierdut mai bine de 20 de mii de ani. Putem să investigăm nu doar cazurile astea de exonerare, în căutare de polițiști răi cunoscuți, dar și cazurile celor care sunt încă închiși pentru crime pe care nu le-au comis. Am citit sute de scrisori de la prizonieri în ultimul deceniu, am auzit ecouri în strigătele lor de ajutor.

De multe ori, ecourile astea sunt nume de polițiști corupți.

De asta echipa mea adună și transcrie scrisori de la deținuți (în care își afirmă nevinovăția) și le transformă în date, ca să analizăm schemele, cu ajutorul Civis Analytics. Puse laolaltă cu datele publice despre abuzurile poliției și exonerări, sperăm ca aceste scrisori să dea în vileag cazuri de condamnări greșite, pentru a le investiga.

Trebuie să ținem cont că, înainte ca „Burge” să devină sinonim pentru „tortură” la Chicago, Reeves și Kitchen și mulți alții au încercat să spună oricui i-ar fi ascultat despre repetitivitatea abuzurilor polițiștilor. Din spatele gratiilor, au continuat să depună mărturie, pentru ca poveștile lor să nu alunece în gaura neagră a secretomaniei autorităților. Acum e rândul nostru, cu puterea datelor deschise, să aducem, în sfârșit, la lumină, abuzurile polițiștilor.

Alison Flowers e Director de Investigații la The Invisible Institute. E și autoarea cărții Exoneree Diaries: The Fight for Innocence, Independence, and Identity.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.