Ce trebuie să faci dacă ești agresată pe stradă, în România

Duminică noapte am fost agresată verbal și amenințată de un bărbat într-un restaurant din București, dar am avut noroc că s-a băgat barmanul între noi. Pe la ora 23.30, eram într-un restaurant de lângă casă, cu un amic american. La masa din fața noastră stătea un cuplu, amândoi în jur de 50 de ani, iar soțul vorbea vulgar și super tare cu soția, folosind din greu „pula" și „pizda" și toate cuvintele din acest câmp lexical ca să-și exprime furia pe el știe ce.

Inițial am crezut că omul e nervos și o să-i treacă repede și i-am tradus prietenului american cuvintele. Bărbatul continua să urle și să vorbească obscen de se auzea mai mult el, chiar dacă muzica era destul de tare. L-am rugat frumos, fără să mă ridic de la masă, să vorbească mai încet, că nu sunt obligată să-i aud porcăriile.

Atât mi-a trebuit. A început să mă jignească și în română și în engleză, să mă facă „târfă", „whore", „hooker", „slut", „tâmpită" etc. Când am văzut că nu se calmează și pentru că nu știam la ce să mă aștept, am scos telefonul și am început să filmez. Apoi, i-am spus că sunt jurnalistă și că o să apară în presă. S-a enervat și mai tare și a venit la masa mea să mă amenințe, că vezi doamne el e persoană publică.

Dacă nu s-ar fi băgat ospătarul între noi, nu știu exact ce s-ar fi întâmplat. S-a prezentat ca fiind Mihai Hristea și după ce inițial mi-a zis că e procuror, s-a răzgândit și a spus că e regizor și lucrează cu regizorul Dan Pița.

În timp ce încerca să treacă de ospătar și să ajungă la mine, soția lui, care îi spusese mai devreme angajatului de problemele ei psihice, a început să zbiere la el să meargă acasă.

Chiar dacă suntem în secolul XXI și în Uniunea Europeană, de zece ani, violența asupra femeilor e încă tolerată, uneori chiar băgată sub preș. La fiecare 30 de secunde în România e bătută o femeie. La fiecare patru ore, una e violată. Opt din zece femei nu se simt în siguranță pe străzile din București.

În noaptea aia am reacționat instinctiv și nu am știut ce măsuri legale să iau după ce s-a terminat totul. A doua zi am primit mesaje de la femei care au trecut prin situații asemănătoare, însă le-a fost frică să filmeze sau să facă ceva, așa că am făcut un ghid cu ce trebuie să știi în cazul în care ești agresată într-un spațiu public.

Am vorbit cu Claudia Postelnicescu, avocată specializată în drept civil și drepturile omului, despre ce s-a întâmplat și mi-a spus că am acționat în legitimă apărare. Legitima apărare e prevăzută în articolul 19 din Noul Cod Penal și are loc atunci când faci ceva „pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, care pune în pericol persoana ta".

Potrivit legii 61/1991, persoana care te înjură sau te amenință nu săvârșește o infracțiune, ci o contravenție. Pe șleau, dacă cineva te înjură de mamă și de morți și te amenință că-ți rupe capul, dar nu ți-l rupe pe bune, e pasibil de cel mult o amendă.

Legea spune că filmarea sau fotografierea unei persoane fără acordul ei e infracțiune atât timp cât acest lucru îi afectează viața privată, deci omul poate depune plângere împotriva ta. Însă nu e infracțiune dacă cel pe care îl filmezi a văzut că faci asta. Mai poți să filmezi atunci când faptele sunt de interes public, au semnificaţie pentru viaţa comunităţii și divulgarea lor are avantaje publice mai mari decât prejudiciul produs persoanei vătămate, potrivit Art. 226 din Noul Cod Penal. Instanța decide care sunt nuanțele.

Dacă ai fost agresat verbal și amenințat pe stradă și simți că viața îți este pusă în pericol, fă plângere la poliție. Adună probe și martori. Eu am atașat plângerii o fotografie cu omul pe care l-am reclamat. Dacă ai probe video, e bine să știi că nu le poți trimite pe e-mail, ci trebuie să le duci pe un CD.

Eu m-am dus să depun plângere a doua zi după incident. După mine, în secția de poliție a intrat o fată care avea în jur de 20 de ani, care venise să-l reclame pe prietenului ei care o agresase și o închisese în casă. M-am bucurat să văd că și alte femei își înfruntă agresorul.

A doua zi, am postat filmarea pe Facebook, în încercarea de a-l identifica pe bărbat. Așa am aflat că îl cheamă Mihai Hristea și că are un blog din care reiese că a colaborat într-adevăr cu Dan Pița.

După ce i-am lăsat un comentariu pe blog să-l întreb ce părere are acum despre cele întâmplate și de ce i se par normale comportamentul lui și apelativele la adresa mea, Mihai Hristea mi-a răspuns:

Așadar, dintre toate, înțeleg că ospătarul care a sărit în apărarea mea trebuie să-și vadă de treabă și să lase scandalul să escaladeze.

În răspunsul său, regizorul Mihai Hristea m-a sfătuit, colegial, să nu public acest material, întrucât nu fac decât să caut un război mediatic absurd. Îl asigur că nu asta urmăresc.

O rezolvare ar putea fi aceasta, propusă de același domn: „Sincer, eu vă propun sa îngropăm securea, să aplanam amiabil acest conflict."

Sau să așteptăm împreună ca justiția să stabilească natura acestui conflict și, dacă este cazul, să impună pedepsele.